Presseurop, un barometru al frustrărilor (dar şi al realizărilor) europene

eu se apropie cu paşi repezi de cel de-al patrulea an de existenţă şi trece de fapt spre vârsta de cinci ani. La debuturi, o oglindă a celor mai bune articole şi opinii din presa europeană şi/sau internaţională, dar despre Europa, site-ul are deja 300.000 de vizitatori unici pe lună.

…și a reușit să devină o agora a dezbaterilor virtuale europene. În acest interval de timp am avut foarte rar prilejul de a vorbi despre Presseurop, nu pentru că nu am avut ocazia, ci pentru că este greu, foarte greu, să vorbeşti despre tine însuţi. Presseurop a devenit proiectul meu de suflet şi m-am identificat într-un anumit fel cu el pentru că am considerat întotdeauna ca fiind o imensă onoare şi un hazard fericit al destinului alegerea limbii române printre cele zece limbi folosite de site-ul presseurop.eu. Puteau, cei de la Comisia Europeană, din cabinetul vice-preşedintei Comisiei (fosta jurnalistă luxemburgheză), Viviane Reding, să aleagă, de exemplu, alături de franceză, germană, italiană, spaniolă, engleză, portugheză, poloneză, olandeză şi cehă, puteau să aleagă greaca, suedeza, limbi cu mai multă greutate – politică, financiară, europeană. Dar au ales româna şi m-au ales pe mine pentru a creşte acest site, a-l face cunoscut, a-i aduce fani pe Facebook şi Twitter. Astăzi, cu ajutorul prietenilor-parteneri ai site-ului presseurop.ro de la Dilema Veche, de la RFI România, de la Adevărul, Foreign Policy România, de la Q Magazine, ai prietenilor de la celelalte publicaţii româneşti reale şi virtuale pe care nu-i mai numesc, căci nu aş mai avea loc, eu/ro are aproape la fel de mulţi “prieteni” virtuali pe Facebook ca site-ul german şi seamănă din ce în ce mai mult cu Uniunea Europeană! Da, da, nu bat câmpii, este purul adevăr şi nu v-aş putea spune dacă este bine sau este rău.

“Presseurop… streseurop, losteurop, y love Europe”, scriam în urmă pentru revista de cultură “Contrafort”, din Chişinău. “Cert, Presseurop este în continuare o oglindă a presei europene şi nu numai, selectând şi traducând, alcătuind reviste de presă sau realizând interviuri cu cele mai importante minţi ale lumii contemporane (Umberto Eco, Nouriel Roubini, Jurgen Habermas, Tomas Sedlacek, Slavoj Zizek…), dar a devenit o copie conformă a genitorului său. Presseurop este astăzi aproape o Uniune Europeană în miniatură. Este bine, este rău? Este, cu siguranţă, un efort asumat şi un păcat à la Pygmalion extrem de dulce, în sine. Poate fi o mândrie, dacă nu ar fi de fapt o luptă cotidiană pentru supremaţie, pentru supravieţuire chiar, în lupta permanentă cu vidul numeric”.

Dar Presseurop este şi un concept şi un ţel. Cititorii au posibilitatea de a comenta articolele publicate în limba lor şi, datorită traducerii automate, de a discuta în timp real. În mai puţin de patru ani, Presseurop a devenit astfel ceea ce specialistul comunicării europene, Craig Willy, caracteriza ca fiind “perhaps the only place where there is genuine cross-border European debate, the beginnings of that famously necessary ‘European public sphere’” (în «The 5 Best English-Language Sources on European politics & EU affairs»)

Presseurop coboară deci în 4 iunie, din spaţiul virtual în cel real, al «junglei» instituţiilor europene. Pentru o zi de dezbateri, în preambulul alegerilor europene din mai 2014, în anticamera celor mai adânci frustrări pe care noi, români, voi, europeni, le nutriţi faţă de citadela Bruxelles.

Toată redacţia Presseurop va fi deci pentru 24 de ore în Belgia, în jurul a trei mese rotunde, de fiecare dată alături de doi cititori, doi jurnalişti ai presei europene şi doi deputaţi europeni, asupra subiectelor care au marcat actualitatea europeană recentă:

1. Criza euro şi corolarul său, austeritatea. Invitaţi: Gabriele Zimmer (GUE/NGL), Jacek Protasiewicz (PPE), Adriana Cerretelli (Il Sole 24 Ore) şi Jean Quatremer (Libération).

2. Criza instituţională şi viitorul Uniunii Europene. Cu intervenţiile lui Rafał Trzaskowski (PPE), Rui Tavares (G/EFA) şi Marek Magierowski (Do Rzeczy).

3. La un an de la alegerile europene, care este situaţia conceptului de cetăţenie europeană? Alături de Miguel Angel Martínez Martínez (S&D), Othmar Karas (PPE), José Ignacio Torreblanca (El País-European Council on Foreign Relations) şi Bruno Waterfield (The Daily Telegraph).

Lângă noi, unul dintre cititori vine din România. Este, cred, încă o dovadă a faptului că România contează: la Paris, la Bruxelles, peste tot unde cineva vorbeşte şi scrie româneşte. Puteţi face diferenţa şi de data aceasta, în livetweet în zece limbi străine (#forumPE), sau urmărindu-ne pe pagina Facebook sau în streaming (www.presseurop.eu/eu2014).