Dezinfectarea Sănătății

Scandalul dezinfectanților diluați produși de Hexi Pharma scoate la iveală o problemă mai veche a sistemului de sănătate românesc, trecută mult timp sub tăcere: infecțiile intraspitalicești ascunse.

O anchetă jurnalistică realizată de Cătălin Tolontan a zguduit din temelii sistemul de sănătate românesc. Jurnaliștii de la Gazeta Sporturilor au descoperit că spitalele din țară folosesc substanțe dezinfectante diluate și de până la 10 ori. Firma de la care s-a aprovizionat majoritatea unităților medicale din țară este Hexi Pharma, deținută de omul de afaceri Dan Alexandru Condrea. Înființată în 1994, Hexi Pharma a avut, din 2007, până în prezent, peste 12.000 de contracte cu atribuire directă cu spitalele din țară.

Spitalele de urgență, prinse în off-side

Ancheta jurnalistică s-a soldat cu o serie de evenimente în lanț, care au culminat cu anchete și prelevări de probe în spitale, proteste în stradă și, în final, cu demisia ministrului Sănătății, Patriciu Achimaș Cadariu.

Ministerul Sănătății a demarat o anchetă în spitale, în cadrul căreia au fost ridicate probe din dezinfectanţi pentru a fi trimise la testare în vederea stabilirii eficienţei acestora. În cadrul aceloraşi controale, s-au recoltat probe separat care au fost trimise la laboratoare pentru a verifica dacă concentraţiile înscrise pe etichetă sunt în concordanţă cu conţinutul. Controalele au scos la iveală o situație alarmantă: în 50 de unități medicale din întreaga țară au fost depistate probe neconforme. Numai în Capitală, nu mai puțin de nouă unități medicale au fost găsite neconforme, printre care Spitalul Clinic de Urgență București, Spitalul Universitar de Urgență, Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Ioan”, Spitalul de Urgență Pantelimon etc. Parchetul General s-a sesizat din oficiu în acest caz și desfășoară investigații.

Lipsa dezinfectanților și a protocoalelor sanitare

Scandalul dezinfectanților diluați are însă implicații mai adânci, în contextul efectelor devastatoare directe pe care le poate avea. Statul român nu face niciun fel de analize pe aceste produse, în condițiile în care cu acești dezinfectanți medicii se spală pe mâini înainte de intervențiile chirurgicale sau chiar curăță mesele de operație. Autoritățile dau licență unui producător numai pe baza unui dosar, analizele fiind făcute tot de firma producătoare. Nu este de mirare, așadar, de ce în spitalele din România există o mare problemă în ceea ce privește nivelul bacteriilor, bacterii care ajung chiar să ucidă și al căror punct de plecare este pe de o parte folosirea antisepticelor neconforme, iar pe de altă parte lipsa unor protocoale clare în ceea ce privește gestionarea și controlul infecțiilor nosocomiale.

800.000 de copii și 3 milioane de adulți sunt internați în fiecare an în spitalele de stat din România

Potrivit unui studiu european, pacienții din România sunt pe primul loc în clasamentul celor care nu scapă de bacteriile căpătate în spitale, cu niciun antibiotic cunoscut.

Focarele de infecții din spitale sunt de departe, cea mai mare provocare pentru epidemiologi și, deși specialiștii spun că nu vor fi eradicate niciodată, numărul deceselor provocate de acestea poate scădea. În România, statisticile sunt iresponsabil cosmetizate. Rata locală a infecțiilor nosocomiale raportate este de 0,17%, în timp ce în țările europene se ajunge la 5%-10% de cazuri de infecții nosocomiale și poate merge până la 25% de cazuri în secțiile de terapie intensivă. „În loc să raporteze corect fiecare infecție, medicii le ascund sub preș, meteahnă moștenită din comunism, când nu puteam avea o țară cu infecții. Medicii nu raportează de frică, pentru că ulterior sunt sancționați și li se caută tot istoricul”, ne-a declarat un expert în sănătate sub protecția anonimatului.

Un alt motiv de teamă al cadrelor medicale este pierderea fondurilor de la Casa de Asigurări de Sănătate, oferite pe criterii de performanță. Un spital de stat nu poate funcționa în lipsa finanțării CNAS.

Infecțiile pot apărea și la o lună după operație!

Infecţiile intraspitalicești „au explodat” odată cu creşterea numărului de internări şi dezvoltarea metodelor de diagnostic. Cele mai frecvente sunt infecţiile cu fungi şi bacterii-infecţii respiratorii, tuberculoză, infecţii urinare, genitale, infecţii cu stafilococi şi acinetobacterii, gastroenterite. Apar în 48 de ore de la internare, la trei zile de la externare sau la 30 de zile de la o intervenţie chirurgicală.
Potrivit medicilor, riscul de îmbolnăvire creşte astfel: de la 6%, pentru o zi de spitalizare, la 15%, pentru trei zile de spitalizare şi de la 1,3%, în cazul unei operaţii de o oră, la 3,6%, în cazul unei intervenţii chirurgicale de trei ore. Riscul depinde şi de tehnica chirurgicală, dar şi de complexitatea ei, caz în care germenii ar putea migra foarte uşor pe tegumente. Secţiile de terapie intensivă şi cele de urologie sunt cele mai expuse, din cauza ventilaţiei mecanice care împrăştie microbi, respectiv „manevrării” urinei. Majoritatea spitalelor care „au ieșit” cu probleme au secții de terapie intensivă.

Majoritatea infecțiilor intraspitalicești ar putea fi prevenite

Principalul risc al subraportării este „exportul” microorganismelor din spital, foarte agresive, și răspândirea lor de la un bolnav la altul. În România se înregistrează peste 800 de decese pe an ca urmare a unor infecții nosocomiale. Două treimi dintre infecțiile spitalicești ar putea fi prevenite printr-o bună conduită și prin respectarea protocolului sanitar, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

În ceasul al doisprezecelea, autoritățile au anunțat, totuși, un plan în acest sens. „Ne-am propus ca anumite specialităţi care lucrează în acest domeniu – microbiologi, infecţionişti, să aibă acces la două competenţe care se referă la controlul infecţiilor şi pentru medicii prescriptori – aici putem extinde palierul de specialităţi, bună practică de utilizare a antibioticelor, de exemplu colegii de la terapie intensivă ar putea beneficia de un astfel de atestat”, spune Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie.