145 de ani de discreție și eleganțǎ. Masoneria românǎ, între umbrele istoriei și luminile scenei

Într-o seară în care muzica a devenit limbajul sufletului, iar arta a îmbrăcat scena în strălucire, Marea Lojă Națională din România a marcat 145 de ani de existență printr-un eveniment memorabil: prima ediție a Balului Marii Loji Naționale, desfășurat sub cupola Operei Naționale Române. Nu au fost discursuri, ci muzică. Nu au fost declarații, ci emoție. A fost o celebrare a spiritului, a tradiției și a frumosului, într-un limbaj universal care pătrunde acolo unde cuvintele se opresc.

• România cumpără prin SAFE blindate fabricate în Ungaria. Fără aprobarea Parlamentului
• Moțiunea de cenzură urmează a fi depusă astăzi. „Domnule Bolojan, ați promovat ideologia unui progresism exacerbat, împotriva intereselor economiei naționale și ale poporului român!”
• Nicușor Dan participă la Summitul Inițiativei celor Trei Mări de la Dubrovnik
• Protest împotriva măsurilor guvernamentale. „Nu mai acceptăm austeritatea suportată exclusiv de cetăţeni, inechitatea, lipsa de respect și taxarea excesivă a muncii”
• Apa Nova investește 49 de milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii de apă și canalizare

O seară în care opera a devenit ritual

Sub conducerea dirijorului Daniel Jinga, seara a prins viață într-un spectacol plin de energie și rafinament. Orchestra, corul și baletul Operei Naționale Române au oferit publicului o selecție de arii celebre din repertoriul clasic, semnate de mari compozitori precum Verdi, Bizet, Rossini, Prokofiev, Puccini, Delibes, Saint-Saëns, Dvořák, Strauss fiul, Lehár și Offenbach. Fiecare moment muzical a fost ales cu grijă, pentru a crea o atmosferă festivă și emoționantă.

Balul a fost deschis cu „La forza del destino” de Giuseppe Verdi, o uvertură dramatică ce evocă teme universale precum iubirea, pierderea, dreptatea și destinul, o alegere potrivită pentru o seară dedicată tradiției și simbolurilor.

Pe scenă au urcat artiști cu parcursuri internaționale impresionante, ale căror voci au adus strălucire și profunzime întregului program: mezzosoprana Maria Miron Sîrbu, supranumită „Violetta supremă”, cu peste 600 de spectacole în rolul verdian, a oferit o interpretare de o intensitate rară; soprana Anita Hartig, născută la Bistrița, cu o carieră internațională impresionantă, a adus pe scenă sensibilitatea care a consacrat-o la Scala din Milano și Metropolitan din New York; tenorul Ștefan Pop, laureat al prestigiosului concurs „Operalia”, a impresionat prin forță și expresivitate; basul Iustinian Zetea și baritonul Iordache Basalic au completat tabloul sonor cu profunzime și eleganță.

Vorbind despre profunzimea operei ca formă de expresie și despre legăturile subtile dintre universul liric și cel masonic, Daniel Jinga, directorul Operei Naționale Române și dirijorul serii, a subliniat intenția din spatele selecției muzicale. „Repertoriul a fost gândit pentru a evidenția valorile care ne apropie,” a declarat acesta.

„Opera datorează o parte importantă din evoluția sa francmasoneriei.”

Din programul serii nu putea lipsi valsul, acel dans care transcende epocile și continuă să fascineze prin eleganța sa. Unul dintre multele momente emoționante ale Balului a fost interpretarea piesei „Voci de primăvară” de Johann Strauss fiul, susținută de Orchestra Operei Naționale. În acompaniamentul muzicii, baletul Operei a pus în scenă un vals spectaculos, iar atmosfera a devenit cu adevărat magică când, în mod neașteptat, câțiva membri ai audienței s-au alăturat dansului, transformând sala într-un spațiu viu, plin de grație și mișcare.

Într-o lume grăbită, dominată de pragmatism și eficiență, valsul rămâne o poezie a trupurilor în armonie. Apărut în saloanele Vienei din secolul al XVIII-lea, acest dans a provocat un adevărat șoc social prin intimitatea sa: pentru prima dată, bărbatul și femeia se priveau direct în ochi, se îmbrățișau în văzul tuturor, respirau la unison. Era considerat scandalos, chiar interzis, dar tocmai această apropiere sinceră și profundă l-a făcut irezistibil. De atunci, valsul a devenit nemuritor, o confesiune fără cuvinte, o declarație de dragoste scrisă în pași și rotiri.

O istorie scrisă cu idealuri și sacrificii

Masoneria română are rădăcini adânci, întorcându-se la breslele medievale de pietrari. Este cea mai veche societate inițiatică din Occident, cu aproape zece milioane de membri activi în întreaga lume. În România, primele Loji au apărut în secolul XVIII: Loja Augustia din Iași (1742), Zu den drei Säulen din Brașov (1749), St. Andreas din Sibiu (1767).

Fondarea Marii Loji Naționale Române a avut loc la 20 septembrie 1880, sub conducerea căpitanului Constantin Moroiu. De-a lungul istoriei, francmasonii au contribuit decisiv la momentele cheie ale națiunii: revoluția de la 1848, independența din 1877, Marea Unire din 1918. Printre membrii săi s-au numărat Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Carol Davila, Traian Vuia.

În 1937, regele Carol al II-lea a interzis francmasoneria. După o scurtă renaștere postbelică, regimul comunist a suprimat din nou activitatea masonică. În 1950, în „noaptea demnitarilor”, peste 1000 de francmasoni au fost arestați. Mulți au murit în închisori, alții au plecat în exil.

După căderea comunismului, Marea Lojă Națională din România și-a reaprins Luminile la Conventul din 24 ianuarie 1993, în Sala Oglinzilor din Casa Vernescu. De atunci, nume precum Nicolae Filip, Eugen Ovidiu Chirovici, Sever Frențiu sau Gheorghe Comănescu au scris istoria contemporană a Ordinului.

Constituția adoptată în 1881 prevedea că M.L.N.R. este unica putere masonică regulară din România, cu jurisdicție asupra întregului teritoriu al Vechiului Regat. În 1905, Marea Lojă cuprindea 30 de Loji simbolice, dintre care 9 în afara țării.

De neuitat

Ceremonia de celebrare a celor 145 de ani de existență ai Marii Loji Naționale din România s-a încheiat într-un cadru elegant, cu o recepție de cocktail desfășurată în foaierul Operei Naționale. A fost mai mult decât un bal. A fost o confesiune colectivă, o celebrare a spiritului, o pledoarie pentru frumos și pentru valorile care transcend timpul.

Într-o lume în care totul se mișcă repede, Masoneria română a ales să celebreze prin artă. Și a reușit să transforme o aniversare într-o experiență. Una care va rămâne în sufletul celor prezenți, ca o lumină care nu se stinge.