Se împlinesc zilele astea trei ani de când a izbucnit Covidul. Parcă a fost ieri.
- La câteva ore după ultimatumul dat de Trump, Hamas răspunde: Eliberăm ostaticii!
- Guvernul Bolojan, la 100 de zile. „Fără aceste măsuri am fi fost într-o situație dificilă”
- Politico: Ursula von der Leyen va pierde sau nu votul de încredere?
- Alegerile legislative din Cehia l-ar putea readuce la putere pe fostul premier, miliardarul Andrej Babis
- Iohannis, executat silit
Mi-e dor de măștile inutile, de miliția care punea imnul la megafon, de armata care stătea cu glonț pe tzeavă în principalele intersecții. De cimitirele închise. De slujba de Paște cu jandarmi. De morții îngropați cu buldozerul, în saci negri. De bolnavii de cancer care au murit în chinuri, că nu au mai avut voie în spitale. De spitalele evacuate în miez de noapte, cu bolnavii scoși în frig cu perfuziile atârnând de ei. De certificatul de vaccinare care nu era obligatoriu, dar fară de care nu mai aveai nici un drept, nici o libertate. De izoletele pe care nu le-a folosit nimeni. De spitalele de carton. De toate păcălelile transmise cu aer superior și disprețuitor. De alegerile făcute la înghesuială. De copiii care nu aveau voie la școală. De toți banii tocați de băieții deștepți. De toate restricțiile cretine. De restaurantele închise, în timp ce premierul fuma nestingherit trabuc în birou. De toate abuzurile prăvălite asupra acestui popor care merita să fie abuzat până la cotor. Nu uitați. Românii merită tot ce e mai bun. De ce? Pentru că romanii uită. Pentru că românii sunt mai vegetali decât salcia și mai placizi decât bolovanul. Asta e. Popor deosebit, abuzuri pe măsură. Slava.


