Expert în boli infecțioase: Răspunsul Marii Britanii la Covid-19 a fost greșit. Carantina prelungită face mai mult rău decât bine

O nouă carte, publicată de Mark Woolhouse, expert în boli infecțioase la Universitatea Edinburgh, subliniază greșelile și acțiunile pripite care au înrăutățit pandemia în Marea Britanie. „The Year the World Went Mad: A Scientific Memoir, (Anul în care lumea a înnebunit: o expunere științifică), analizează sumele imense cheltuite de britanici inutil.

• Promisiunea lui Macron: Nu voi mai face politică, după plecarea de la Elysee
• AUR a readus în Parlament un nume pe care sistemul a încercat să-l scoată din memoria românilor: Mircea Eliade
• Ce a transmis, de fapt, Ilie Bolojan în discursul de azi
• Bolojan s-a numit interimar la ministerul Energiei
• Rețineri la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Procurorii cer astăzi arestarea pentru 30 de zile

„La începutul pandemiei de Covid-19 a avut loc un eveniment special, care a evidențiat foarte bine greșelile și confuzia din eforturile Marii Britanii de a controla boala”, spune Mark Woolhouse, potrivit The Guardian. „La un briefing din martie 2020, în Downing Street, ministrul Michael Gove a avertizat că virusul nu discriminează . A spus: « Toată lumea este în pericol.» Și nimic nu poate fi mai departe de adevăr”, susține profesorul Woolhouse, expert în boli infecțioase la Universitatea Edinburgh. „Mă tem că declarația lui Gove pur și simplu nu era adevărată”, susține Woolhouse. „De fapt, acesta este un virus foarte discriminatoriu. Unii oameni riscă mult mai mult decât alții. Este de-a dreptul uimitor, oamenii de peste 75 de ani sunt de 10.000 de ori mai expuși riscului decât cei sub 15 ani.”

„Și acest eșec de a înțelege variațiile uriașe individuale la Covid-19 a generat răspunsurile greșite ale Marii Britanii la apariția bolii”, susține expertul – erori care au inclus impunerea unei carantine naționale de lungă durată . Aceasta este o strategie pe care Woolhouse – unul dintre cei mai importanți epidemiologi ai țării – o descrie ca fiind greșită din punct de vedere moral și extrem de dăunătoare în cartea sa.

„Am făcut un rău copiilor și tinerilor noștri, li s-a luat educația, locurile de muncă și viața normală, precum și perspectivele pentru un viitor mai bun, în timp ce au fost lăsați să moștenească o cantitate record de datorie publică”, a spus acesta. „Toate acestea pentru a proteja NHS (sistemul național de sănătate din Regatul Unit) de o boală care reprezintă o amenințare mult, mult mai mare pentru persoanele în vârstă, fragile și infirme, decât pentru cei tineri și sănătoși.”

„Am fost vrăjiți de amploarea situației, o pandemie ce are loc o dată la un secol, și am reușit doar să agravăm criza. Pe scurt, ne-am panicat. Aceasta a fost o epidemie care cerea o abordare precisă (țintită) din partea sectorului de sănătate și a obținut opusul.”, spune profesorul.

„În loc să impună carantină generală la nivel național, guvernul ar fi trebuit să adopte măsuri menite să asigure siguranța contactelor”, susține Woolhouse. „Puteți vedea din datele strânse în Regatul Unit că oamenii reduceau numărul de contacte între ei pe măsură ce cazurile au crescut și înainte ca restricțiile să fie impuse. Acest fapt, împreună cu măsuri de siguranță împotriva Covid, cum ar fi măștile și testarea, ar fi fost suficiente pentru a controla răspândirea virusului.”

Schimbarea comportamentului ca o decizie voluntară a funcționat în Suedia și ar fi trebuit să fie permis și în Marea Britanie, este de părere Woolhouse. În schimb, am promovat o carantină națională forțată, doar pentru că, pentru prima dată în istorie, am putut. Acum se fac destule afaceri online, ceea ce permite unei mari părți a societății să funcționeze destul de bine (în carantină) – prin videoconferințe și cumpărături online. „Dar a fost o soluție superficială și una extrem de dăunătoare,” a adăugat acesta.

Cu toate acestea, Woolhouse se străduiește să respingă ideile celor care pledează pentru deschiderea completă a societății, inclusiv ale cadrelor universitare care au susținut Declarația Barrington, ce a propus ca virusul Covid-19 să fie lăsat să circule până când suficienți oameni se vor infecta și se va obține imunizare naturală.

„Acest fapt ar fi dus la o epidemie mult mai răspândită decât cea prin care am trecut în 2020,” spune Woolhouse. „Îi lipsea, de asemenea, un plan credibil pentru protejarea adecvată a membrilor mai vulnerabili ai societății, a persoanelor în vârstă și a celor care sunt imuno-compromiși.”

În schimb, țara ar fi trebuit să depună mult mai mult efort pentru a-i proteja pe cei vulnerabili. Mult peste 30.000 de oameni au murit de Covid-19 în casele de bătrâni din Marea Britanie. În medie, fiecare casă (de bătrâni) a primit 250.000 de lire sterline în plus de la guvern pentru a se proteja împotriva virusului, a calculat acesta. „Ar fi trebuit să cheltuim mult mai mult pentru asigurarea protecției caselor de îngrijire,” spune Woolhouse, care, de asemenea, critică guvernul pentru că nu a oferit nimic mai mult decât o scrisoare prin care le spune celor care protejează părinții în vârstă și alte persoane vulnerabile din casele lor să ia măsuri de precauție.

„Națiunea ar fi putut cheltui câteva mii de lire sterline per gospodărie pentru efectuarea testelor de rutină și pentru a ajuta la implementarea măsurilor sigure împotriva Covid-19 pentru cei care îi protejează pe alții, iar asta ar fi reprezentat doar o mică parte din cele 300 de miliarde de lire sterline pe care le-a cheltuit în cele din urmă pe răspunsul la pandemie,” susține acesta.

Woolhouse critică în mod deosebit neglijarea „protectorilor,” cum sunt angajații din casele de bătrâni și îngrijitorii informali. „Acești oameni s-au aflat între cei vulnerabili și virus, dar, în cea mai mare parte a anului 2020, au fost luați în vedere foarte puțin și nu au primit niciun ajutor.”

„Marea Britanie a cheltuit o avere pentru suprimarea virusului și generațiile viitoare vor plăti în continuare datoria adunată”, a adăugat Woolhouse. „În schimb, nu am cheltuit aproape nimic pentru protejarea celor vulnerabili din comunitate. Ar fi trebuit și am fi putut să investim atât în ​​suprimare, cât și în protecție. Practic am ales doar prima opțiune.”

Woolhouse insistă asupra faptului că noi restricții generale nu sunt soluția pentru a face față viitoarelor valuri de Covid-19: „Carantina nu este o politică de sănătate publică. Aceasta arată un eșec al politicii de sănătate publică.”

În schimb, țara trebuie să nu se lase surprinsă de noi variante și să nu răspundă fiecăreia într-un mod ad-hoc. „Ar trebui să cădem de acord asupra unei game variate de măsuri și condiții pentru implementarea lor. Cu Omicron totul pare puțin haotic. Avem nevoie de o mai bună planificare și pregătire pentru momentul când va sosi următoarea variantă (a virusului), ceva ce sigur se va întâmpla.”