Spitalele europene, în criză

Indignare. Deznădejde. Nu se poate descrie în cuvinte ce simte un om care pleacă dintr-un spital mai bolnav decât a venit. Din păcate, aceasta este o realitate în tot mai multe spitale europene, iar România se află, de departe, în fruntea clasamentelor negative.

Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (CEPCB) a publicat, luna aceasta, primul studiu, realizat la nivelul întregii Uniuni Europene, care şi-a propus să colecteze date despre infecţiile intraspitaliceşti din 1000 de spitale, aflate în 30 de ţări europene. Ancheta a confirmat că infecţiile contactate în centrele de asistenţă medicală sunt o ameninţare serioasă la nivel european având o prevalenţă de 5,7% pe zi. Altfel spus, studiul a demonstrat că 81.089 de europeni contactează, în medie, infecţii în fiecare zi într-un spital, iar anual 3,2 miliarde de europeni pleacă de la medic îmbolnăviţi de bacteriile din spitale.
Studiul furnizează şi o caracterizare a acestor afecţiuni în funcţie de pacienţi, spitale şi ţări. Pacienţii îngrijiţi la terapie intensivă, cei care sunt supuşi transpalnturilor de sânge sau de măduvă, dar şi cei care au suferit arsuri foarte grave prezintă cel mai mare risc de a contacta microbi în interiorul spitalului. Cele mai comune astfel de infecţii au fost localizate la nivelul tractului urinar, al plămânilor şi intestinelor, ceea ce confirmă şi faptul că prevalenţa lor este mult mai mare în unităţile de terapie intensivă, unde aproape 20% dintre pacienţii supuşi observaţiei, suferă de cel puţin o astfel de infecţie.
În total, 32,7% dintre pacienţii care au luat parte la studiu primeau zilnic antimicrobiene. Germania și Ungaria au înregistrat cel mai mic raport standardizat la utilizarea de antimicrobiene, în timp ce Grecia și România administrează cele mai multe astfel de medicamente.
Directorul CEPCB se fereşte să facă clasificări: „Suntem foarte reticenţi în a compara ţările între ele. E complicat să interpretăm datele prin comparaţie pentru că sunt state care abia dacă dau atenţie acestei probleme”, a declarat Marc Sprenger pentru cotidianul El Pais.

România, la coada clasamentului
La acest studiu au participat şi zece spitale româneşti. Ţara noastră se află în fruntea topului negativ în ceea ce priveşte infecţiile post-operatorii. 92,3% dintre cazurile pentru care s-au prescris antimicrobiene după operaţii s-au înregistrat în România. Tot noi ne-am situat pe primul loc şi la categoria „Antimicrobiene prescrise pentru mai mult de o zi pentru infecţii post-operatorii” (92,3%), comparativ cu ţări precum Suedia (1%), Letonia (3,8%) şi Estonia (4,4%). Ţara unde s-au prescris cele mai puţine medicamente pentru combaterea bacteriilor în urma internărilor, în perioada analizată, este Germania, România sitându-se în acest top pe ultimul loc, ca ţară în care s-au utilizat cele mai multe astfel de medicamente. De asemenea şi specificarea clară a motivelor pentru care s-au prescris antimicrobienele ne situează tot pe ultimul loc în Europa.
Unul dintre cele mai răsunătoare cazuri de la noi cu privire la o infecţie intra-spitalicească a fost cel al sopranei Amelia Anoniu, prim-solistă a Teatrului Naţional de Operetă din Bucureşti. Internată în 2009, pentru o operaţie de rutină pe col uterin, a plecat de la spitalul CFR 2, din Capitală, două zile mai târziu, în stare de comă. Vinovatul? Negăsit nici până în ziua de astăzi.
„Am sperat că demiterea directorului spitalului este un act de dreptate şi un semnal de alarmă. Se pare că a fost «o simplă acţiune de imagine», din moment ce nu există, încă, niciun vinovat. Viaţa mea şi a celeilalte paciente, infectată în aceeaşi zi cu mine, se împarte în două: înainte şi după nenorocire. Au trecut trei ani în care am sperat să fie găsiţi vinovaţii, nu din spirit de revanşă, ci pentru a-i responsabiliza pe acei medici care uită jurământul lui Hipocrat şi devin din salvatori de vieţi, ucigaşi”, a declarat Amelia Antoniu pentru Q Magazine.
Din fericire Amelia se poate considera o norocoasă. Nu a dezvoltat alte afecţiuni relaţionate cu infecţia pe care a contactat-o la CFR 2, iar în urmă cu doi ani a reuşit chiar să dea naştere unei fetiţe. De altfel, studiul a confirmat că bacteria gram-negativ, cu care a fost infectată Amelia, stă la baza celor mai multe infecţii intra-spitaliceşti, la nivel european.
„Ca ultim «cadou», după ce am rămas însărcinată, am aflat că sunt infectată cu hepatita C. Din fericire, s-a mai produs o minune şi organismul a eliminat (fără tratament) virusul. Infecţiile urinare reuşisem să le rezolv înainte de a afla că sunt însărcinată, aşadar copilul era la adăpost”, a mai spus Amelia.

Ce recomandă specialiştii
Experţii CEPCB recomandă în acest studiu, pe lângă o observare mai atentă a infecţiilor la nivel local, naţional şi european, şi sensibilizarea personalului medical, subliniind necesitatea de a combate dezvoltarea rezistenţei la antibiotice. „Multe astfel de situaţii ar putea fi evitate dacă s-ar implementa nişte programe de prevenţie, control şi observare. Aceste programe, cum ar fi utilizarea prudentă a antibioticelor, i-ar ajuta pe toţi actorii implicaţi să îi protejeze pe pacienţii din spitalele europene”, a mai spus Sprenger.
De asemenea, pentru a mări gradul de rezistenţă la astfel de infecţii în spitalele europene, specialiştii recomandă sprijinirea continuă a laboratoarelor pentru a îmbunătăţi modalitatea de testare a pacienţilor în ce priveşte predispoziţia la infecţiile intra-spitaliceşti, asigurarea izolării suficiente a celor care au contactat deja micro-organisme cu grad mare de alertă şi îmbunătăţirea sistemelor de supraveghere a infecţiilor intra-spitaliceşti prin realizarea mai multor studii periodice în spitale.