Pentru cei care îl cunosc, Călin Hentea este deopotrivă istoric, publicist (redutabil, de altfel) și artist plastic. Jovial și generos, a acceptat să vorbească pentru cititorii Q Magazine despre Mereu nerostita istorie a luptelor românilor din Antichitate până în zilele noastre.

Citeşte şi: Prin moartea senatorului John McCain, America a pierdut un erou, iar Europa un aliat

ADEVĂRURILE ISTORICE NEROSTITE

Aţi publicat, întâmplător sau nu în Anul Centenarului, o carte despre trecutul nostru, care în mod sigur va genera discuţii și controverse. Titlul mi se pare incitant și merită explicat. De ce Mereu nerostita istorie a luptelor românilor din Antichitate până în zilele noastre?

Cartea nu a apărut chiar întâmplător în Anul Centenarului.

Mi-am dorit ca această sinteză a istoriei românilor, asumat scrisă în absența unor excese naționaliste sau emfaze patriotarde, ocolind triumfalismele și populismele care sunt practicate de puterea actuală, să apară în acest moment cu adevărat aniversar.

Cele peste 700 de pagini, plus 230 de ilustrații, reflectă modul meu de a fi patriot, adică să rostesc și acele adevăruri îndeobște cunoscute, dar adesea ocolite, pentru că nu dau bine, din istoria noastră, tocmai pentru a putea pune în valoare, momentele de autentică glorie, eroismul real din luptele strămoșilor noștri.

Paradoxul pe care nu-l rostește mai nimeni este acela că vorbim doar despre cum i-am bătut noi pe turci, dar de fapt am fost secole de-a rândul sub crunta lor exploatare. Filmele istorice mincinoase ale unui Sergiu Nicolaescu, Constantin Vaeni, Mircea Drăgan și alții sunt încă luate drept lecții de istorie adevărată. 

Trist este faptul că televiziuni comerciale, dar și TVR, difuzează în continuare asemenea filme fără o minimă avertizare a spectatorului asupra conținutului lor propagandistic comunist.

Călin Hentea – Nu trebuie să ai carte, ca să ai parte

Puteţi să ne daţi câteva exemple? 

Este falsă ideea că românii au apărat Occidentul de invazia turcilor, astfel încât trufașii occidentali să-și poată construi catedralele cu care se mândresc acum.

În primul rând, catedralele au fost construite înainte de cucerirea Constantinopolului în 1453. În al doilea rând, drumul cel mai scurt al armatelor otomane spre Viena, în inima Occidentului, trecea prin Belgrad și Budapesta, nu prin Târgoviște sau Suceava. Fapt dovedit și de traseele valului de migranți din Orient din urmă cu doar câțiva ani.

Nu am avut doar cei câțiva voievozi luminați și etern victorioși în lupte despre care învățăm în manuale, ci și o pleiadă ceva mai numeroasă de conducători deopotrivă ticăloși, trădători, lași sau nemernici, de la care ni se trage și proverbul „Capul plecat sabia nu-l taie”.

Tot așa nu putem doar să ne mândrim cu victoriile eroice din 1917 de la Mărăști, Mărășești și Oituz, fără să evidențiem toate incompetențele, corupția, lașitățile și delăsarea generalilor și politicienilor români, care au dus la dezastrul de la Turtucaia din 1916, cu catastrofalele sale urmări.

Apoi nu putem vorbi doar de generalul ceaușist Ioan Mihai Pacepa ca trădător de țară, la americani, în 1978, fără să pomenim, în egală măsură – ceea ce nu se prea rostește, deși se știe – trădarea de țară a viitorului ministru comunist al forțelor armate, locotenentul Emil Bodnăraș, la sovietici, în 1932, sau a voluntarilor din celebra divizie Tudor Vladimirescu constituită pe teritoriul URSS în 1943.

Multe sunt de spus și despre falsul patriotism, lașitățile și frica de ruși a curajosului Ceaușescu. Iar exemplele de genul acesta sunt multe. Eu cred că un neam puternic trebuie să își asume trecutul așa cum a fost, și cu bune și cu rele, tocmai pentru a le îndrepta pe cele din urmă.

Călin Hentea – Cinci, Doamne şi toţi cinci

Citeşte şi: 63% din judecătorii și 60% din procurorii României erau urmăriți penal

Dacă tot trăim într-o epocă a globalizării și multiculturalismului, cum aţi poziţiona concertul istoric al românilor în polifonia istorică a lumii?

Da, frumos spus concertul românesc în polifonia istorică a lumii. Ei bine, eu sunt dintre cei care nu pot accepta că noi, românii, am fi fost vreodată buricul pământului, așa cum se poate înțelege din discursurile dacopate sau din stricta prezentare doar a evenimentelor istorice petrecute pe teritoriul românesc.

Intrând în teritoriul conspiraționist, se speculează aberant asupra primordialității dacilor asupra Romei antice, trecându-se sub tăcere că în urma dacilor nu au rămas urme scrise în limba lor.

În lumea largă, dar mai ales în Europa, s-au întâmplat tot timpul lucruri la un nivel civilizațional superior celor din țările române: când nobili englezi îi impuneau regelui Magna Charta Libertatum, în 1215, pe teritoriul nostru încă nu se constituiseră voievodatele. Astfel de desincronizări sunt dureros de multe.

Secole de-a rândul românii au avut de învățat și au primit un sprijin politic benefic (unire, modernizare, tehnologie, cultură) din partea puterilor occidentale, și nu a celor răsăritene sau orientale. De aceea, mi se par de-a dreptul împotriva adevăratelor interese naționale, respingerile îmbufnate, țâfnoase chiar, ale politicienilor puterii actuale, privind criticile, vezi Doamne, tendențioase, venite din partea instituțiilor occidentale. Ca și cum le-am ști noi mai bine pe toate.

Sumarul volumului acoperă peste 2000 de ani de istorie, iar titlurile capitolelor sunt de-a dreptul provocatoare la o lectură imediată. Nu aţi avut reţineri pentru o asemenea abordare cu valenţe exhaustive?

Un pic de inconștientă cutezanță a fost, fără îndoială. Dar m-am străduit să nu las pe dinafară niciun eveniment sau personaj marcant din istoria noastră, pe care am vrut – și aici recunosc că mi-am luat inima în dinți – să o aduc până în zilele noastre. Este vorba despre Revoluție, mineriade, bătălia pentru NATO, misiunile de pace, conflictul din Republica Moldova, permanentele războaie mediatice sau cele anti-corupție.

M-am lovit de prea multe semne de întrebare la fiecare dintre aceste capitole și cred că multe dintre răspunsuri sunt ocultate prin controlul politic pe care PSD-ul îl exercită, într-un fel sau altul, asupra societății și instituțiilor românești de la FSN încoace.

Tot așa, am simțit nevoia ca în tratarea perioadei comuniste să abordez nu doar momentele „clasice”, ci și rezistența armată din munți, rezistența prin cultură, protestele anti-comuniste, „sclavagismul socialist” practicat pe scară largă în armată și învățământ, pentru a completa tabloul numit de mine „Luptele Partidului Comunist Român împotriva poporului român”.

Sunteţi un autor consacrat, cu mai mult de cincisprezece titluri tipărite, majoritatea dedicate fenomenului propagandei. De ce aţi ales Editura Cartier?

De fapt, Editura Cartier m-a ales pe mine în urma unui e-mail al meu de ofertă a manuscrisului. Asta după ce mai multe edituri mari din România m-au refuzat politicos, unele chiar cu aprecieri laudative, pe motiv că nu se mai cer cărți de sinteză istorică, așa cum au fost cele ale lui Dinu C. Giurescu sau Florin Constantiniu. Gheorghe Erizanu, directorul Editurii Cartier, a pariat pe mine, și rămâne de văzut ce va decide publicul din România și din Republica Moldova atunci când va cumpăra cartea.

O carte cu care mă mândresc și în ceea ce privește calitatea editorială, scoasă la un preț mai bun decât ar fi fost obținut de o editură din România. Acest preț foarte ridicat al cărții se menține în România, țara în care se citește poate cel mai puțin din Europa. Poate că puterii actuale, care susține un Guvern ce are evidente probleme cu limba română, îi convine că românii citesc puțin, cartea fiind scumpă, dar micii, fasolea și cârnații sunt mai ieftini la tarabă.

Citeşte şi: PSD în războiul amazoanelor. Ce bine că e!

Călin Hentea – Colaj Unire

POLITICIENII ACTUALI NU AU VOCAȚIE DE ZIDITORI

Cum se vede din perspectiva trecutului România, în anul în care sărbătorim Centenarul? 

Refuz optimismul de paradă, specific politicienilor actuali. Pentru un anumit public, cu școală mai puțină și pretenții culturale minime, poate că dă bine să valsezi pe scenă, recitând patetic Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie…, dar numai cu microfonul nu poți acoperi realitatea gunoaielor rămase în urmă.

De fapt, m-am săturat de aniversări cu mici, fasole și cârnați, date ca șpagă pentru niște aplauze, m-am săturat de vorbe mari și goale, expuse eventual și pe „tricoaie”, m-am săturat de festivaluri stradale, etichetate drept mari fapte de cultură, cum m-am săturat și de albume aniversare, cartonate, pe hârtie glossy, numai bune de adunat praful din vitrinele puținelor librării ce au supraviețuit în această țară.

Ca atare, am încercat să privesc România actuală din perspectiva trecutului, identificând, în caracteristicile fiecărei perioade istorice, elementele care explică anumite trăsături și comportamente prezente în societatea românească contemporană.  Corupția, de exemplu, nu e un fenomen post-decembrist, nici măcar ceaușist, deoarece îi descoperim rădăcinile în peșcheșurile domnitorilor români către Istanbul pentru păstrarea domniei și în ulterioarele practici și moravuri din secolul fanariot. Înaintea marilor războaie mondiale din secolul trecut ne-am trezit cu o armată nepregătită din punctul de vedere al înzestrării și pregătirii reale.

Călin Hentea – Ţoapa, Mitocanul şi Interesul naţional

Teamă mi-este că aceeași situație se repetă și în prezent, când lumea se agită în jurul nostru, oricât de „balistic” ar fi discursul ministrului Apărării Naționale. Atunci, la fel ca și acum, politicienii români rosteau vorbe mari, afirmau, promiteau, dar prea puține dintre aceste vorbe aveau o acoperire în realitate. Totuși, ei au lăsat ceva în urmă: instituții, legi, clădiri publice, infrastructură.

Or, „oamenii de stat” contemporani nu au nici conștiința istoriei și nu au nici orgoliu de ziditori. Nu văd vreun politician actual care să merite o statuie. Sau ca numele lui să fie împrumutat unei străzi. Sunt, cel mult, sursă de inspirație pentru caricaturi. În paranteză fie spus, eu însumi lucrez acum la un pamflet politic ilustrat…Mi-e teamă că generațiile viitoare își vor epuiza ocările, pomenindu-i.

Ce le doriţi românilor și României, la Centenar?

Luciditate și lectură. Una fără alta, nu se poate. Una împreună cu alta pot duce la conducători mai buni și la un trai mai bun.

Despre Călin Hentea

Născut la 2 mai 1958, la Brașov, Călin Hentea a absolvit studii politehnice (1983) și de drept (1998), dar și-a luat un doctorat în Științe Militare cu Magna cum Laude în 2008, cu o teză despre propagandă și operații informaționale.

A fost, pe rând, inginer proiectant (1986-1991), redactor la televiziunea militară Pro Patria (1995-1999), la săptămânalul Observatorul militar (2000), regizor la Studioul Cinematografic al armatei (2001).

Apoi a lucrat ca ofițer specialist în Secția de operații psihologice din Statul Major General (2001-2008) și a participat pe funcții de relații publice, PSYOPS sau INFO-OPS, la misiuni internaționale în Albania (1997), Kosovo (2003, 2004), Afganistan (2007), trecând în rezervă în 2008, cu gradul de colonel.

Este un colaborator permanent al revistelor Magazin istoric și Historia, semnând articole pe Modernism.ro și Stareapresei.ro.