EXCLUSIV. Ilie Carabulea, primele dezvăluiri după eliberare

Proaspăt eliberat după ce Curtea de Apel (CA) Alba Iulia a constatat că în dispozitivul încheierii Tribunalului Sibiu nu s-a menționat perioada pentru care s-a dispus măsura arestului preventiv a lui Ilie Carabulea, omul de afaceri a oferit Q Magazine informații exclusive privind declinul Carpatica, despre piața de asigurări din România și, mai presus de toate, despre cine favorizează cutremurele din această piață.

Consultant financiar era KPMG. Am băgat 3 mil. euro și am pierdut. M-am achitat de sarcinile mele, dar Carpatica nu s-a ținut de măsuri

Cum ați pătruns pe piața de asigurări?

Am stat foarte mult în străinătate. Avem activitate în 11 țări din Europa, plus România, deci 12 țări, linii internaționale de pasageri, desfășurăm și activități poștale, prin Poșta Atlassib. În acest sens, suntem mai rentabili la preț decât TNT- ul sau DHL-ul, iar timpul de predare a trimiterilor poștale este mai scurt, deoarece desfășurăm activitatea cu autocarele noastre, 24 de ore din 24. Avem asigurări și costuri mari cu acestea. În 1995, aveam 10 autocare la mana a doua, de aceea, partenerii germani au fost mai sceptici. Dar plăteam la timp și seriozitatea noastră a făcut ca Germania să vadă o altă față a economiei românești. Am mers pe principiul văzând și făcând, astfel încât am devenit, în cele din urmă, pentru Germania, un client cu asigurări mari, serios. Nu este greu să desfășori o asemenea activitate cu parteneri străini, dar este greu să intri pe piață, pentru că piața este structurată. Văzând că avem asigurări foarte mari, m-am gândit ca nu ar fi greu să înființăm și noi o societate de asigurări, bazată pe legislația românească. Așa a luat naștere Societatea de Asigurări Atlassib.

Dar nu a fost greu să o înființați?

Nu este greu. Un profesionist are cunoștințe și, dacă există și resursele financiare corespunzătoare pentru capitalul social, nu este o problemă. Piața românească încă mai are nevoie de societăți de asigurări. Piața din România este neîngrădită. Este o zonă în dezvoltare a componentei economice, pentru încă 20-30 de ani. Trebuie avut în vedere faptul că austriecii de la Vienna Insurance Group dețin circa 53% din piața europeană de capital. Nimeni nu susține societățile românești în ceea ce privește piața de capital, există o teamă a autorităților, nejustificată, față de competențele administrative ale întreprinzătorilor români.

Nimic nu este de necuprins în economia europeană dacă ai resursele financiare, proprii sau atrase de la bănci, creezi un concept, ai o conducere competentă, un management eficient. Important este să nu ai alături apropiați care speculează fisuri ori sunt orientați în direcția distrugerii. Managementul este foarte important.

Eu am opinii diferite de ale altora. Ești sărac când nu ai bani în buzunar. Astfel, Carpatica avea, încă din perioada 2010, 80-150 de milioane de lei cash. Din declarațiile existente la dosarul instanței și cele din faza de cercetare penală, reiese că factorii de decizie au declarat că societatea deține 141 de milioane de lei cash, în condițiile în care nu existau întârzieri la plată. Mai mult, în iunie 2015, directorul economic declara că nu aveam restanțe la plăți, dar aveam întârzieri datorate fie structurii, fie angajaților. Adică  lichiditatea companiei exista. Și atunci, mă întreb, cum putea fi considerată în faliment?

Dacă societatea de consultanță a greșit, membrii consiliului de administrație au aprobat!

Dar în 2012 ASF a venit în control, nu?

ASF a venit în control, a întocmit un raport. Potrivit raportului, Carpatica nu era în incapacitate de plată. Contabilitatea unei societăți de asigurări este prevăzută astfel încât creanțele sunt considerate venituri. Legea contabilității prevede, de exemplu, nu + 1000 de euro cu – 1000 euro. Așa e legea. Pe perioada existenței asigurării, lucrurile se echilibrează din rezultate și există riscul să nu te mai încadrezi în limitele de lichiditate și solvabilitate prevăzute de ASF. Noul management aplicat a încheiat un contract de consultanţă cu Mustățea și firma lui de consultanță. Contractul era cunoscut de mine, dar aprobat de Consiliul de Administrație, prin președintele acestuia, Abrudan. Societatea nu putea să aducă specialiști decât cu aprobarea Consiliului de Administrație. Concluzia, dacă societatea de consultanță a greșit, atunci membrii consiliului de administrație au aprobat. Erorile au fost însușite de consiliul de administrație. Măsurile propuse de firma de consultanță pot fi refuzate de consiliul de administrație în mod justificat. Eu nu am propus măsuri nelegale așa cum susțin unii.

Și atunci de unde tot acest scandal?

Eu știu, dar nu vreau să influențez justiția. În perioada 2009-2012 Carpatica avea investiții masive, urmărind o dezvoltare pe întreg cuprinsul țării. Mai mult, obținusem licența să vindem RCA-uri. Vindeam peste 36 de produse. Volumul vânzărilor RCA aprobat de AGA prin strategia de dezvoltare era de maxim 70% deși, în realitate, conducerea executivă a dus vânzarea de RCA la 90% din portofoliu.

Dar, în calitate de proprietar, nu aveați niciun cuvânt de spus? Nu puteați interveni?                                              Nu aveați cunoștință de informările CSA-ului din articolele de presă?

CSA nu a efectuat controale preț de 5 ani, până în 2012. De la data de 21.10.2012 și până la 5.04.2013, a fost efectuat un control de fond al CSA care a identificat anumite neconformități, înglobate într-un program de măsuri cu termene și responsabilități. Decizia 216/2013 care cuprindea cele constatate, a primit girul și aprobarea consiliului ASF (fostul CSA) care a votat în unanimitate. În anul 2012, CSA a devenit ASF, sub conducerea domnului Radu Rușanu. ASF îngloba cele trei componente ale pieței de capital – pensii, comisia de supraveghere a asigurărilor și bursa de valori. Decizia cuprindea 11 măsuri – 10 cu termen de realizare la 31 iulie 2013 și una cu termen la 31 decembrie 2013, având în vedere complexitatea măsurii, fiind vorba de sistemul informatic neperformant. Se pierdeau anumite date fără cauze și persoane vinovate. Procesul verbal de constatare mi-a fost adus la cunoștință abia în 2014, pe considerentul unora că nu era treaba mea să îl cunosc.

Dar cine l-a semnat?

Directorul general Marian Mârzac care a semnat și un document de contestare a măsurilor din procesul verbal de control. Acest proces verbal nu a fost prezentat Consiliului de Administrație. Eu am aflat de el abia în februarie-martie 2014 când mi-a fost prezentat prin avocat ca material probator. După cum știți, DNA mi-a înmânat pe un stick dosarul de cercetare, iar avocatul mi-a adus la cunoștință existenta acestei probe.

La acea dată, a fost vâlvă privind modalitatea în care v-a fost înmânat dosarul. Nu vi s-a părut suspect că vi se înmâna dosarul pe stick?

Nicidecum. Așa e profesionist. Angajații DNA nu stau să copieze dosare.

Așa e în România. Dacă faci ceva mai mult decât alții, nimeni nu te crede că faci prin munca cinstită!

Deci cine v-a adus la cunoștință acest document? Totuși, aveați un Consiliu de Administrație. Cine era președintele Consiliului?

IC: Până în 1 iulie 2013, Adela Abrudan a fost președintele Consiliului de Administrație. Ea avea trei funcții la acea dată, președintele CA, director general adjunct, cu aceleași atribuții ca ale directorului general, înlocuitor de drept al directorului general conform avizului dat de CSA și apoi ASF. Ea deținea puterea administrativă și executivă.

Cine a numit-o în toate aceste funcții?

Eu am numit-o membru CA și președinte. Ulterior, ea mi-a sugerat și modificarea organigramei cu înființarea postului de director general adjunct, iar eu am fost de acord. Ea deținea monopolul puterii administrative și executive în societate. Conform prevederilor legale, Legea 31/1990, eu, în calitate de proprietar, nu am voie să mă implic în activitatea administrativă și executivă. De aceea am și propus Consiliului de Administrație încheierea unui contract de consultanță. Ei aveau o viziune sectorială asupra activității, dar eu aveam o viziune globală, având în vedere faptul că, din punct de vedere conceptual, organizatoric, al regulamentelor de funcționare, eu le știam cel mai bine fiind fondatorul și președintele Băncii Carpatica. Normele erau aproximativ aceleași, iar eu cunoșteam mecanismul de funcționare și organizarea. Domnul Crișan, fostul președinte al CSA, m-a consiliat, găsind în mine un elev silitor și ascultător. Nimeni nu era instruit pentru această activitate. Instruirea s-a făcut pe banii lui Carabulea.

Totuși, nu vi s-a părut riscant să acordați atâta putere unei singure persoane?

Nu am avut altă soluție. Am fost condamnat în acea perioadă la 1 an și 6 luni cu executare, pentru o presupusă faptă de dare de mită unui prieten procuror.

S-a spus ca v-a ajutat în soluționarea unor dosare!

Arătați-mi dumneavoastră care sunt acele dosare! A fost un scenariu creat.

Cine a creat scenariul?

Nu vă pot spune nume. Eram ascultat și urmărit în acea perioadă.

De ce erați ascultat?

Așa e în România. Dacă faci ceva mai mult decât alții, nimeni nu te crede că faci prin munca cinstită, că respecți legea sau că muncești foarte mult. Muncesc între 12-14 ore zilnic, inclusiv duminică. Ani de zile am stat jumătate de an în străinătate să lucrez, să văd stațiile, având linii internaționale de transport.

Ați văzut toate stațiile?

80% din stații le-am văzut, am verificat unde oprește autocarul în fiecare țară, în fiecare oraș. Am bătut cu pasul tot. Mi-am asumat riscuri. Vorbim de 1995. În 1995 erau alte vremuri.

Gabriels Johan a adus Carpatica în situația de faliment, iar BNR m-a obligat să vând!

Referindu-ne la Carpatica, cine sunt acționarii International Insurance Consortium?

CEC-ul unguresc, BRD și încă o entitate, un fond de investiții. Aici trebuie să vorbesc despre directorul belgian de la acea vreme, Gabriels Johan. Am crezut că e bun, fiind plătit cu 20.000 euro pe lună, asigurări sociale și plecări săptămânale aprobate de ASF acasă, în Belgia. După șase luni de zile, în martie 2013, organizează un simpozion cu Ziarul Financiar și declară că se caută investitor strategic, adică investitor care să dețină monopolul, fără a fi mandatat de mine în acest sens. Și a fost susținut de BNR. A furat peste 1 milion de euro la o singura activitate. A înființat cu un englez, o societate Ltd. la Londra, ca să găsească investitor. A adus societatea în situația de faliment, iar BNR m-a obligat să vând.

Ați vândut bine?

Nu. În vara lui 2006 m-a contactat Banca de Investiții Rothschild. Am și încheiat cu ei un precontract. Mi-au oferit 200 milioane euro.

De ce nu ați vândut?

Pentru că sunt român adevărat și patriot. Am o condiție socială medie. Am condiția muncitorului, mi-a plăcut ce am făcut. Tatăl meu mi-a spus cândva: „dacă tu nu ești în stare să construiești ceva în viață, măcar nu strica ce au făcut alții”. Am făcut mai mult decât au făcut alții, mai mult decât media, pe muncă. Am vrut să construiesc o bancă românească 100%, pentru români. Am spus „nu” vânzării. Dorind o bancă pentru români, așa cum am spus, am încercat cu Banca Albina. Am constituit un comitet de inițiativă la care au aderat principalii investitori, oameni de afaceri din Sibiu. Eu am fost acționarul majoritar. Eu am fost la BNR, am lucrat la actul constitutiv. Așa am creat o bancă românească. Banca s-a dezvoltat în 2009. Aveam 247 unități teritoriale. Am fost pe locul 6 în sistemul bancar din România în ceea ce privește răspândirea teritorială.

Şi totuși de ce nu a funcționat?

Au apărut discrepanțe între mijloacele de producție care au evoluat și datorită finanțării mele și ale celorlalți investitori și forței de munca. Au fost angajați tineri absolvenți care, chiar cu toată bunăvoința lor, nu aveau informațiile și experienta necesară. S-au făcut și alte greșeli. Am fost obligat în anul 2010, de  BNR, să plătesc 16,8 milioane euro către bancă, iar ceilalți acționari au plătit până la restul de 21 milioane euro. Acea bancă a avut o conducere care a dus la o situație financiară dezastruoasă.  Apoi au apărut creditele neperformante, iar BNR nu a permis băncii noastre să facă decât o singură restructurare prin decizia 308, spre deosebire de alte bănci care făceau nenumărate restructurări.

Carpatica poate fi comparată cu Bancorex

Nu puteați să vindeți creanțele?

În 2013 a început vânzarea creanțelor. Pe atunci nu se știa de vânzarea creanțelor pe piața de capital. BNR nu a consiliat, nu a dat instrucțiuni, nu m-a sprijinit.

BNR v-a sancționat numai pe dumneavoastră?

Nu. Dar nu comparăm Banca Comercială Carpatica cu BCR, care este de 100 de ani pe piața de capital. Cel mult poate fi comparată cu Bancorex. Trebuie să ne raportam la realități. Toate au fost făcute învățând din mers. Am crezut în realitatea romanească și în patriotismul românesc.

Ca orice om de afaceri, când nu mai ai capacitatea de a exploata un business nu luați o companie de consultanță să facă un audit?

Atunci, directorul general, plătit cu 40 000 euro pe lună, ce mai avea de făcut? Nu am avut echipă de management competentă. Am adus director general belgian ca să facă mix-ul între economia românească și realitățile belgiene, am plătit 20.000 de euro pe lună. BNR nu m-a chemat niciodată să îmi sesizeze ceva. În 2008-2009, BNR mi-a spus să schimb directorul general al băncii. O firmă de recrutare a forței de muncă mi-a cerut 1,5 milioane euro ca să îmi găsească director general de la Londra. Ar fi avut perioada de probă 6 luni și nu se reglementa ce se întâmpla după cele șase luni. Mi-ar fi găsit alt director pentru încă 500.000 euro. Nu eu vindeam creanțele. Revenind la directorul belgian, a externalizat serviciile, a adus director de marketing un tânăr de 20 de ani, rudă. Conducătorul unității trebuie să fie zilnic la serviciu. Belgianul stătea două zile jumătate. După ce am fost arestat, și în 2012, și în 2014, Johan Gabriels și alții au presat familia să vândă acțiunile. Au mers și la asociatul meu din Germania. În 2014, am convocat adunarea generală a acționarilor pentru a-l schimba pe directorul general. Înainte cu două zile de ședință, BNR mi-a ridicat dreptul de vot, astfel încât nu s-a mai luat în discuție schimbarea. Statul român nu a acordat sprijin în dezvoltarea societății. Așa a fost și în cazul societății de asigurări. M-am bazat mult pe oamenii cu care am lucrat, pe prieteni.

În general v-ați ales prost oamenii din jur. Ați spus că în 2009 -2012 nu ați avut control de la CSA. Cine era președinte la CSA? Toncescu, Buzoianu, Balta. De ce ați ales-o pe Toncescu președinte?

Nu eu am ales-o, ci cei care au rămas. Urmare a unui control de 6 luni pe care CSA l-a făcut la Carpatica Asigurări, eu nevăzându-i pe cei care au făcut controlul, m-au chemat să-mi se spună că societatea are autorizația de vânzare RCA suspendată pe 30 de zile. O suspendase Angela Toncescu. La CSA am dezbătut contradictoriu situația cu Constantin Buzoianu și Tudor Balta. Am dat lunar banii pe care eram obligat să-i dau, 1 milion din cele 2 milioane de euro la care eram obligat. Atunci am reconsiderat toate procedurile de lucru. Mi-am dat seama că trebuia un profesionist la conducerea societății. Toncescu era pe acea vreme economist. A fost recomandată, iar eu eram în pușcărie când a fost angajată. Erau multe fraude. La conducerea societății era Abrudan, iar societatea era dusă spre faliment. În acea perioadă s-a făcut un contract de reasigurare. Erau preluate multe sarcini. Acest contract era necesar pentru preluarea vârfurilor de sarcini.

Nu există un nou caz penal. Sunt multe lucruri nereale prezentate în presă!

Cine conduce societatea în momentul de față?

În acest moment, societatea a fost decapitată. Adela Abrudan a preluat tot și a condus așa cum se vede.

Se spune că fostul președinte al Omniasig, Constantin Toma vrea să preia societatea. E adevărat?

E adevărat. Apăruse ideea ca societatea să fie vândută. Nu era cunoscut cumpărătorul. Din piață am aflat că se aștepta publicarea legii rezoluției pentru ca societatea să fie luată. Se manipula de  CSA ca fondul de comerț (1 milion de asigurați) să fie vândut .

Cum s-a făcut plata pentru banca Carpatica?

Plata s-a făcut integral. Am pierdut 25 de milioane de euro.

Ce puteți spune de Carpatica Asigurări?

În ceea ce privește Carpatica Asigurări, există un contract încheiat cu o societate de asigurări din Olanda care investește 80 milioane de euro să aducă indicatorii în echilibru funcțional.

A apărut un nou dosar penal. Ce puteți să spuneți?

Instanța de apel a dispus anularea măsurilor impuse de DIICOT și de tribunalul Sibiu. Curtea de Apel Alba Iulia a verificat pe fond dosarul. Presa nu a spus că, analizând pe fond, judecătorul a constatat că nu sunt motive de arestare. Sunt decepționat de presa românească. Sunt multe lucruri nereale prezentate în presă. Nu se apreciază rolul în economia românească.

Este adevărat că ați cumpărat vila sau mini-hotelul de la mare al domnului Balta?

Am cumpărat din piață și am negociat cu soția acestuia hotelul din Mamaia. Dacă intri într-un segment de piață, reziști numai ca firmă națională sau transnațională, altfel dispari. Mulți români au plecat datorită politicii economice pe care am fost îndoctrinați să o aplicăm. Se numește Vila Coral și funcționează.

Nu e tocmai OK la Carpatica Asigurări!

De ce l-ați denunțat pe Daniel Tudor?

Firma mergea și se făceau presiuni. Cine conducea acum Carpatica? Ca urmare a managementului defectuos, datorită neîncadrării în indicatori, ASF a dispus întocmirea unui plan de redresare financiară cu obligații pentru proprietar, consiliu de administrație și societate. Cine putea să răspundă și să angajeze proprietatea lui Carabulea? Numai Carabulea. Pentru faptul ca am participat la planul de redresare, neluând legătura cu societatea, s-au format patru variante ale planului de redresare. Am agreat varianta patru a planului. Consultant financiar era KPMG. Am bagat 3 milioane de euro și am pierdut. M-am achitat de sarcinile mele, dar Carpatica Asigurări nu s-a ținut de măsuri.

Nu mai aveți legături cu Carpatica Asigurări?

Cei care au venit, au început să reorganizeze și nu e tocmai OK.

Vă e frică de DNA?

Pentru ce să îmi fie frica? Eu nu sunt corupt. Nu am corupt pe nimeni. Nu l-am văzut pe Tudor, nu l-am corupt. Procedura este ca ASF să cheme proprietarul pe care îl întreabă dacă e în stare să susțină societatea sau propune un program. Se zvonea ca Tudor are ceva cu societatea. În 2013 vine Marian Ovidiu și oferă să asigure mașinile Parlamentului. Am restituit materialul și spune că am probleme cu societatea.

Cum l-ați adus pe Radu Mustățea?

Am aflat din presă că Mustățea își termina mandatul. În decembrie 2011 am aflat că directorul general pleca. Pe Mustățea îl cunoșteam, am vorbit cu el și a rămas  stabilit ca Abrudan să discute cu el în februarie. Pe 5 mai l-am angajat pe Mustățea cu atribuții foarte clare. Eu nu aveam de unde să știu dacă avea voie sau nu, eram arestat. Căutam oameni de valoare, a venit cu o strategie care mi-a plăcut.

Ați fost mulțumit de Mustățea?

Foarte mulțumit, pentru că indicatorii tehnici erau buni, banii existau. Ca urmare a deficiențelor în activitatea juridică, s-au plătit penalități de 70% . Departamentul juridic le-a întârziat. Am promovat tineretul, am avut încredere în el. Sunt și eu om, atât am putut la momentul respectiv.

Nu vă gândiți să renunțați la toate?

Sunt două aspecte. Dacă ai creat ceva în viață, nu poți renunța la ceea ce ai creat. Toate firmele sunt construite personal, trăiesc din satisfacția realizărilor. Nu cred că este ultima etapă a vieții și nu voi muri înainte de a demonstra că realitatea e alta decât cea arătată. Apoi, fiecare firmă este ca un copil pentru mine. În plus, copiii mei au 25-26 ani și duc în spate un holding care reprezintă ceva nu ca mărime, ci ca varietate a obiectelor de activitate. Eu ma pricep la agricultură, industrializarea laptelui și la crearea de instrucțiuni de lucru conform ISO. Am un sector zootehnic foarte bun, după proiect italian, cu toate utilitățile, am hotel, am fost în piața de capital. Cum pot renunța la toate, să plec? Nu pot, eu trăiesc prin ele, sunt născut, făcut pentru așa ceva. Sunt suflet din sufletul neamului meu. O lupta-i viața , deci te luptă… Nu știu, e melancolia secolului care moare. Asta este viața mea, de 5 ani puteam sa fiu cetățean italian, dar sunt suflet din sufletul neamului meu. Am suportat pușcăria și vicisitudinile, pentru că ăsta e destinul meu. Așa vrea Dumnezeu. Mama spunea: „ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”. Ăsta mi-e destinul.

***

Ilie Carabulea, fiul său Oprea și alte cinci persoane — Angela Toncescu, Liviu Stoicescu, Gheorghe Nasărău, Maria Coșa și Georgeta Crideanu sunt inculpați în dosarul Carpatica Asigurări, acuzațiile procurorilor fiind constituire de grup infracțional organizat, abuz în serviciu, evaziune fiscală și spălare de bani. Prejudiciul cauzat este de aproximativ 70 milioane de lei.

Potrivit anchetatorilor, la sfârșitul anului 2014, începutul anului 2015, Oprea Carabulea (împuternicitul lui Ilie Carabulea), Daniel Micu, Georgeta Crideanu, Ana Popa și Angela Toncescu au constituit un grup infracțional organizat în scopul săvărșirii unor infracțiuni prin care se urmăreau protejarea intereselor financiare ale Carpatica Asigurări și evitarea suspendării autorizației de funcționare de pe piața asigurărilor din România.

“Astfel, la sfârșitul anului 2014, s-a efectuat inventarierea anuală a elementelor de natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii și a tranzacțiilor privind activitatea de asigurare, constatându-se un deficit de rezervă de daună de 106.643.850,85 lei și provizioane ce trebuiau constituite de 12.155.256 lei. Deficitul de rezervă a fost comunicat conducerii societății, însă, la solicitarea unor administratori, s-a decis reluarea procesului de inventariere. Din cauza faptului că înregistrarea rezultatului inventarierii efectuate conducea la majorarea necesarului de capital pe care acționarul trebuie să-l aducă pentru ca societatea să atingă valorile prevăzute de lege, numitul Carabulea Oprea, împreună cu ceilalți membri ai grupului, ce dețineau funcții în Consiliul de Administrație al societății Carpatica Asigurari, au tergiversat înregistrarea rezultatelor inventarierii, în scopul eludării normelor ASF privind reglementarea pieței asigurărilor din România”, se arată în documentele anchetei.

Potrivit acestora, inculpații au efectuat demersuri de natură să tergiverseze și să influențeze rezultatele unor controale dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) față de societatea de asigurări deținută și controlată indirect de Ilie Carabulea, astfel încât să nu reiasă deficiențe grave, împiedicând în mod repetat înregistrarea rezultatului inventarierii rezervei de daună.

În prezent, omul de afaceri și fiul său se află sub control judiciar, măsură dispusă de procurorii DIICOT și menținută de Tribunalul Sibiu.

Ilie Carabulea l-a denunțat la DNA pe Daniel Tudor, fost vicepreședinte al ASF, pentru luare de mită.

Acesta fost deja trimis în judecată alături de soția sa, senator Doina Tudor – aflata în arest la domiciliu – și de Ovidiu Marian, secretar general al Senatului la data comiterii faptei, pentru trafic de influență.

Potrivit unui comunicat al DNA  în perioada martie -mai 2013, în contextul efectuării unui control la Carpatica Asigurări,  Ovidiu Marian a pretins de la acționarul majoritar al firmei respective (denunțător în cauză), pentru Daniel Tudor, suma de 3.000.000 de euro.

***