Un caz moromețian: Andrei Năstase

 Este intervenția publică a lui Andrei Năstase. Fiul încercatului ex-premier și lider de partid, Adrian Năstase. Andrei: un personaj moromețian.

Sau, mai precis, anti-, invers-moromețian… Căci Niculae Moromete a pornit de la stresul sărăciei, al nevoilor zilnice exagerate, multe și insolubile: grija că tatăl nu-l mai vrea la școală, refuză să-l lase să-și continuie studiile; grija nenorocitei de oi Bisisica terorista care i-a otrăvit copilăria; apoi reflectarea grijilor de familie lăsate de obsedanta și implacabila, ilebranlabila ”fonciire”… stresul transmis de tatăl, Ilie Moromete, întregii familii pe cale comportamentală și simpatetică…

La nivelul de sus al societății – cel de preaplin, de ”huzur”, de opulență, de bani gata, cum i se spune – stresul este cantitativ identic. Căci el nu are o religie, apartenență, castă, societate, sectă. E asocial. Evident, este antagonic doar calitativ. Andrei nu are stresul Bisisicăi. Are multe altele : o mașină de lux, trăiește într-o casă confortabilă.” Stresul Bisisica” la el se cheamă ”priorități”. El are stresul unor studii temeinice, bine îngrijite și supravegheate; grija unui birou, unui laptop – eh, o nimica toată ! – a unui program riguros. Și educat ca la carte are apăsarea unui comportament sobru, reținut, anglican. Ca și Niculae Moromete, Andrei Năstase are o inteligență nativă deosebită.

Stresul lui Andrei de azi este arestarea tatălui său. Bărbat poate maturizat peste noapte – noaptea aceea… – el și-a asumat stresul, idealist și vizionar, ca în regimul de teroare Băsescu (după ce acesta l-a ”vânat” zi de zi, timp de șapte ani, pe tatăl său) să se bată pentru eliberarea lui din detenție. Ne vine în minte povestea fiului unui apropiat, care, după ce a cunoscut-o, la vârsta de 10 ani, pe martira Elisabeta Rizea, și după ce aceasta și-a smuls basmaua cu păr cu tot, arătându-și scalpul – lucrare ”perfectă” a Securității – copilul, șocat, s-a maturizat brusc, reușind să urască Securitatea la dimensiunile ei normale… ceea ce părinții lui (tatăl fusese arestat și bătut crunt de Securitate) nu reușiseră să-i insufle în ani de educație..

Revenind la dl Năstase jr., nu e simplu să-ți vezi tatăl așteptând în casă poliția să-l ridice, să-i pună cătușele la mâini; apoi, plin de sânge și împușcat, inert pe o targă…

Andrei a ieșit public sub impulsul firesc de a-și apăra tatăl. Și, mai ales, de a-l scoate din arest cu orice preț. Indiferent de sentimentele publice inspirate de-a lungul vremilor politice de dl Adrian Năstase, un om cu o sensibilitate normală nu are cum să nu fie impresionat de gestul, fie și cu aură romantică, făcut de Andrei Năstase….

Școala vieții rămâne… Ca și în cazul avatarurilor, de trei volume, ale tânărului Niculae Moromete…

G