Un Al Bundy mioritic

Cu toate că era om politic liberal; un soi de rege neîncoronat al gunoaielor din România; cu toate că a dechis cu Ion Cristoiu primul post românesc TV de ştiri, Realitatea TV;cu toate că a trecut pe vremea lui Adrian Năstase, la PSD , partid căruia i-a cedat televiziunea contra unor licenţe de radio-tv posedate cu kilogramele prin toată ţara,

… Silviu Prigoană a devenit celebru, ca şi Gigi Becali, probabil cu vămuirea de intelgenţă şi energie, prin intermediul lui Dan Diaconescu. OTV. Acolo stătea ore în de la prime time şi pînă la adorirea ultimului telespectaor. Îşi arăta inteligenţa, o exhiba, că o are; abilitatea, că o are; lipsa de tact şi educaţie, că le avea. Dar, mai ales îşi spăla bulendrele amoroase din familie, la TV. Dialogurile sale sonore, vilolente, contondente, acute cu dna Bahmuţan erau în epocă mai celebre decât serialul „Familia Bundy”. Şi mai consistente. Mai mioritice. Patriotice, am afirma. Adică, de ce numai americanii să aibă aşa ceva şi noi nu.

În plus, la noi era „reality show” nu ficţionările unor scenarişti şi dialoghişti. Totul curgea spontan ca apele imunde ale Dâmboviţei…Alternanţa scadal, căsătorie, despărţire, divorţ, plus celebra bătaie menajeră cu pliciul de muşte de un farmec domestic aparte, se derula precum cele patru anotimpuri. Până ce a venit de-odată primăvara! S-a luminat totul ca după un potop. Dl Prigoană a schimbat din nou partidul, a devenit deputat PDL. Aşa a schimbat şi televiziunea poporului , cu altele mai „evoluate”. Politicianul de-acum, nou şi lucitor ca un fund de bebeluş după baia de seară , a făcut astfel mai multe băi purificatoare. De imagine. Pe problemele grave serioase: politică. Pe problemele naţiei, şărişiarei, care ne dor pe noi şi pe toţi politicienii responsabili ai acestui neam…

Pesonajul acesta politicos, uşor ulceros, grav, cu morgă nu mai avea nimic din umorul celuilalt. Ba, a venit şi cu o iniţiativă păguboasă , prin care dorea, dumnealui tutore de presă, să pună botniţă ziariştilor. Nu i-a mers. Evident că politician fiind, ales fiind a trecut afacerile familiarilor. Ba a avut şi o tentativă eşuată de a-şi lansa fiul în politică. Soţia se ocupă de acel Etno: televiziunea-tonomat pe dos. Bagi banul, tu solist, ca să cânţi tot tu. Ca afacere-i o idee genială. Ca la „Căntare României ”. Eficient: orice muritor cu o brumă de talent – şi de bani – poate să cânte ce vrea, cum vrea la televizor. Spre mândria familiei, amicilor, vecinilor şi pizma duşmailor…

Altfel dl Silviu Prigoană activează, votează, botează şi cunună, este un bun cetăţean şi un exemplu pentru pensionarii patriei…