Pentru România, o țară în curs de dezvoltare, această Uniune este șansa să devină un jucător important pe piața energiei.
Aproximativ 30% din importurile UE de gaze din Rusia se realizează prin Ucraina. În 2009, Rusia a oprit robinetele, provocând lipsuri în UE. Din fericire, România, grație (și) rezervelor din Marea Neagră, poate deveni în Uniunea Energetică un jucător solid pe piața comunitară, contribuind puternic la asigurarea securității europene, în condițiile unei rate dintre cele mai scăzute de dependență față de importurile din Rusia. Dacă va reuși să își rezolve deficiențele și își va juca profitabil atuurile.
Proiectul Eastring
De exemplu, România are probleme în privința gradului de interconectare, în condițiile în care transportul energiei reprezintă una dintre prioritățile viitoarei Uniuni Energetice. După ce South Stream a fost blocat de Gazprom, a apărut alternativa oferită de transportatorul național de gaze al Slovaciei, Eustream, pentru gazoductul cu România și Bulgaria, care să reducă dependența țărilor din Balcani de gazele naturale ale Rusiei.
Proiectul Eastring, propus de Eustream – compania care operează rețeaua de gazoducte din Slovacia, reprezintă un concept care prevede construirea unei noi conducte destinate transportului de gaze naturale din Europa Occidentală via România spre țările din Balcani, asigurându-se și fluxul invers – ceea ce ar permite regiunii să-și reducă foarte mult dependența de gazele rusești. În momentul de față, se află în proces de analiză de către părțile implicate, printre care și România, informează Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri.
Conectivitate cu Austria
Oficialii ministerului au explicat pentru Q Magazine că există în lucru și un proiect similar care să lege România de centrul și vestul Europei. Este vorba de dezvoltarea pe teritoriul României a Sistemului Național de Transport Gaze Naturale pe coridorul Bulgaria – România – Ungaria – Austria (BRUA). Acest proiect presupune dezvoltarea unei capacități de transport de gaze naturale între punctele existente de interconectare cu sistemele de transport gaze naturale din Bulgaria (la Giurgiu) și Ungaria (Csanadpalota), prin construirea unei noi conducte, în lungime totală de aproximativ 550 km, pe culoarul Giurgiu – Podișor – Corbu – Hurezani – Hațeg – Recaș – Horia și a trei stații de comprimare amplasate pe traseul conductei (SC Corbu, SC Hațeg, SC Horia).
După punerea în funcțiune, proiectul va asigura o capacitate maximă de transport gaze naturale de 1,5 mld.mc/an înspre Bulgaria şi de 4,4 mld. mc/an înspre Ungaria. Termenul de implementare a proiectului este anul 2019, iar valoarea estimată se ridică la 560 de milioane de euro. Aceste informații fac parte din Planul de dezvoltare a sistemului național de transport gaze naturale pe următorii 10 ani, elaborat de către SNTGN Transgaz SA Mediaș, aprobat prin decizia președintelui ANRE.
Uniunea Energetică și prioritățile României
Ministrul Andrei Gerea a menționat, pentru Q Magazine, care sunt prioritățile României în privința Uniunii Energetice. „În contextul proiectului de realizare a Uniunii Energetice, prioritățile României se referă la întărirea securității energetice, în acest sens fiind necesară o concentrare mai mare asupra valorificării potențialului propriilor resurse energetice (onshore și offshore) și asupra intensificării eforturilor făcute în direcția diversificării surselor de aprovizionare.
Astfel, România solicită o implicare mai mare a Uniunii Europene și dorește să obțină sprijin în dezvoltarea proiectelor naționale, mai cu seamă a celor care vizează exploatarea resurselor din Marea Neagră.
Alături de Proiectele de Interes Comun, România susține și dezvoltarea altor proiecte în cadrul Comunității Energetice, granița de est – spre Republica Moldova – fiind o prioritate pentru țara noastră. România dorește o mai mare flexibilitate în ceea ce privește cuplarea pieței și consideră că trebuie luate în calcul dimensiunile externe ale viitoarei Uniuni Energetice.
Referitor la energia nucleară în contextul realizării uniunii, România intenționează să exploateze și să promoveze în continuare această resursă, considerând că astfel se poate contribui major la atingerea țintelor de decarbonizare ale UE.
Un alt punct prioritar îl reprezintă asigurarea protecției consumatorului final și realizarea unei definiri clare a conceptului de sărăcie energetică”, a declarat ministrul.
Oficialul român a explicat că o piață unică energetică ar putea aduce României mai multe avantaje „care decurg atât din poziția geo-strategică, cât și din faptul că țara noastră este pe cale să devină independentă energetic. Subsumate, aceste două realități semnifică faptul că România devine hub energetic, exportator de electricitate și de gaze naturale și furnizor de securitate regional”, a completat ministrul Energiei, Andrei Gerea, în exclusivitate pentru Q Magazine.
Producția de gaz
Ministerul de resort susține că, începând cu anul 2019, România va beneficia de cantități suplimentare de gaze naturale, care vor putea asigura securitatea energetică din acest punct de vedere. Astfel, pe lângă producția curentă de gaze naturale de aproximativ 11 miliarde de m3/an a României, se preconizează și se așteaptă – ca urmare a evaluărilor rezultate din activitatea de cercetare în perimetrele concesionate în Marea Neagră – cantități suplimentare de gaze naturale începând cu anul 2019.
Cum vor fi afectați consumatorii
Când vorbim de o piață unică, condusă pe același set de legi și reglementări, vorbim despre posibile probleme în racordarea prețurilor pentru consumatorii casnici. Cum poate rezolva România această problemă, în contextul în care veniturile în România sunt mult mai mici decât media europeană? Treptat. În conformitate cu legislația națională actuală, România se află în proces de liberalizare a pieței gazelor naturale, orizontul de finalizare al acestuia fiind 1 iulie 2021.
În privința efectelor asupra marilor consumatori, oficialii ministerului susțin că în momentul de față nu pot fi estimate nici scăderile și nici creșterile prețurilor energiei în rândul statelor membre ca efect al creării pieței unice europene a energiei, deoarece vorbim despre o piață concurențială. Cererea și oferta trebuie să fie adaptate optimizării costurilor.














































