Jocul celor mari, jocul celor mici

„Am fi putut merge mai departe, dar am ales să n-o facem (…) dorim să avem relații stabile, predictibile” (Joe Biden, comunicând omologului rus expulzarea a 10 diplomați și sancționarea altor 32 de persoane și entități aflate pe teritoriul american.) „Vom răspunde acestei măsuri cu o imagine în oglindă (…) avem posibilitatea de a lua măsuri dureroase pentru afacerile americane, dar le păstrăm în rezervă” (Serghei Lavrov, ministru de Externe al Federației Ruse). În aceste două declarații putem rezuma ping-pongul cu diplomați și sancțiuni dintre SUA și Rusia care a avut loc în luna aprilie și care nu s-a terminat încă.

Biden: Putem să cooperăm când este interesul nostru reciproc!

Comunicarea între state are un limbaj aparte. Oricine îl poate citi. De cele mai multe ori este public şi uneori se bucură de o publicitate ostentativă. Cei care îl înțeleg la adevărata sa valoarea sunt, însă, puţini. În mare parte pentru că acest limbaj este codificat. Rareori exprimă ceea ce se află la vedere. Mai mult, în situații speciale, ceea ce vede tot omul este așa pentru a se  ascunde ceea ce nu se vrea văzut.

Frenezia expulzării de diplomați la care asistăm în această perioadă este parte a unui asemenea tip de limbaj. Dovada? În mod surprinzător pentru o mare parte a analiștilor, acțiunile evident neprietenoase dintre cele două mari puteri nu a generat, așa cum era de așteptat, o escaladare a gesturilor ostile de răspuns și o sporire a tensiunilor. Ba, din contră. Într-o discuție telefonică, cei doi președinți au convenit să se întâlnească într-o țară neutră și să discute, față în față, viitorul relațiilor bilaterale, pornind de la intenția declarată de „a le normaliza”.  

Cu fiecare ocazie, atât direct cât și prin intermediul miniștrilor de externe sau al purtătorilor de cuvânt, Joe Biden și Vladimir Putin au subliniat intențiile de bună înțelegere. „În ceea ce privește Rusia, i-am spus foarte clar președintelui Putin că, deși nu căutăm escaladarea, acțiunile lor au consecințe (…) Dar putem, de asemenea, să cooperăm atunci când este în interesul nostru reciproc”,declara Joe Biden.  Alte gesturi, de ambele părți, au semnalat de asemenea o tendință de relaxare a relațiilor pe mai multe direcții. Exemple? SUA au renunțat la trimiterea navelor sale de război în Marea Neagră, iar Rusia a început retragerea trupelor masate la granița cu Ucraina.

De ce i-au expulzat SUA pe cei 10 diplomați? Gestul a pare a fi fost menit, în primul rând, câștigării credibilității noii administrații în fața propriilor cetățeni și mai puțin „sifonării” relațiilor cu marele adversar de la răsărit. După o campanie prezidențială presărată cu acuzații grave de fraudă electorală din partea democraților, murdărită de ceea ce republicanii au numit un sprijin masiv acordat de ruși candidatului Trump, Joe Biden era obligat să justifice prin măsuri concrete învinuirile aduse Moscovei. Lipsa de acțiuni punitive împotriva Rusiei, prezentate cetățeanului american ca dovadă a seriozității afirmațiilor sale din și după campania electorală, ar fi născut speculații și îndoieli asupra veridicității intervenției părții ruse în alegerile din SUA.

La rândul său, Putin dă de înțeles că a descifrat corect jocul omologului american și după cum a reacționat, delegându-l pe ministrul de Externe să-i răspundă direct (la acest nivel, asimilat unui gest de persiflare diplomatică), chiar l-au amuzat oarecum mutările politice ale acestuia.

Sediul Ambasadei ruse din Washington. Foto: Siteul oficial

Expulzarea a 10 diplomați poate reprezenta o lovitură grea pentru țările de statura României. Pentru Federația Rusă, care numai în cele peste 50 de consulate din SUA are mai mult de 250 diplomați, cifră dublată probabil de cei din Ambasadă, este un fleac.

Cehia: Nu sunt măsuri împotriva Rusiei, ci a serviciilor sale de informații

Dornici să participe la jocul celor mari, angajându-se într-o competiție ușor desuetă cu scopul de a fi băgați în seamă, cei mici au copiat, fiecare la nivelul său, gestul celui din frunte. S-au afirmat, prin insistență, cu preponderență statele fidele colosului de peste ocean. Pe rând, acestea au descoperit spioni ruși, ori pur și simplu au expulza „din solidaritate” personal al ambasadei ruse socotit a fi a încălcat (sau nu) prevederile Convenției de la Viena din 1961.

Cehia a trimis acasă un lot de 18 diplomați, motivându-şi gestul. Cei 18 ar fi fost implicați (într-un mod sau altul) în explozia unui depozit de muniții cu 7 ani în urmă. Convenția de la Viena nu obligă statul care ia măsura expulzării se se justifice. Numai că expulzarea tăcută are dezavantajul diminuării efectului politic al măsurii. De aceea, mai ales atunci când expulzările de diplomați au rațiuni strict politice, apar în presă şi motivațiile.

Tot în Cehia, încă 10 diplomați urmează a fi expulzați până la sfârșitul lunii mai.

Ministrul de Externe ceh a declarat că nu este vorba de o escaladare a cursei expulzărilor, dar până la sfârșitul lunii mai 2021 Moscova va trebui să retragă 67 de lucrători ai ambasadei sale la Praga pentru a se ajunge la un număr egal cu cel al personalului din ambasada Cehiei în Federația Rusă: „Vom pune un plafon numărului de diplomați din Ambasada Rusiei la Praga la nivelul actual al ambasadei noastre la Moscova”, a spus Jakub Kulhanek. Și a adăugat: „Nu vreau să escaladez inutil…dar Republica Cehă este o țară încrezătoare în sine și va acționa ca atare. Această hotărâre nu vizează rușii sau națiunea rusă, ci este o reacție la activitățile serviciilor secrete rusești pe teritoriul nostru”

Letonia, solidară și ea, expulzează un diplomat rus. Ministrul lor de externe, Edgars Rinkevics, detailează: „Letonia nu va tolera acțiuni subversive pe teritoriul său sau pe cele ale partenerilor și aliaților săi”. Foto: Facebook

În semn de solidaritate cu Cehia, Lituania a expulzat 2 diplomați ruși. „Decizia arată solidaritatea cu aliatul nostru după incidentul fără precedent și periculos din Republica Cehă” a declarat ministrul lituanian de Externe.

Estonia nu rămâne mai prejos. Guvernul estonian expulzează și el un diplomat rus. Declarația oficială? „Acțiunea Rusiei încalcă dreptul internațional, subminează securitatea și stabilitatea europeană ți este inacceptabilă”.

Tot din solidaritate cu fosta sa parteneră în Cehoslovacia de până în 1993, Slovacia trimite și ea acasă 3 diplomați ruși.

Merită menţionată reacţia Grupului de la Vişegrad (Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria): „Condamnăm acest nou deplorabil act de agresiune și încălcarea a legilor internaționale, comisă de Rusia pe teritoriu european” afirmă premierii celor patru țări, declarația fiind publicată pe contul de Twitter al cancelariei prim-ministrului polonez, cel care a prezidat reuniunea „Condamnăm măsurile disproporționate luate de Rusia ca răspuns la decizia absolut justificată a Republicii Cehe de a expulza 18 ofițeri ai serviciilor ruse de pe teritoriul său și ne oferim sprijinul diplomatic și consular pentru Cehia. (…) Împreună cu premierul Cehiei, condamnăm cu putere acțiunile ilegale și violente desfășurate de agenții serviciilor rusești. Nu vom permite ca aceste activități să dezbine Europa. Țările Grupului de la Vișegrad sunt hotărâte să ia măsuri împreună cu celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru a întări reziliența noastră”

Bulgaria și România închid cercul statelor mici care din motive variate expulzează diplomați ruși.

Serviciile de contrainformaţii româneşti, spre exemplu, au descoperit brusc că un adjunct al ataşatului militar rus acreditat la Bucureşti monitoriza şi colecta informaţii din spectrul militar, inclusiv date privitoare la activitatea forţelor NATO.  

În mod sigur, adjunctul ataşatului militar rus nu a venit în România pentru a-i admira frumuseţile naturale. Este îndeobşte cunoscut că ataşaţii militari şi adjuncţii acestora sunt ofiţeri de informaţii. Peste tot în lume, ei încearcă să adune date sensibile privitoare la activitatea forţelor armate ale statului unde sunt acreditaţi pentru a-şi informa ţara şi pentru a preveni surprinderea în cazul unor anumite evenimente militare ostile ori de importanţă pe plan zonal. Este sarcina serviciilor de contrainformaţii autohtone de a le zădărnici accesul la secretele de stat ori la sursele oficiale de rang înalt, de a le descoperi relaţiile „de muncă”. Şi, atunci când sunt prinşi în fapt, de a propune expulzarea lor. Totul înscriindu-se în firescul lucrurilor. Firesc acceptat din momentul în care a fost aprobată acreditarea unui ataşat militar. Fără a fi o regulă, de cele mai multe ori expulzarea ataşaţilor militari sau a adjuncţilor acestora reprezintă semnale ale acutizării relaţiilor, nu numai militare, dintre cele două state. Aceasta pare a se fi întâmplat şi în cazul de faţă.

Interesant este că, deși toate acțiunile de mai sus au avut loc imediat după ce Administraţia Biden trimisese în mod forţat la Moscova 10 diplomaţi ruși, la nivel oficial în Europa nimeni nu face legătura cu evenimentele de peste ocean. E ca şi cum acutizarea tensiunilor ruso-americane nu ar avea vreo relevanţă pentru Europa…

Asemenea altor oficiali europeni, prim-ministrul Cîţu se grăbeşte şi el să elimine orice legătură cu evenimente similare petrecute altundeva în lume: „Referitor la comunicatul de astăzi, eu nu aş lega-o (decizia expulzării adjunctului ataşatului militar rus – n.redd) pe seama unei campanii sau unei reacţii solidare cu ceea ce se întâmplă în alte ţări. În România a fost o decizie luată, asumată şi am mers mai departe. A fost o decizie pe care o luăm şi nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în alte ţări din UE”

LISTA ŢĂRILOR NEPRIETENE RUSIEI

Reacţiile Rusiei nu s-au lăsat aşteptate. De fiecare dată s-a răspuns prin măsuri similare. Uneori chiar mai drastice. În cazul Cehiei spre exemplu, ca ripostă la expulzarea celor 18 diplomaţi ruşi, oficialităţile ruse au expulzat 20 de diplomaţi cehi din ambasada de la Moscova. Practic, reprezentanţa diplomatică a Cehiei în Federaţia Rusă a devenit neoperaţională din lipsă de personal diplomatic, o parte din atribuţii fiind preluate de reprezentanţele unor state prietene.

Deranjată de măsurile ostile, în avalanşă, apărute în SUA şi în state ale Uniunii Europene, Rusia anunţă iminenţa adoptării unor măsuri dure. Între acestea, publicarea unei liste cu statele considerate neprietene însoţită de o serie de interdicţii în desfăşurarea relaţiilor bilaterale: „Motivul acestui pas îl reprezintă acţiunile iraţionale ale unora dintre partenerii noştri, în legatură cu activitatea misiunilor diplomatice ale Rusiei de pe teritoriul lor”, a declarat ministrul de Externe Lavrov.

Lista țărilor neprietene Rusiei nu a fost finalizată. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe rus a nominalizat câteva dintre statele ce ar putea fi incluse: Cehia, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Ucraina, Georgia, Australia, Canada. „Aceste țări încearcă să ne oprească dezvoltarea printr-o politică de blocaj și prin încercări de a izola Rusia”, a spus Maria Zaharova. Foto: mid.ru

Premizele unui nou război rece?

Sunt tot mai dese situaţiile în care analişti politico-militari avansează ideea înmulţirii semnelor intrării într-un nou conflict. Ne amintim expresia „Imperiul Răului”, prin care era definită Uniunea Sovietică în plin război rece, deseori repetată în discursurile sale de preşedintele Ronald Reagan. A urmat, 20 de ani mai târziu, „Axa Răului” prin care preşedintele George W. Bush indica aşa-numitele state apărătoare ale terorismului: Irak, Iran, Coreea de Nord.

Astăzi, răul este identificat cu autocraţiile socotit a se fi instalat în Rusia şi China, aflate într-un conflict deschis cu democraţiile specifice Statelor Unite şi aliaţiilor.

„Prezic, copiii sau nepoții voștri își vor face teza de doctorat pe tema cine a reușit: autocrația sau democrația? Pentru că asta este miza”, declara Joe Biden în primul său discurs de după alegerea sa ca preşedinte. Foto: White House

Se dezvoltă, în mod vizibil, un conflict diplomatic între SUA şi Federaţia Rusă şi este în plină desfăşurare războiul comercial împotriva Chinei declanşat de Administraţia Trump şi continuat de Joe Biden.

La sfârşitul lunii martie, SUA, Uniunea Europeană, Marea Britanie şi Canada au adoptat sancţiuni dure împotriva Chinei motivate de nerespectarea drepturilor omului în provincia Xinjiang. La numai o zi distanţă, ministrul de Externe rus face o vizită oficială la Beijing unde este consfiinţită atitudinea comună antiamericană a celor două state şi catalogarea măsurilor Uniunii Europene şi a SUA ca „amestec în treburile interne sub pretextul promovării democraţiei”.

Noul război rece, care pare a se contura cu o tot mai mare probabilitate, va cuprinde sfere de confruntare deosebite celui de dinainte, determinate de evoluţia tehnologiilor şi a economiilor naţionale în treizeci de ani, şi va avea drept reper fundamental un factor inexistent în confruntarea anterioară: existenţa blocului comun ruso- chinez.

Oare, această perioadă tensionată, atât politic cât şi militar, va atinge nivelul de confruntare specific anilor de după încheierea celui de al Doilea Război Mondial, în care cele două superputeri, reprezentând democraţiile şi autocraţiile, au cheltuit enorm pentru alimentarea unui război politico-economic şi de înarmare  dovedit apoi ca inutil ambelor tabere? Sau raţiunea va triumfa spre binele general al omenirii?

Întrebări pe deplin justificate întrucât, citându-l pe Joe Biden: „ Asta este miza!”