Curtea Constituțională a României a amânat pentru 8 octombrie pronunțarea asupra sesizării Înaltei Curți de Casație de Justiție în legătură cu legea privind pensiile de serviciu ale magistraților, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea în Parlament.
- Europa vrea rețele „curate”
- Triumful Rusiei în Franța. A câștigat și s-a prăbușit în genunchi
- Cine va securiza Neptun Deep, care nu e în apele teritoriale ale României? Specialist: Probabil am avea o bâlbă colectivă!
- Ionuț Lupescu, regrete după 28 de ani
- Nicuşor Dan a convocat o şedință la Constanța după explozia dronei ucrainene în Port. Ce s-a decis
La începutul lunii septembrie, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație de Justiție au decis sesizarea Curții Constituționale a României în legătură cu legea privind pensiile de serviciu ale magistraților.
„Prin votul exprimat, judecătorii Instanței supreme transmit un nu răspicat oricărei tentative de a slăbi independența justiției și statutul constituțional al magistraturii. Independența justiției nu poate fi negociată, nici relativizată prin argumente conjuncturale. Ea este o condiție fundamentală a democrației și a statului de drept’, se precizează într-un comunicat al ÎCCJ.
Potrivit sursei citate, legea încalcă „nu mai puțin” de 37 de decizii obligatorii ale Curții Constituționale și numeroase principii fundamentale ale statului de drept.
„Principalele motive de neconstituționalitate vizează încălcarea principiului statului de drept, al independenței justiției, al securității juridice, al legalității și neretroactivității legii, al încrederii legitime, crearea de discriminări fără justificare rațională și obiectivă, nesocotirea unor obligații legale imperative, cum ar fi solicitarea avizului obligatoriu al Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la forma finală a legii, nesocotirea prevederilor constituționale substanțiale referitoare la condițiile în care guvernul își poate asuma răspunderea, precum și a numeroase decizii obligatorii ale Curții Constituționale, cât și normele de tehnică legislativă”, subliniază Instanța supremă.
Premierul Ilie Bolojan afirma, în cadrul ședinței plenului reunit al Parlamentului pentru asumarea răspunderii pe proiectele de lege din pachetul II de reformă, că magistrații români ies la pensie la 48-49 de ani, iar o pensie medie în magistratură depășește 24.000 de lei. Totodată, numeroase pensii ajung inclusiv la 35.000-40.000 de lei, în mod special pentru magistrații care au avut și funcții de conducere.
„Prin reforma pe care o propunem, va exista o perioadă tranzitorie de 10 ani, la sfârșitul căreia pensionarea magistraților se va face la 65 de ani, vârsta standard de pensionare în România. Vechimea în muncă necesară pensionării va crește de la 25 de ani la 35 de ani, așa cum este cazul pentru ceilalți cetățeni. Până acum, cuantumul pensiei era de 100% din ultima remunerație netă, am plafonat acest procent la 70% din venitul net pe ultima lună. Chiar și cu această scădere, pensiile magistraților rămân considerabile. E greu să afirme cineva că o pensie medie de 14.000-15.000 de lei nu asigură independența și respectul de care un magistrat are nevoie, conform normelor internaționale sau Constituției”, spunea premierul.
De asemenea, Curtea Constituțională a României a amânat sesizările depuse de partidele AUR, S.O.S. și POT împotriva a trei legi din pachetul II de măsuri impuse prin angajarea răspunderii Guvernului Bolojan.
Este vorba despre Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății, Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice și Legea privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Sesizarea AUR referitoare la Legea privind eficientizarea activității unor autorități administrative autonomă a fost respinsă de CCR cu unanimitate de voturi. CCR concluzionează că legea în ansamblul ei este constituțională.
„Curtea Constituțională a stabilit că Guvernul și-a angajat răspunderea asupra Legii sus-menționate cu respectarea art.114 din Constituție, întrucât a reglementat eficientizarea activității Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (denumită în continuare ANRE), Autorității de Supraveghere Financiară (denumită în continuare ASF) și Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (denumită în continuare ANCOM) și a justificat atât urgența, cât și necesitatea adoptării legii.
De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că legiuitorul are competența de a stabili măsuri legislative referitoare la reducerea numărului de posturi și la reducerea nivelului salariilor de bază și/sau indemnizațiilor personalului unor autorități administrative autonome, iar prevederile care stabilesc aceste măsuri sunt constituționale [art.1 alin.(3) și (5), art.16 alin.(1), art.41, art.53 și art.117 alin.(3) din Constituție].
Argumente
Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, care au privit condițiile în care poate fi angajată răspunderea Guvernului și lipsa unei motivări reale în expunerea de motive a legii, Curtea a constatat că:
– angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului asupra unui proiect de lege este o procedură prevăzută de Constituție (art.114) prin care se dă expresie raporturilor constituționale dintre Parlament și Guvern și se realizează atât controlul parlamentar, cât și actul de legiferare în sine
– urgența și necesitatea adoptării legii au fost justificate de Guvern și au avut în vedere asigurarea sustenabilității financiare a României
– nu are competența să exercite un control de constituționalitate asupra modului de redactare a expunerii de motive a legii concepute de Guvern [art.1 alin.(5)]
Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea a constatat că:
– urmare a noii organigrame și a aplicării noilor state de funcții, legea criticată a prevăzut că reîncadrarea personalului pe funcții se face prin act administrativ emis de conducătorul autorității autonome; or, controlul acestor acte administrative nu intră în sfera de atribuţii ale Curţii Constituţionale [art.1 alin.(3) și (5)]– pretinsa neclaritate a sintagmei „o grilă de salarizare care să prevadă o reducere de 30% a nivelului salariilor de bază și/sau indemnizațiilor personalului în statele de funcții la data de 1 iulie 2025” vizează chestiuni de interpretare şi aplicare a legii, iar nu de constituționalitate [art.1 alin.(3) și (5)]– personalul ANRE, ASF și ANCOM nu este în aceeaşi situaţie juridică – din perspectiva specificului reglementării elementelor raportului de muncă, în special a salarizării – cu personalul altor autorități administrative autonome [art.16 alin.(1)]– legiuitorul a instituit atât criterii obiective pe baza cărora se face reorganizarea celor trei autorități administrative autonome, cât și garanții efective pentru personalul afectat de măsurile legislative criticate [art.41 alin.(1) și art.53]– autonomia ANRE, ASF și ANCOM nu reprezintă un concept absolut, iar activitatea și funcționarea autorităților administrative autonome este stabilită de legiuitorul organic [art.117 alin.(3)].
Decizia este definitivă și general obligatorie.
Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.”, se arată în comunicatul CCR.















































