Despre Sănătate şi Brâncuşi, la români

Cu mult drag m-am gândit la România, în urmă cu câteva săptămâni, când guvernul Australiei a aprobat construirea unui impresionant zgârie-nori, inspirat de „Pasărea în văzduh”, capodopera artistului român, Constantin Brâncuşi. Am  fost surprinsă să văd că adevăratele valori sunt apreciate dincolo de graniţe, dincolo de origini, dincolo de timp şi spaţiu…

Bucuria mi-a fost însă umbrită de dezamăgirea de a vedea cât de puţini concetăţeni români care trăiesc în Melbourne au fost prezenţi la acest eveniment. Dacă Brâncuşi nu ne poate motiva să facem un efort ca să trecem peste diferenţele sub-comunităţilor dispersate, să venim împreună ca o comunitate unită, atunci cine o poate face?

Nu a trecut mult până când am primit cu toţii veştile şocante din România, scandalul HexiPharma şi consecinţele dramatice ale acţiunilor nesăbuite ale celor implicaţi, şi m-am gândit din nou la România, şi la valorile ei… la medicii excepţionali pe care România îi are, la eforturile politice de promovare în Europa şi pe scena mondială, simțite din ce în ce mai puternic în ultimii ani. Şi a fost greu să nu mă întreb: cum este posibil ca, în ciuda progresului evident al ţării la scară mondială, drame precum cea de la Colectiv sau recentul scandal Hexi încă mai au loc în România?

Cum se poate ca nimeni din cei implicaţi să nu sesizeze diluarea dezinfectanţilor într-o concentraţie atât de scăzută? Cum este posibil ca nici unul dintre inspectorii responsabili cu verificarea condiţiilor igienico-sanitare din spitale şi clinici să nu aibă minima doză de moralitate şi etică profesională de a verifica/raporta aceste ilegalităţi?

Şi am contemplat din nou la nivelul de indiferenţă a multora dintre cei din jurul nostru, la lipsa motivaţiei de a se implica pentru promovarea unei cauze bune. Să fie oare cu putinţă ca un mare segment al naţiunii române să îşi fi pierdut interesul să contribuie la dezvoltarea unei Românii democratice şi demne, dincolo de interesele şi beneficiile personale? Să fie oare o mare parte a naţiunii româneşti spiritual bolnavă?

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte „sănătatea” ca fiind „starea completă de bine a sănătăţii fizice, mentale şi sociale, şi nu doar absenţa bolii şi a infirmităţii”. Foarte mulţi cercetători susţin că „starea de bine” constă nu numai în a fi fericit cu tine însuţi şi a avea pace sufletească, dar constă şi în a fi implicat în viaţă (în general) şi cu oamenii din jurul tău, să simţi că aparţii comunităţii şi că eşti apreciat pentru contribuţia pozitivă avută.

Dacă ne dorim o Românie sănătoasă, trebuie să ne preocupe promovarea programelor de sănătate adresate tratării multiplelor condiţii medicale (fizice şi mentale), în spitale, clinici, cabinete medicale, trebuie să promovăm adoptarea unei alimentaţii adecvate, reducerea fumatului, să încurajăm şi să susţinem activitatea fizică, reducerea abuzului de alcool sau folosirea excesivă a antibioticelor etc.

Nu este posibil să aşteptăm toate schimbările dorite doar de la politicieni, autorităţi locale sau Uniunea Europeană, fără să lucrăm la schimbarea din noi înşine, la disciplina personală, la etica morală şi profesională de a face ce trebuie, de a face ce ştim că este bine atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru, nu de frica de a fi prinşi şi sancţionaţi pentru încălcarea legii, ci din conştiinţă morală şi respect.