Ion Iliescu l-a omagiat pe „unul din ultimii mari intelectuali publici” ai României      

Fostul președinte l-a elogiat într-o postare pe blogul personal pe profesorul, criticul și istoricul literar Nicolae Manolescu, chiar în ziua în care acesta a decedat (sâmbătă, 23 martie) la vârsta de 84 de ani.

• Ce a transmis, de fapt, Ilie Bolojan în discursul de azi
• Bolojan s-a numit interimar la ministerul Energiei
• Rețineri la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Procurorii cer astăzi arestarea pentru 30 de zile
• Miniștrii PSD au demisionat: „Guvernul nu mai are legitimitate”
• Președintele CJ Sălaj, Dinu Iancu Sălăjanu, plasat sub control judiciar. El este acuzat de DNA că ar fi introdus într-o comisie de licitații doi interpuși ai firmei care a și câștigat

Ion Iliescu a aflat „cu enormă tristețe” de stingerea din viață a lui Nicolae Manolescu, de care spune că l-au apropiat multe și l-au despărțit puține lucruri în cei peste 60 de ani de când s-au cunoscut. Numindu-l „reprezentant strălucit” al celei mai bune generații literare de după război, cea a anilor 60, Ion Iliescu a făcut referire la câteva repere din îndelungata și bogata activitate a omului de cultură, începând cu debutul său la revista „Contemporanul” și apoi la „România Literară”. Despre activitatea de profesor a celui dispărut, Iliescu a spus: „sunt convins că zeci de promoții de studenți ai Facultății de Litere îi vor păstra o vie amintire. (…..) Istoria critică a literaturii române e dintre acele tomuri de care orice literatură a lumii ar fi mândră.”

Legat de activitatea politică de după Revoluție a lui Manolescu, Ion Iliescu a amintit faptul că, în calitate de președinte al Partidului Alianței Civice, acesta a semnat „Declarația de la Snagov”, „demers pe care l-am inițiat și care a consfințit parcursul european al țării noastre”, după cum se precizează în postare.

„România pierde pe unul din ultimii săi mari intelectuali publici. Spirit polemic și analitic, plin de umor, lucid, un apărător sclipitor al limbii și literaturii române, și-a pus întreaga viață sub genericul Profesiunea mea, Cultura.”

În încheiere, mesajul fostului președinte spune că „numele profesorului academician Nicolae Manolescu va trăi cât va trăi și literatura română. Drum bun, Nicky! Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace!”

Vă prezentăm integral mesajul postat pe blogul lui Ion Iliescu:

„Nicolae Manolescu (1939-2024)

Am aflat cu enormă tristețe că s-a stins din viață profesorul Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România. În peste 60 de ani de când ne cunoaștem, ne-au apropiat multe, ne-au despărțit puține lucruri. Timpul lung a fost acela al solidarității și al prieteniei. I-am urmărit ascensiunea încă de la debutul său în revista “Contemporanul” și mai apoi în “România Literară”, ambele conduse de cel care i-a dat cronica literară, la 22 de ani și l-a protejat în vremuri grele, George Ivașcu. În volumul său memorialistic “Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă”, Nicolae Manolescu rememorează episodul în care, împreună cu Ivașcu și academicianul Andrei Oțetea, am “complotat” astfel încât studentul eminent Nicolae Apolzan să fie reînmatriculat după ce fusese exmatriculat din motive politice, de “dosar”, cum se spunea atunci, și să își continue studiile strălucite. Astăzi, 65 de ani mai târziu, sunt convins că zeci de promoții de studenți ai Facultății de Litere îi vor păstra o vie amintire. Reprezentant strălucit al celei mai bune generații literare de după război, generația ‘60, Nicolae Manolescu lasă în urma sa zeci de cărți de istorie și critică literară și mii de articole. “Istoria critică a literaturii române” e dintre acele tomuri de care orice literatură a lumii ar fi mândră. Și-a dat doctoratul cu o teză despre Maiorescu, “Contradicția lui Maiorescu” și l-a continuat la catedră și în stil pe G. Călinescu. După Revoluție, a făcut și politică și a fost senator din partea Partidului Alianței Civice. Ca președinte al PAC, a semnat Declarația de la Snagov, demers pe care l-am inițiat și care a consfințit parcursul european al țării noastre.

A fost o vreme ambasadorul României la UNESCO și îmi amintesc că de fiecare dată când mergeam la Paris ne întâlneam și depănam amintiri despre plimbările noastre de la Neptun, la malul mării și la marginea Istoriei.

România pierde pe unul din ultimii săi mari intelectuali publici. Spirit polemic și analitic, plin de umor, lucid, un apărător sclipitor al limbii și literaturii române, și-a pus întreaga viață sub genericul “Profesiunea mea, Cultura”. Transmit familiei îndoliate, prietenilor săi, Uniunii Scriitorilor din Romania, redacției revistei “România Literară”, pe care a condus-o după Revoluție, condoleanțele mele. Numele profesorului academician Nicolae Manolescu va trăi cât va trăi și literatura română. Drum bun, Nicky! Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace!

23 martie 2024”

Academicianul Nicolae Manolescu a fost președinte al Uniunii Scriitorilor și director al săptămînalului „România literară”. Născut în 1939 la Râmnicu Vâlcea, și-a început cariera pedagogică la Universitatea din București, în 1963, la Catedra de Istoria Literaturii Române, în același an devenind și membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost autorul a numeroase volume, inclusiv a „Istoriei critice a literaturii române. 5 secole de literatură”, la care a lucrat timp de 25 de ani și pe care a publicat-o în 2008.

La începutul anilor 90 s-a implicat în politică, fiind membru fondator al Alianței Civice  și ulterior președinte al partidului cu același nume. A fost senator de Sibiu în perioada 1992-1996, fiind ales pe listele Convenției Democratice. În 1996 a candidat la funcția de președinte al României, iar în perioada 2006-2015 a fost ambasadorul țării noastre la UNESCO.

A primit distincții și premii din partea Academiei Române, a Uniunii Scriitorilor, a Președinției României și a Franței.