Laura Andrei, primul judecător român decorat cu Legiunea de Onoare

Fost președinte al Tribunalului București, actualmente judecător al Curții de Apel București, Laura Andrei a fost decorată cu cea mai importantă distincție a statului francez, Legiunea de Onoare în grad de Cavaler, potrivit unui anunț oficial al ambasadei franceze la București. Decorația a fost înmânată de ambasadoarea Franței în România, Laurence Auer, în numele președintelui Emmanuel Macron. Laura Andrei este primul judecător român care primește această decorație, alături de magistrații Corneliu Bîrsan, profesor de drept și fost judecător CEDO, și de procurorul european Laura Codruța Kovesi.

• Electroputere VFU Pașcani marchează a treia victorie consecutivă în disputa cu STB pentru tramvaiele Bucureștiului
• Ilie Bolojan în Dosarul „Fănel Bogos”: Nu mă bag! Dar multe alte nume celebre sunt invocate de „rețele de influență” sau de… escrocherie. Stenogramele și acuzațiile din Ordonanță
• Mark Rutte asigură: Dacă România este atacată, celelalte națiuni ale Alianței vor veni să o apere
• Roxana Rizoiu, alegerea USR ca Avocat al Poporului. Ea l-a împrumutat cu 120.000 de lei pe Nicușor Dan pentru campania prezidențială. Avocatul Toni Neacșu felicită USR pentru propunere și garantează pentru „profesionalismul desăvârșit” al magistratului
• Expert Forum: Scoateți la lumină finanțarea politică!

ÎN NUMELE PREȘEDINTELUI REPUBLICII FRANCEZE

În discursul său, publicat în limba franceză pe siteul ambasadei, ambasadoarea Auer a arătat că Laura Andrei s-a implicat, în toate etapele parcursului său profesional în protejarea persoanelor vulnerabile, cum ar fi copiii și femeile abuzate, și a promovat mereu valorile europene, atât în ceea ce privește sistemul judiciar, cât și în spirit.

Redăm mai jos discursul integral al ambasadoarei Franței:

„Doamnelor si domnilor,

Stimată  Laura Andrei,

Ne-am reunit în această seară pentru o ceremonie de acordare a unei decorații de o natură excepțională.

Într-adevăr, stimată Laura Andrei, sunteți, din câte știu, prima femeie judecător român numit în ordinul Legiunii de Onoare. Înaintea dumneavoastră, din 1989, doar doi magistrați români au mai fost onorați cu această distincție prestigioasă: domnul Corneliu Bîrsan, fost judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și doamna  Laura Codruța Kövesi, actualul procuror general al Parchetului European.

Patru calificative ar putea rezuma parcursul dumneavoastră excepțional: înrădăcinarea în București; protejarea celor mai vulnerabili; convingerea față de valorile europene; și în cele din urmă atașamentul față de Franța. Toate sunt asociate cu tot atâtea valori care v-au marcat întotdeauna cariera, alcătuite din profesionalism, etică și deschidere internațională.

Înrădăcinarea în București, în primul rând, ca simbol al fidelității dumneavoastră.

În acest oraș, în care v-ați  născut și în care ați studiat, ați început primul post de judecător la vârsta de 25 de ani, la Judecătoria sectorului 4. După un scurt pasaj la Curtea de Apel București, v-ați întors la această instanță din sectorul 4 pentru a prelua de data aceasta președinția.

Apoi, în 2002, ați intrat în Tribunalul București, mai întâi în calitate de președinte al Secției Conflicte de muncă, apoi, rapid, în funcția de vicepreședinte, iar în final, din 2012, în calitate de președinte al acestei instanțe.

În timpul acestui mandat, ați contribuit,  în măsura în care v-a fost posibil, la progresele semnificative înregistrate de România în domeniul judiciar, progres care i-a permis vicepreședintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, să spună cu ocazia publicării Raportului MCV din ianuarie 2017: «În ultimii zece ani, în calitate de membru al UE care a întreprins reforme în cadrul MCV, România a făcut progrese considerabile. Tendința pozitivă manifestată de România și oamenii săi în lupta împotriva corupției și protecția independenței sistemului judiciar în ultimii trei ani a fost confirmată și în ultimul an. Elanul creat până acum ne permite să ne concentrăm acum asupra pașilor cheie finali care trebuie făcuți pentru a realiza obiectivele MCV și, astfel, să încheiem acest proces important în cadrul mandatului actualei Comisiei.» Acțiunea dumneavoastră în fruntea Tribunalului București timp de 5 ani a contribuit incontestabil la această mișcare de progres în justiția românească.

În sfârșit, în 2018, ați preluat funcția de șef al Camerei însărcinate cu litigii de drept public de la Curtea de Apel București, ceea ce a constituit, prin prisma pregătirii dumneavoastră în materie de drept civil, o nouă provocare pe care ați depășit-o cu succes.

Atât viața dumneavoastră personală, cât și cea profesională, sunt un simbol al loialității față de capitala României și de influența ei juridică.

Dar, dacă ați fost fidelă unui spațiu, ați fost loială și unei idei care tinde să vrea să-i protejeze pe cei mai vulnerabili.

Protejarea celor mai slabi, restabilirea echilibrului, încălcarea legii tăcerii în beneficiul copiilor, femeilor și victimelor traficului, acestea au fost primele dumneavoastră bătălii. Și se poate spune că în aceste domenii ați fost înaintea timpului.

Foarte devreme, v-ați remarcat prin implicarea dumneavoastră în dreptul minorilor, subiect de cooperare timpurie cu Franța, care a asigurat primul post de expert tehnic francez la București. Ca parte a unui proiect PHARE din 2006, ați scris un articol demn de remarcat despre protecția juridică internațională a minorilor.

În 2011 ați devenit membru al grupului de lucru interinstituțional anti-trafic de la nivelul orașului București.  Iar în 2017 ați participat la trei conferințe la nivel înalt despre traficul de persoane și drepturile copiilor, la București, Viena și Bruxelles.

Ambasadoarea Laurence Auer îi decernează Legiunea de Onoare, în grad de cavaler, judecătoarei Laura Andrei Foto Ambassade de France

În domeniul delicat al combaterii violenței împotriva femeilor, care a devenit o prioritate națională pentru Franța în 2020, v-ați implicat foarte devreme în educare, prevenire și reprimare. În 2016 și 2017 ați elaborat ghiduri de formare profesională pentru uzul profesioniștilor în lupta contra acestui flagel.

Pe aceste subiecte, ca și pe altele mai generale, este de remarcat angajamentul dumneavoastră puternic față de transmiterea cunoștințelor. Într-adevăr, pentru a vă împărtăși experiența vastă și valorile dumneavoastră, ați derulat  de peste 20 de ani activități didactice în cadrul Institutului Național al Magistraturii din România, încercând totodată să participați și la programe internaționale în cadrul rețelei judiciare europene. Fie că este vorba de relația cu mass-media, managementul instanțelor sau probleme de drept civil, public, penal și european, mulți magistrați români și europeni au putut beneficia de cunoștințele dumneavoastră aprofundate, transversale și bazate pe practică.

Al treilea calificativ care caracterizează angajamentul dumneavoastră, este convingerea față de valorile europene.

În 2007 ați trăit aderarea României la Uniunea Europeană și de atunci ați însoțit schimbările și reformele pe care această aderare le-a implicat. Astfel, în 2007 ați fost numită membru al Consiliului de Administrație al Eurojust pentru o perioadă de aproape un an. Ați participat la numeroase lucrări organizate sau finanțate de Uniunea Europeană, în special în anul 2010 privind familia, în cadrul noului cod civil, și cu privire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de cooperare civilă.  Mai recent, în 2017, ați participat la al XI-lea Forum european privind drepturile copilului, care a pus sub semnul întrebării problema copiilor privați de libertate. Ați îmbrățișat pe deplin ideea de a promova și disemina valorile și drepturile europene în România.

În cele din urmă, ultimul calificativ care îmi vine în minte este atașamentul dumneavoastră  față de Franța.  Acesta s-a manifestat foarte devreme în pregătirea dumneavoastră în cadrul Colegiului juridic franco-român și a continuat până în prezent cu stagii de formare  în cadrul Școlii Naționale a Magistraturii Franceze. De curând, colega lui Pierre De Monte, Mona Popescu, i-a spus că v-ați întâlnit în primăvara acestui an la École nationale de la magistrature o sesiune  de formare pe tema justiției europene.

Dar, mai ales ca președintă a Tribunalului București, ați lucrat pentru diseminarea dreptului francez, în special prin participarea la lucrările franco-române privind violența împotriva femeilor. Așa cum am menționat anterior, în decembrie 2017 la București ați participat la seminarul internațional Vedem, numim, eliminăm violența împotriva femeilor, organizat de ambasada noastră în cooperare cu Guvernul României și cu alte instituții.

Ați colaborat de asemenea la elaborarea unui Memorandum bilateral între autoritățile franceze și române pentru depistarea și prevenirea violenței împotriva minorilor. În sfârșit, ați facilitat de multe ori acțiuni de informare organizate  de Institutul Francez din România, fiind mereu un partener important pentru noi pe probleme legate de justiția din România.

Astfel, stimată Laura Andrei, pentru toate aceste servicii eminente  aduse, și în numele Președintelui Republicii Franceze, vă înmânăm însemnele de Cavaler în ordinul Legiunii de Onoare.”

Mulțumind Consiliului Legiunii care a propus candidatura sa la cea mai importantă distincție a statului francez, Laura Andrei a evocat, în discursul său din cadrul ceremoniei Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, adoptată de statul francez în 1789, care a influențat și a însoțit valorile juridice europene de atunci și până acum.

Declarația drepturilor omului șia cetățenilor, pictură de Jean-Jacques-François Le Barbier, Musée Carnavalet, Paris

„Sunt judecător de 29 de ani și nu a fost o zi, în toți acești ani, în care să nu fi luptat pentru drepturile persoanelor vulnerabile”, a mai spus Laura Andrei. Redăm mai jos un scurt moment din discursul său.

POVESTEA LEGIUNII DE ONOARE

În 1802 este evocată, pentru prima dată, înfiinţarea unui ordin care să reunească civili şi militari sub aceeaşi recunoaştere.

Stăpânind peste o naţiune epuizată de războaie, Napoleon Bonaparte propune Consiliului de Stat înfiinţarea unei distincţii care să poată fi oferită şi celor mai bravi soldaţi, dar şi celor mai luminaţi savanţi. În ciuda rezistenţei iacobinilor, proiectul va fi adoptat de Tribunat şi apoi de Corpul Legislativ, cu 166 de voturi din 276.

Numele distincţiei a fost inspirat de Roma antică, în timpul căreia războinicii erau numiţi Honorati.

În privinţa cuvântului legiune, acesta era ataşat corpurilor militare care constituiau elita armatelor romane.

Noua instituţie a Legiunii de onoare se dorea a fi destinată pentru a reuni curajul militarilor cu talentele civililor, ambele categorii formând baza noii societăţi aflate în slujba patriei.
„Dacă vom face distincţie între bărbaţii în haină militară şi cei în haină civilă, vom stabili două ordine, când noi avem, de fapt, o singură naţiune”, le va spune Napoleon membrilor Consiliului de Stat.

Legiunea de Onoare este o stea cu cinci braţe duble, legate între ele prin lauri, purtând în centrul său efigia fondatorului, Napoleon, în timp ce pe spate sunt inscripţionate cuvintele Onoare şi Patrie.

În timpul primului imperiu se disting patru forme ale acestei distincţii, urmând apoi ca, în funcţie de regimul politic, monarhie sau republică, legiunea să fie inscripţionată cu o coroană regală, cu imaginea regelui sau cu titlul Republica franceză.

Există mai multe grade ale Legiunii de Onoare: Cavaler, Ofiţer, Comandant, Mare Ofiţer, Mare Cruce şi Mare Maestru. Foto Musée de la Légion d’honneur et des ordres de chevalerie

Printre primii civili care au primit această înaltă distincţie se numără Cuvier, Monge, Chaptal, David, Houdon sau Dominique Vivant Denon, directorul general al muzeelor în vremea lui Napoleon, a cărui statuie, dacă vă amintiţi, tronează pe esplanada din faţa intrării Luvrului.

Numărul străinilor care vor căpăta această decoraţie, mai ales din mâna împăratului Bonaparte, va fi destul de restrâns. Ea va fi destinată, oricum, în general, capetelor încoronate, şefilor de stat, prinţilor, miniştrilor, ambasadorilor şi unor personalităţi civile recunoscute pentru meritelor lor de excepţie.

Compozitorul italian Paesiello, poetul Göethe şi Chateaubriand s-au numărat printre acestea din urmă.

Prima femeie căreia i s-a decernat Legiunea de Onoare a fost văduva Brulon, Angelique Duchemin, în 1851. Au urmat apoi şase femei, dintre care majoritatea erau membre ale unui ordin religios, fiind recompensate pentru grija faţă de bolnavi şi de dezmoşteniţi.

Rosa Bonheur a fost decorată, în mod excepţional, de împărăteasa Eugenie, în timp ce George Sand a refuzat decoraţia. În 1900 nu erau decât 47 de femei care aveau dreptul să poarte la corset această stea.
Legiunea de Onoare va reflecta istoria naţiunii franceze cu paginile sale de glorie şi de umbră.

În Muzeul Legiunii din Paris, pe care l-am vizitat în urmă cu vreo 11 ani, pe un ecran aşezat lângă vitrinele cu decoraţii, se succedeau imaginile unor francezi care au schimbat ţara prin descoperirile şi aportul lor la viaţa culturală şi economică: Pierre Curie – care va refuza din modestie decoraţia – Edisson, fraţii Lumière, Louis Renault, Andre Citroën, Lamartine, Victor Hugo, Pasteur sau Sarah Bernhardt.

De-a lungul a peste două secole de existenţă, Legiunea a primit în rândurile sale un milion de cetăţeni. Dacă e mult sau puţin, trebuie să calculăm în funcţie de cifrele demografice de astăzi ale planetei. Recensământul acestor cavaleri ai timpurilor moderne corespunde unui cumul de virtuţi aduse naţiunii franceze, dar și valorilor pe care aceasta le promovează în lume.

Deviza ordinului Legiunii de Onoare este Onoare şi Patrie. Prima datorie a unui legionar este aceea de-a se arăta fidel acestei devize simbolice şi morale. Dar ce este onoarea? „Este o forţă interioară, animată şi trezită de datoria care ne poartă uneori dincolo de ceea ce este prescris.” Acestei definiţii date de un scriitor puţin cunoscut, Saint-Fox, îi putem adăuga că onoarea este, de asemenea, stima glorioasă pe care o acordăm virtuţii, curajului şi talentului.

Legiunea de Onoare reuneşte bărbaţi şi femei care, inspiraţi de această forţă interioară, merită gloria.

Pe lângă diferitele forme luate de-a lungul vremii de cea mai cunoscută decoraţie franceză, muzeul găzduieşte cadouri imperiale cum ar fi cele două pistoale pe care Napoleon i le-a dăruit împăratului Alexandru I al Rusiei, în 1808 sau vasul din porţelan de Sevre şi bronz oferit de împărat prinţului Eugene.