Psihologia „revoluției de vineri” între emancipare şi prizonierat

„Revoluția de vineri” a împărțit din nou România în două tabere, iar ecoul incidentelor a ajuns în presa internațională. Sunt implicate cele mai importante instituții ale statului, de la Guvern, SRI, Președinție, Jandarmerie, PSD, opoziție, până la Parchetul Militar. Psihologul Daniel David, profesor la Universitatea „Babes Bolyai” a explicat pentru Q Magazine care este profilul psihologic al  protestelor, referindu-ne exclusiv la partea pașnică a acestora.

Citeşte şi: Părintele Necula reacţionează: „Nu-i nevoie de înjurătură!”

Cum apreciați ultimele proteste din România?

România se află într-o schimbare paradigmatică. În paradigma veche, în componenţa politică a acesteia, au loc periodic alegeri, iar câştigătorii conduc ţara, adesea nederanjați de mari contestatari, având însă grija să respecte separația puterilor în stat. Paradigma veche este încă dominantă în România şi, în plus, este deformată ca urmare a concentrării puterii. Într-adevăr, la nivelul profilului psihocultural, România are unul dintre cele mai mari scoruri de concentrare a puterii sociale din Uniunea Europeană, în spiritul mentalității că este în regulă ca cei puţini să îi conducă pe cei mulţi.

Daniel David predă psihologia clinică și psihoterapie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

În paradigma nouă, puterea politică este, spre exemplu,  monitorizată şi contestată constant, nu doar din patru în patru ani la alegeri! Contestarea este rareori focalizată pe schimbarea puterii, cât pe modificări punctuale cerute de societate. Din păcate, puterea actuala din România nu ştie să împartă conducerea ţării şi nu înţelege această nouă paradigmă, astfel încât contestările trec de la probleme punctuale la răsturnarea puterii alese.

Citeşte şi: Toleranță ZERO față de forța fizică

În anul Centenarului Marii Uniri, ar trebui să dăm dovadă de unitate cu toții. Evenimentele din ultima perioadă sunt un semnal că devenim tot mai dezbinați?

Există cel puțin două Românii, psihocultural vorbind. Una este susținută de majoritatea seniorilor, cam de jumătate din generația de mijloc şi de o mică parte a tinerilor, care gândește în paradigma veche, fiind caracterizată prin colectivism, concentrarea puterii şi frica de schimbare. Cealaltă, susţinută de o mică parte a seniorilor, cam de jumătate din generația de mijloc şi de larga majoritate a tinerilor, este formatată într-o paradigmă modernă, caracterizată prin indivizi emancipați, distribuirea puterii sociale, îmbrățișarea viitorului şi incertitudinii ca oportunitate, nu ca pericol. Inevitabil, mergem spre paradigma modernă, atât generațional, cât şi prin contextul geopolitic în care ne-am integrat.

Dacă paradigma veche, aflată acum la putere în Romania, va şti să facă o trecere lină spre cea nouă, câștigăm toţi!  Altfel, pe termen scurt şi mediu vom fi tot într-o „criză paradigmatică”, iar pe termen lung, când paradigma nouă se va impune, aceasta s-ar putea să aibă accente revanșarde faţă de paradigma veche.

Citeşte şi: Psihologia poporului român

Cine beneficiază de pe urma acestor mișcări?

Aceste mișcări au consecințe atât pozitive, cât şi negative. Cele pozitive se referă la faptul că se provoacă concentrarea puterii din România, ceea ce este bine. Puterea într-o societate democratică trebuie distribuită în mai multe zone, care să se controleze reciproc, astfel încât nimeni să nu devină stăpânul unei ţări.

Are însă şi consecințe negative, deoarece generează instabilitate. În loc să ne unim cât mai mulți forțele în modernizarea României, ajungem să nu mai cooperăm şi astfel să nu putem construi instituții sociale performante care să utilizeze potențialul psihocultural şi economic bun al ţării.

Sunt pregătiți românii pentru încă „o revoluție”?

Schimbarea de paradigmă nu se va întâmpla printr-o revoluție definită clasic, ci prin schimbări generaționale şi sau de mentalitate, aşa numitele revoluții paradigmatice.

Cum se explică violențele unor protestatari, dar și cele ale unor jandarmi?

Violentele sunt expresia luptei paradigmatice în care se află România.

Care poate fi finalitatea acestor proteste? Credeți că vor continua?

Din păcate, puterea actuală este incapabilă să înțeleagă noua paradigmă. Se teme de ea, deşi, atât paradigma veche, cât şi paradigma nouă se definesc, sincer în mintea lor, prin „dragoste de ţară”! Asta îi va enerva pe cei care gândesc în noua paradigma, astfel încât România va rămâne o vreme, până la „revoluția paradigmatică”, prizonieră într-o fază de „criză paradigmatică” – ca să folosesc prin analogie conceptele lui Thomas Kuhn –, pierzând oportunități!

Sunt acestea o soluție pentru schimbare?

Protestele sunt o partea a soluției. Cealaltă parte trebuie să vină de la puterea existentă, care trebuie să devină mai conștientă de paradigmele modernizării şi să fie mai înțeleaptă. Împărțind puterea, dar păstrând rolul câștigătorului la alegeri şi lăsându-te monitorizat devii mai responsabil şi chiar mai eficient în atingerea scopurilor.