Viaţa ca un Preda

5 august 2022, 100 de ani de la nașterea lui Marin Preda. O zi în care trebuie și vrem să vorbim despre unul dintre cei mai importanţi scriitori postbelici, un clasic al literaturii române, care și-a consolidat locul cu trecerea anilor, interesul cititorilor de toate vârstele îndreptându-se în continuare spre autorul Moromeţilor.

• Rumen Radev,câștigător al alegerilor parlamentare: O victorie a speranței asupra neîncrederii, o victorie a libertății asupra fricii
• Bolojan și „șobolanii” ajung la CNCD și la Parchet
• Hagi, noul selecționer al echipei naționale
• Zamfir: Depunerea unei moțiuni de cenzură de către PSD e un fapt posibil
• Șapte centre de plasament și cinci clinici medicale din Ilfov, în vizorul poliției

Un scriitor-simbol al unei perioade dificile

Prezent în toate sintezele de istorie literară ce includ perioada postbelică, scriitura sa este reeditată în tiraje mari, iar cinematografia s-a oprit cu atenţie pentru a pune luminile asupra personajelor lui, pe care cu mult talent a reușit să le contureze. Preda rămâne și astăzi un scriitor-simbol al unei perioade dificile, iar locul său este între marii prozatori români.

Casa natală a lui Marin Preda din Siliștea Gumești Foto MNLR

Născut la Siliștea-Gumești, din judeţul Teleorman, într-o familie de ţărani, Marin Preda a fost un scriitor lucid, care a conturat cu har complexitatea spaţiului rural și a locuitorilor acestuia. Nu s-a sustras timpului său și a surprins schimbările pe care politicul le-a adus satului românesc, iar mai târziu intelectualului care nu se regăsește în realitatea trăită, ci doar îi supravieţuiește.

Debutul său literar a avut loc în aprilie 1942, pe când avea doar 20 de ani, cu schiţa Pârlitu‘, în ziarul Timpul, urmată de schiţele și povestirile Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp. Participă la întâlnirile cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul impresionează audienţa. Activitatea profesională o începe ocupând posturi de corector la ziarele Timpul și România liberă, de secretar de redacţie la Evenimentul Zilei, pentru ca mai apoi să devină redactor la revista Viaţa românească.

Autenticitate într-un deceniu contrafăcut

În 1948, îi apare Întâlnirea din pământuri, o parte a personajelor din nuvele conturându-se apoi și în romanele sale. Considerat „naturalist” pentru acest prim volum, ceea ce în acea epocă se traducea ca reticent la marxism, și atrăgându-și critici, scriitorul reușește totuși să-și rămână fidel sieși și menirii sale, într-un „obsedant deceniu” care confisca literatura.

Devine membru al Uniunii Scriitorilor în 1949, instituţie de care i-a fost legată întreaga viaţă, fiindu-i vicepreședinte din 1968, reales apoi de încă două ori. Totodată, a fost director al editurii Cartea Românească, de la reînfiinţarea acesteia în anul 1970, unde își va publica și ultima operă, Cel mai iubit dintre pământeni – un roman total, în care autorul își adaptează discursul pentru a nu evita adevărul și surprinde destinul intelectualului ce traversează o epocă a cărui conștiinţă devine.

Operele care l-au consacrat

Marin Preda și-a început cariera cu două capodopere, Întâlnirea din Pământuri și Moromeţii, volume care l-au plasat într-o constantă competiţie cu sine, câștigătorul fiind în cele din urmă cititorul. Unele dintre romanele sale au fost traduse în limbi străine, în anul 1975, Marele singuratic fiind publicat în ediţie franceză, iar în 1976, Intrusul, în ediţie suedeză. La rândul său a tradus, singur sau în colaborare, din Albert Camus romanele Străinul și Ciuma, dar și din F.M. Dostoievski, Demonii.

A lăsat un adevărat tezaur literaturii române, capodopera scriitorului fiind considerată a fi Moromeţii. Definit ca o frescă a satului de câmpie contemplat în momentele de schimbare ale istoriei, romanul al cărui prim volum a apărut în 1955 este însă mult mai mult de atât. Construcţia lui Marin Preda este cea care îl transformă pe Ilie Moromete – al cărui model i-a fost propriul tată – în mit, unul dintre puţinele pe care ni le-a oferit literatura română. Moromete nu este un caz singular, ci expresia unei atitudini condiţionate de schimbările dramatice prin care a trecut societatea și întreaga parte răsăriteană a Europei înainte și după cel de-Al Doilea Război Mondial, ultimul ţăran al lumii în schimbare.

A publicat apoi Risipitorii (1962), Intrusul (1968), pentru care a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din București, în același an apărând și drama în trei acte Martin Bormann. Imposibila întoarcere (eseuri) i-a adus încă un Premiu al Asociaţiei Scriitorilor din București, iar Marele singuratic, pe cel pentru proză al Uniunii Scriitorilor. Prima ediţie a romanului Delirul a apărut în 1975, un volum controversat care i-a atras numeroase critici în epocă, iar pentru Viaţa ca o pradă, apărut în 1977, autorul primește Premiul pentru publicistică al Uniunii Scriitorilor.

Marin Preda a devenit la 3 iulie 1990 membru titular post-mortem al Academiei Române, al cărei membru corespondent a fost ales la data de 1 martie 1974.

Sărbătorirea lui Marin Preda la împlinirea a 50 de ani, alături de Eugen Jebeleanu, Marin Sorescu, Laurențiu Fulga, Mircea Micu, Ion Hoban, Dan Deșliu, Traian Iancu, Adrian Păunescu și Constanța Buzea. Foto MNLR

Ecranizări

La 100 de ani de la naşterea celui care și-a lăsat profund amprenta asupra literaturii române, cinefilii și nu numai pot urmări puneri în scenă ale unor scriituri ce-i poartă semnătura. Ecranizarea Moromeţilor din 1986, în regia lui Stere Gulea, distinsă un an mai târziu cu Premiul ACIN, rămâne unul dintre cele mai bune filme românești din toate timpurile. Moromeţii 2, în regia aceluiași Stere Gulea, a avut premiera la data de 5 noiembrie 2018 și s-a bucurat de asemenea de un real succes.

Proza sa a oferit însă subiecte pentru multe alte adaptări cinematografice, unele scenarii fiind semnate chiar de către scriitor, așa cum sunt Desfășurarea (1954, în regia lui Paul Călinescu), Porţile albastre ale orașului (1973, în regia lui Mircea Mureșan, film distins cu Premiul Asociaţiei Cineaștilor din România în 1974), Marele singuratic (1976), sau de alţi autori, așa cum sunt Imposibila iubire (1983, în regia lui Constantin Vaeni) și Cel mai iubit dintre pământeni (1992, în regia lui Șerban Marinescu).

Marin Preda a fost și rămâne prin opera sa remarcabilă unul dintre modelele culturale ale societăţii românești, o personalitate vastă, complexă și completă.

Cărţile sale și-au pus amprenta asupra multor generaţii, iar Centenarul Marin Preda trebuie să reprezinte pentru fiecare dintre noi un motiv de mândrie naţională, un moment de emoţie în care, poate, să avem impulsul de a-i reciti opera sau de a revedea ecranizarea scrierilor sale.