Exclusiv. Sărbătorită astăzi, Maia Morgenstern dezvăluie cui îi este recunoscătoare

Este, fără doar și poate, una dintre cele mai cunoscute și apreciate actrițe autohtone, director al Teatrul Evreiesc de Stat, profesor în arta actorului. Maia Morgenstern împlinește astăzi 55 de ani. Q Magazine îi urează “La mulți ani!”

Își petrece ziua de naștere pe drumul de întoarcere spre casă de la Chișinău, unde a încheiat un turneu de șase zile, împreună cu Teatrul Evreiesc de Stat.

„Au fost o groază de activități ce au însoțit spectacolele în sine, pregătirea tehnică, adaptarea spectacolelor, dar și mulțimea de dialoguri, convorbiri, interviuri, întâlniri ce mi-au fost solicitate și sunt fericită că se întâmplă așa. În întâlnirile oficiale, formale și informale pe care le am mă gândesc și îmi doresc ca aceste spectacole să aibă o permanență, să venim an de an aici, la Chișinău, și nu numai aici. Am fost însoțită în acest turneu, sigur din motive profesionale, de copiii mei. Tudor joacă în piesa <<Băiatul din Brooklyn>>, Cabiria joacă în spectacolul <<Mazl Tov… And justice for all!>> și m-am bucurat să fiu alături de ei, mai ales că, așa cum probabil știți, rădăcinile mele cele mai profunde, familia din partea tatălui meu, bunica și bunicul sunt de pe aici, de pe meleagurile astea. Astfel, m-au traversat tot felul de amintiri…”, povestește marea actriță.

Dacă nu ar fi fost româncă…

Dacă bunica ar fi avut șenile, ar fi fost tanc (râde). Nu știu cum ar fi fost viața mea dacă nu m-aș fi născut în România. Datorez foarte mult faptului că m-am născut, am crescut, m-am format, am visat, am iubit, am înjurat în limba română. Am născut copiii în România.

„Tatăl meu îmi spunea: <<bun, la matematică ne-am lămurit cât te pricepi, la istorie, la geografie nu vrei să tocești, la fizică tot așa… limba română, în schimb, o vei învăța de o să zbârnii.>> Și asta era preocuparea mea principală, școlar fiind, să-mi mulțumesc părinții. Am învățat limba română foarte bine. Apoi, m-am format ca actriță la școala de teatru românească, unde am avut mari maeștrii, repere culturale, artistice, la care m-am raportat, către care am tins și, atunci, sunt profund recunoscătoare întregului meu parcurs, întregii mele existențe în România.”

Pe o etichetă aplicată României de astăzi ar scrie PARADOX

Crede și astăzi în ceea ce a crezut întotdeauna, în valorile ce i-au fost insuflate „pe care, cred eu, am avut grijă să nu le pierd, să le cultiv, atât cât am știut, să le transmit mai departe copiilor mei și generațiilor de studenți. Mă refer la onestitate, loialitate, respect față de sine și cel puțin nevoie de a căuta echilibrul în ceea ce privește acțiunile, gândurile, răspunsurile pe care le dai vieții, la un moment dat.”

„Nu am apucat niciodată să mă plimb și aș vrea să încep să fac asta.”

Grija, atenția și uneori dragostea sunt lucrurile cu care a rămas datoare față de ea. Își dorește să-și crească nepoții, să mai citească o tonă de cărți, să vadă două milioane de filme și să înceapă să se plimbe. „Sigur că am fost în multe locuri, dar nu am apucat niciodată să mă plimb și aș vrea să încep să fac asta.”

Astăzi, la 55 de ani, în anumite privințe este mai mult decât și-a dorit să fie, în altele mai puțin, „dar cel mai important este că, pe anumite segmente, sunt exact ceea ce mi-am dorit să fiu și îmi doresc să fiu și mai departe.”