O călătorie în timp, la Muzeul Național de Geologie

Noaptea Europeană a Muzeelor, cel mai important eveniment cultural al anului, va avea loc în 12 iunie. Până atunci, vă invităm să călătorim în timp, pe holurile Muzeul Național de Geologie. Un interviu Q Magazine cu președintele Consiliului Științific al Institutul Geologic al României, Delia-Georgeta Dumitraș.

• Mediocritatea în era AI. De ce doar profesioniștii adaptabili vor supraviețui transformǎrii digitale
• MApN: O dronă rusească s-a prăbușit în Galați
• Rolls-Royce SMR și CEZ deschid un nou capitol în energia nuclearǎ a Cehiei
• Nazare a anunțat desființarea unui număr important de sedii ale ANAF
• Tuneluri Hezbollah ascunse sub un magazin de haine

Pionerii geologiei românești

Chiar de pe scările muzeului, aflăm de la prof. Delia-Georgeta Dumitraș un scurt istoric al clădirii, dar și al felului în care au fost concepute colecțiile…

Muzeul Naţional Geologic este o întoarcere în timpul geologic, cu sute de milioane de ani în urmă. Aici putem afla cum s-a format Universul, cum a apărut şi a evoluat viaţa de la începuturi şi până în zilele noastre. Frumoasa clădire a muzeului este martoră a perioadei moderne şi zbuciumate a României.

Edificiul care adăposteşte astăzi muzeul a fost sediul Institutului Geologic al României. Construită între anii 1906 – 1908 în stil neobrâncovenesc, sub semnătura renumitului arhitect Victor Ştefănescu, clădirea de patrimoniu declarată monument de arhitectură şi înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice. Păstrează şi astăzi parfumul epocii trecute, mai ales că holurile principale au fost aduse, prin renovare, la stadiul în care se aflau atunci când clădirea a fost inaugurată.

O lungă perioadă de timp în clădirea muzeului a funcţionat Institutul Geologic; acesta cuprindea, pe lângă birourile renumiţilor geologi, laboratoare cu specialişti școliţi la marile universităţi europene, o bibliotecă impresionantă atât prin numărul de volume, cât şi prin arhitectura şi mobilierul sălii, şi o sală a colecţiilor, denumită Sala de Colecţiuni, unde erau expuse unele dintre cele mai frumoase şi spectaculoase minerale.

Primul custode al colecţiilor institutului a fost Iuliu Moisil, care era, în acelaşi timp, şi bibliotecar. După el au urmat mai tinerii geologi: Ştefan Cantuniari, Victor Papiu, Alexandru Codarcea, Gheorghe Murgeanu, Grigore Răileanu, dar abia în anul 1964, Alexandru Semaka, numit custode, devine un susţinător activ al valorificării colecţiilor într-un muzeu naţional. 

Sufletul acestui muzeu a fost profesorul Marcian Bleahu, fost director al Institutului. Alături de geologi și angajaţi ai institutului, au conceput acest muzeu, aşa cum poate fi vizitat şi astăzi. Realizările geologilor români, descoperirile lor ştiinţifice, teoriile pe care le-au enunţat şi demonstrat au avut şi au în continuare un cuvânt în geologia mondială. Unele dintre ele se predau şi astăzi în facultăţile de profil din lume.

Cine sunt pionerii geologiei românești?

Ludovic Mrazec este unul dintre ei. A fost primul director al Institutului Geologic al României, ordinul de numire a acestuia în funcţie fiind semnat de Majestatea Sa, Regele Carol I al României.

Provenit dintr-o familie de etnie cehă-austriacă, Ludovic Mrazec a fost primul geolog român care a susţinut teoria originii organice a petrolului şi a accentuat rolul procesului de bituminizare în zăcămintele de hidrocarburi. În anul 1900, la Paris, în cadrul Expoziţiei Internaţionale a prezentat prima hartă a formaţiunilor de sare din România, iar 7 ani mai târziu, la al treilea Congres Mondial al Petrolului desfăşurat la Bucureşti, a lansat teoria cutelor diapire în sare, definind noţiunile de diapir şi diapirism, care se studiază şi astăzi în toate facultăţile de profil din lume. A fost membru al Academiei Române, devenind între anii 1932 – 1935 preşedintele acestui for de ştiinţă şi cultură. A fost de asemenea şi primul Preşedinte al Societăţii Geologie a României.

Ludovic Mrazec, alături de colaboratori din cadrul institutului, a elaborat în 1920 prima hartă geologică a României Mari.

Gheorghe Munteanu-Murgoci, un alt mare geolog român, şi-a definitivat studiile în Austria şi Germania, susţinând teza de doctorat la München. A fost primul docent al Universităţii din Bucureşti în specializarea mineralogie, studiind chihlimbarul de la Colţi. Ca o recunoaştere a contribuţiilor sale în domeniul pedologiei a fost ales membru de onoare al Comitetului Asociaţiei Internaţionale a Ştiinţei Solului, preşedinte al Comisiei Internaţionale de Cartografie a Solului şi director al Hărţii pedologice a Europei. A fost membru corespondent al Academiei Române.

Este considerat întemeietorul şcolii româneşti de pedologie şi este cel care a realizat împreună cu colaboratorii săi prima hartă pedologică a ţării între anii 1906 – 1908, aceasta fiind însoţită de o schiţă climatologică.

Este cunoscut unul dintre întemeietorii turismului şi a mişcării cercetaşilor din România. Regele Carol I l-a numit profesor de ştiinţele naturii pentru prinţul Carol, viitorul rege Carol al II-lea al României.

Gheorghe Macovei a fost asistentul lui Ludovic Mrazec şi a urmat la conducerea institutului după moartea acestuia. A condus institutul timp de 29 de ani, lucrările sale concentrându-se în special pe tectonică. A realizat una dintre cele mai mari monografii ale Cretacicului din România. S-a specializat la Paris, Grenoble şi Lausanne. A fost membru al Academiei Române și profesor de Științele Naturii al Majestății Sale, Regelui Mihai al României.

Cei trei mari geologi despre care am amintit au făcut parte din delegaţia României la Paris, acolo unde s-au stabilit noile graniţe ale Europei după primul Război Mondial.

Ei au avut menirea de a demonstra comunităţii internaţionale că Regatul României avea capacitatea de a exploata, de a administra resursele minerale şi ale solului din Transilvania şi că putea asigura continuitatea învăţământului geologic universitar din Cluj. Astfel, şi-au adus contribuţia, alături de alte mari nume ale istoriei României la unirea Transilvaniei cu patria mamă. În plus, Gheorghe Munteanu Murgoci, în calitate de consilier tehnic al delegaţiei României a susţinut şi unirea Basarabiei cu România.

Cum a evoluat geologia până în prezent?

Începuturile geologiei româneşti se leagă de numele a doi mari geologi: Grigore Cobălcescu, primul profesor de geologie şi mineralogie al Universităţii din Iaşi şi Grigore Ştefănescu, primul profesor în acest domeniu al Universităţii din Bucureşti. Împreună sunt consideraţi părinţii geologiei din ţara noastră.

Grigore Cobălcescu a elaborat prima lucrare de geologie românească, în 1862, iar numele lui este dat unei insule din arhipelagul Palmer, Antarctica, la propunerea lui Emil Racoviţă.

Grigore Ştefănescu, numit profesor printr-un ordin semnat de Alexandru Ioan Cuza în anul 1864, a publicat primul tratat de geologie în anul 1890 şi a organizat în cadrul universităţii un muzeu de geologie şi paleontologie în care a expus eşantioanele pe care le-a adus din expediţiile la care a participat.

Cel mai cunoscut exponat descoperit de acesta este scheletul de Deinotherium gigantissimum aflat la Muzeul Grigore Antipa. Tot el a înfiinţat în anul 1882 şi a condus Biroul Geologic, prima instituţie care a asigurat cercetarea geologică a ţării. În anii următori au fost înfiinţate în cadrul Serviciului Minelor laboratorul de chimie (1896) şi laboratorul de geologie (1898).

În anul 1902 cunoscutul geolog Valeriu Popovici-Haţeg a întocmit un raport amănunţit, care susţinea necesitatea cercetării şi supravegherii geologie a teritoriului României, care a stat la baza înfiinţării Institutului Geologic. În anul 1906, prin Decretul Regal semnat de Majestatea Sa Regele Carol I al României, pe data de 19 iulie, se înfiinţează Institutul Geologic al României cu scopul de a îndeplinit atribuţiile unui serviciu geologic naţional (al 13-lea institut de acest gen înfiinţat în Europa).

În timp, instituţia a fost subordonată mai multor ministere (Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Ministerului Industriei şi Comerţului, Ministerului Economiei Naţionale, Ministerului Minelor şi Petrolului, Ministerului Educaţiei Naţionale), iar în prezent se află în coordonarea Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

La presiunea sovietică, Institutul a fost desfiinţat în anul 1950 iar laboratoarele, colecţiile şi rapoartele care îi aparţineau au fost împărţite între Comitetul Geologic Român şi Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice.

A fost reînfiinţat în anul 1960 şi îşi continuă activitatea şi astăzi. În anul 1974 Institutul Geologic al României s-a unit cu Institutul de Geofizică Aplicată şi astfel a luat naştere Institutul de Geologie şi Geofizică. Printr-o hotărâre de guvern, în anul 1996, institutul a căpătat denumirea de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei şi Teledetecţiei – I.G.R. Bucureşti. Institutul Geologic al României, ca fanion al cercetării geologice româneşti asigură organizarea, gestionarea şi valorificarea publică a fondului naţional de date geologice, conservarea şi valorificarea carotelor de foraje, a colecţiilor de minerale, roci şi flori de mină, precum şi monitorizarea mediului din zonele miniere.

DE LA CELE MAI COMUNE MINERALE LA PIETRE PREŢIOASE

Ce poate descoperi un vizitator la Muzeul Național de Geologie?

Odată ce paşii v-au fost purtaţi spre acest muzeu, veţi descoperi că lumea în care trăim nu e mică şi nu e încremenită, dimpotrivă e în continuă evoluţie.

Universul, Sistemul nostru Solar, planeta pe care trăim, viaţa, tot ce ne înconjoară se dezvoltă şi se schimbă. Noi suntem martori ai acestei evoluţii. Ne putem considera norocoşi că avem posibilitatea de a afla ce se întâmplă cu planeta noastră astăzi dar şi prin ce schimbări a trecut de-a lungul celor aproximativ 4,5 miliarde de ani de viaţă.

Toată această perioadă este prezentată, pe înţelesul tuturor, în figuri, imagini şi martori geologici (minerale, fosile şi roci) în cadrul muzeului: de la meteoriţii care ne-au fost „oaspeţi” la rocile descrise prima oară pe teritoriul României, cu nume date după locurile de unde provin (dacit, banatit, ditroit); de la primele forme de viaţă de pe teritoriul României la dinozaurii pitici care au populat zona Haţegului acum zeci de milioane de ani; de la cele mai vechi zăcăminte descoperite la cele mai noi (cărbuni şi petrol); de la cele mai comune minerale la pietre preţioase şi semipreţioase; de la atmosfera total neprimitoare a pământului de acum sute de milioane de ani la aerul pe care îl respirăm astăzi; de la primul continent format prin consolidarea magmei la continentele pe care cu toţii le-am învăţat în anii de şcoală generală.

Treptat colecţia s-a mărit prin donaţii ale marilor geologi care au lucrat la institut, ale unor personalităţi politice şi culturale, şi prin schimburi de eşantioane între institut şi organizaţii de profil din întreaga lume, devenind în prezent una dintre cele mai mari colecţii cu specific geonomic din sud-estul Europei.

Aici puteți vedea minicolecţiile de minerale sau holotipi, exemplare de referinţă, descrise pentru prima dată în lume la noi în ţară sau obiecte personale care au aparţinut marilor geologi: carnete de teren, hărţi, aparate vechi de fotografiat, fotografii document, cărţi, scrisori, portharturi.

Copiii se bucură de o atenţie deosebită din partea noastră, exprimată prin programele şi lecţiile interactive pregătite de cercetătorii muzeului special pentru ei. Lecţiile nu au doar o parte teoretică, ci şi o parte practică, în care cei mici, prin tehnici de modelaj, reproduc exponatele din muzeu, iar cei mai mari se transformă pentru câteva minute în cercetători şi sunt provocaţi să pătrundă în lumea noastră, a geologilor, care şi-au făcut din meserie o pasiune.

Expoziţia este în parteneriat cu Dino Life şi va fi prezentă la muzeu pe toată perioada verii. Este singura de acest gen din Bucureşti. Vă fac şi o destăinuire: expoziţia va fi îmbogăţită în curând cu alte câteva specii de dinozaurii animaţi.

Care sunt colecţiile muzeului? Ce expoziţii temporare există?

Muzeul deţine în prezent peste 80.000 de eşantioane, mare parte provenite din activitatea geologilor care au lucrat de-a lungul anilor în cadrul institutului. Din acestea doar o mică parte sunt expuse. Astfel că, pe o suprafaţă de expoziţională de 2300 mp împărţită în 25 de săli de expoziţie, publicul face cunoştinţă cu peste 6.000 de eşantioane reprezentative pentru toate ramurile geologiei: mineralogie, petrografie, paleontologie, palinologie.

Ce proiecte de viitor aveți?

Ne onorează premiul pe care l-am primit recent, Experts’ Choice Award, şi asta ne obligă să fim mai buni, chiar şi cu puţinele fonduri pe care le primim. Suntem singurul muzeu naţional din cadrul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării şi încercăm, alături de institut, să îi facem cinste. Până acum am reuşit.

Ne propunem ca pe viitor nu numai să digitalizăm muzeul prin imensele sale colecţii şi arhive, dar să şi îl înnoim, să îl facem modern, interactiv şi mai atractiv pentru publicul nostru. Ne inspirăm şi de la muzeele din afara ţării cu care colaborăm.

Participăm la sesiuni de proiecte, încercăm să accesăm fonduri europene, facem eforturi deosebite şi sper ca în anii imediat următori tot ce ne propunem să devină realitate şi să ne primim oaspeţii într-o haină nouă. Aproape toate serviciile europene au muzee în subordonare şi noi nu facem excepţie.

Pentru planurile noastre de viitor avem nevoie de fonduri şi de susţinerea ministerului în a cărui coordonare suntem, ca parte indisolubilă a Institutului Geologic al României, căruia îi furnizăm o bună parte din aprecierile din mediul virtual, dar şi o imensă fereastră de popularitate.