Revoluţia cubaneză a lui Obama

Încearcă Obama să intre în istorie, în ultimii săi doi ani de mandat, sau este forţat de noile ameninţări geopolitice să reconsidere vechii duşmani?

Anul 2014 a fost unul semnificativ pentru complexul internaţional de securitate, anexarea Crimeei, criza din Ucraina, apariţia grupării teroriste ISIS fiind doar câteva dintre evenimentele care au perturbat formula clasică a balanţei de putere la nivel regional şi global. Un moment la fel de important, de care se va ţine seama în prefigurarea strategiilor geopolitice viitoare ale marilor puteri, constă în resetarea relaţiilor dintre Cuba şi SUA, după mai bine de jumătate de secol. Anunţul normalizării legăturii cu regimul de la Havana, îngheţată timp de 53 de ani, a stârnit entuziasm, surprindere, dar şi neîncredere în unele tabere, mai ales că atenţia comunităţii internaţionale era îndreptată spre alte dosare de securitate. Discuţiile dintre liderii cubanezi şi americani au fost susţinute diplomatic de Vatican.

Goana Rusiei şi a Statelor Unite pentru cucerirea Cubei

Cuba şi Venezuela au reprezentat pentru fosta URSS, dar şi pentru Rusia lui Vladimir Putin, două capete de pod strategice în America Latină, şi care, în mod tradiţional, au fost recunoscute pentru politica lor ostilă faţă de SUA, având îndeosebi legături economice cu regimul de la Kremlin.

Peste 600 de tentative de a-l ucide pe Fidel Castro au fost plănuite de CIA sau de disidenți ai regimului racolaţi de agenţia de informaţii americană, potrivit unui documentar al televiziunii britanice Channel 4, bazat pe documente declasificate şi mărturii ale unor foşti atentatori sau ofiţeri retraşi din activitate.
 

Tentativele preşedintelui rus de a întări relaţiile cu Havana au devenit mult mai vizibile în 2014, când, în urma unei vizite în Cuba, a decis să șteargă 90% din vechea datorie a lui Fidel Castro către Moscova. Liderii celor două state au convenit, de asemenea, reactivarea bazei ruseşti de supraveghere şi spionaj de la Lourdes, la sud de capitala cubaneză, deschisă inițial în 1967 şi închisă în 2002, la presiunea SUA. Totodată, în mai 2014, oficialii ruşi şi cei cubanezi au semnat un memorandum pentru crearea unui grup de lucru între Consiliul de Securitate al Federaţiei Ruse (Nikolai Patruşev) şi Comisia Cubaneză pentru Securitate Naţională şi Apărare (Alejandro Castro Espin). Potrivit informaţiilor din comunitatea de intelligence americană, acordul ar face referire la planurile Rusiei de a efectua zboruri cu bombardierele TU – 95 deasupra Golfului Mexic și Mării Caraibelor, eventual cu ajutorul Cubei și al Venezuelei, într-o încercare de a sfida SUA.

Astfel, mai mult decât o dorinţă de a „scrie istorie” a administrației de la Washington, reconsiderarea relaţiilor cu Havana se încadrează în acţiunea SUA de a contracara influenţa Rusiei de pe teritoriul cubanez. „Izolarea nu a fost productivă. A sosit vremea să căutăm abordări noi”, a declarat Barack Obama într-o alocuțiune istorică rostită la Casa Albă. Secretarul de Stat John Kerry a anunțat, la rândul lui, că a început să revizuiască statutul actual al Cubei, de sponsor al terorismului internațional, urmând să fie îndepărtată de pe această listă.

Punctul cel mai greu de surmontat în restabilirea relaţiilor dintre cele două state rămâne embargoul din 1961, ridicarea blocadei economice trebuind să fie votată, însă, de Congresul american, format în linii majoritare din republicani, mulţi opunându-se politicii externe promovate de Obama.

Jimmy Carter este singurul preşedinte american care, în 1977, a încercat o apropiere de Cuba.

53 de prizonieri politici a eliberat guvernul cubanez ca semn de bună credinţă faţă de cerinţele SUA privind respectarea drepturilor omului.