Unde a greşit Salvini?

Criza politică italiană nu s-a încheiat. Impunerea unui guvern stângist, ce reprezintă interesele Palatului Élysée mai curând decât interesele UE sau cele italiene, are două soluții: arestarea lui Salvini sau căderea noului Cabinet.

Un președinte globalist

Președintele italian Sergio Mattarella provine din sudul sărac, din Palermo, este jurist, a ocupat o serie de funcții guvernamentale și a fost judecător la Curtea Constituțională. Tatăl său, Bernardo Mattarella, a fost tot politician, antifascist – de reținut acest aspect, întrucât nordul Italiei, de unde-și recrutează Salvini votanții are orientări fasciste până în ziua de astăzi – catolic, unul din fondatorii Partidului Creștin-Democrat, fiind de mai multe ori prim-ministru din partea acestui partid ce a dominat timp de jumătate de secol scena politică.

Actualul președinte al Italiei a crescut și s-a format în aceleași concepții, dezvoltându-se în umbra tatălui său și urmând o carieră politică, la fel ca tatăl său. Nu în ultimul rând, Mattarella se apropie de 80 de ani, astfel încât privește politica și din perspectiva secolului trecut, temându-se mai tare de fascism decât de Mafie. Nu ne mirăm, deci, că Sergio Mattarella nu este tocmai fan Matteo Salvini, dimpotrivă! Nici originea siciliană nu prea ajută în a privi cu ochi buni conceptele din nord, în special Lombardia, una din zonele dezvoltate. Nu ne mirăm, deci, că Mattarella vorbește, în schimb, aceeași limbă cu Giuseppe Conte, care este profesor de drept sau că înțelege că în politica externă trebuie să alinieze țara opțiunilor „celor mari”.

Un guvern cu multe probleme

Cabinetul Conte s-a născut greu, în iunie 2018, din politicieni aparținând unei coaliții formate din LEGA (Salvini) și Mișcarea 5 Stele (Di Maio), ambele fiind populiste, cu Paolo Savona, un economist italian propus ca ministru al Economiei și Finanțelor. Președintele Sergio Mattarella s-a opus numirii lui Savona, pe care l-a calificat drept „eurosceptic” și, mai grav, „antigerman”.

Apoi, președintele a acuzat partidele care încercau să alcătuiască guvernul că ar vrea să scoată Italia din eurozonă. Aceasta era cea mai mare temere a celor care conduc UE, cel puțin propaganda așa-zisă liberală încerca să acrediteze ideea pe toate canalele. Așadar, „în calitate de garant al Constituției și intereselor țării”, Mattarella a considerat că nu poate permite așa ceva!

În fața abuzului de putere, Giuseppe Conte a renunțat la mandat, iar președintele l-a numit extrem de prompt pe Carlo Cottarelli ca să alcătuiască un alt guvern, ce nu avea nicio legătură cu votul cetățenilor.

Mișcarea 5 Stele a cerut suspendarea președintelui, având și susținerea celor de la Fratelli d’Italia (Giorgia Meloni), dar nu și susținerea lui Matteo Salvini. Pe 31 mai 2018, Giuseppe Conte a primit din partea președintelui o a doua desemnare ca să alcătuiască guvernul și o zi mai târziu Cabinetul Conte depunea jurământul. Matteo Salvini devenea vicepremier și ministru de internelor.

Un an mai târziu, în august 2019, vicepremierul Matteo Salvini a inițiat o moțiune de neîncredere împotriva lui Conte, după creșterea tensiunilor din interiorul majorității. Salvini credea că ar putea deveni următorul prim-ministru, bazându-se și pe rezultatelor sondajelor care arătau că LEGA a depășit cu mult Mișcarea 5 Stele. Alegerile anticipate ar fi restructurat nu doar Guvernul, ci și Parlamentul, unde Salvini spera să obțină majoritatea, alături de Meloni (Fratelli d’Italia).

Mai mult, ambii sunt personaje marginale, genul de locțiitori ai lui Matteo Renzi sau Beppe Grillo. Ceea ce nu avea cum să prevadă Salvini era însă păstrarea „independentului” Giuseppe Conte în ecuație, care nu face parte din niciun partid politic. Dar care își descoperise, între timp, uriașele ambiții politice și disponibilitatea pentru slugărnicie.

Așa se face că, la 20 august, prim-ministrul Conte și-a dat demisia, tunând și fulgerând împotriva lui Salvini. În ziua următoare, președintele Mattarella a început consultările cu grupurile parlamentare. Partidul Democrat (Nicola Zingaretti) și M5S (Luigi Di Maio) i-au dat asigurări președintelui că ar putea alcătui un nou guvern, în încercarea de a scăpa de alegerile anticipate, dorite de Salvini.

Miza jocului

Guvernul italian s-a confruntat în mod repetat cu Bruxelles-ul pe tema planurilor Italiei de a ignora deficitul bugetar de 3% din PIB impus de UE. Pentru al doilea trimestru al anului 2019 economia Italiei a avut din nou o rată de creștere zero la sută. Guvernul s-a lăudat, în schimb, cu cea mai mică rată a șomajului din 2012 și cu cea mai mare rată de ocupare a forței de muncă din 1977 încoace.

Italia este a treia cea mai puternică economie din zona euro, după Germania și Franța. LEGA lui Salvini s-a străduit să redreseze Italia după criza datoriilor guvernamentale din 2008, rezolvând chestiunile economice și fiscale restante, scurtcircuitând zonele de interese prin care banii din economie se scurgeau în direcții oculte.

Toate măsurile de creștere jenau însă puterea de la Bruxelles, față de care Salvini nutrea o sinceră repulsie, mai ales datorită intenției celor de la Bruxelles de a controla total Italia și a o menține într-o zonă a îndatorării veșnice. Mai mult, dorința lui Salvini de a naționaliza anumite obiective de interes strategic din economia italiană (ALITALIA etc.) au generat lungi frisoane dincolo de granițele țării.

Dar LEGA s-a mai ciocnit de un adversar, anume de partenerul de coaliție. Mișcarea 5 Stele, inspirată de teoriile economice ale lui Serge Latouche și mișcarea de „descreștere” (degrowth), s-a opus practic fiecărui nou proiect de infrastructură. Mai mult, a sprijinit campania internațională împotriva TAV (Treno Alta Velocità), proiectul feroviar de mare viteză care ar lega Lyon (Franța) de Torino (Italia). Cei de la 5 Stele s-au opus și forajului în Marea Adriatică, conductei Trans Adriatice (TAP) în regiunea Puglia și au vrut să închidă fabrica de oțel Ilva din Taranto din cauza poluării.  Reforma sistemului fiscal italian, promovată în principal de LEGA viza introducerea de impozite forfetare pentru întreprinderi și persoane fizice, cu o zonă fără impozit pentru gospodăriile cu venituri mici și unele mici corecții, un anumit grad de progresie fiscală, conform prevederilor Constituției italiene.

LEGA a modificat sistemul de pensii, care reprezintă cea mai mare povară bugetară. Reprezentând 15,4% din PIB, este a doua cea mai mare din lume.

Mișcarea 5 Stele, între timp, a introdus venitul de bază universal, care a dezamăgit mulți potenţiali beneficiari. Fiind prea mic pentru a permite traiul de zi cu zi și disponibil doar dacă beneficiarul își caută un loc de muncă, acesta a costat mai puțin decât s-a prevăzut inițial, dar a necesitat în continuare cheltuieli noi de 7,1 miliarde de euro.

Programul de emitere de „mini-obligațiuni” de stat, cu dobândă zero, destinat pentru a plăti milioane de creditori ai statului, a generat temeri că Salvini ar dori să introducă o nouă monedă sau să renunțe la euro. O astfel de ipoteză ar fi dus la prăbușirea eurozonei. Programul a fost suspendat.

Coliziuni cu Bruxelles-ul și Berlinul au existat și pe tema migranților, Salvini închizând Italia în fața valurilor de migranți ce soseau fără încetare de peste Mediterană.

Merkel și Macron au și ei interesele lor! Și Trump le susține

Președintele Franței, Emmanuel Macron, a făcut un apel ca Salvini să fie tras pe linie moartă, avertizând Roma că ar fi nevoie de un executiv italian care să nu se plaseze pe poziții de adversitate față de strategiile franțuzești din Europa și din jurul Mediteranei. Cu alte cuvinte, Macron a indicat că nu are nevoie, la Roma, de mișcări populiste și suveraniste.

Șeful de la Palatul Elysée a pledat pentru o coaliție de tip „Ursula” (ca un soi de omagiu pentru Ursula von der Leyen), pusă în operă la nivelul Comisiei Europene, deci o coaliție a stângii și dreptei. Prin îndemnurile adresate, Macron arată doar că nu este interesat de un sistem de alianțe de națiuni europene, unite eventual prin linii strategice, ci de un guvern submisiv, aliniat cu ambițiile Parisului, un multiplicator al puterii macroniene.

Simultan, Giuseppe Conte a fost filmat la Davos în timp ce îl „vindea” de Matteo Salvini cancelarului german Angela Merkel. În înregistrare, Conte „îl pârăște” pe Salvini că ar nutri sentimente antigermane și că ar fi „împotriva tuturor” și pare să implore sprijin pentru înlăturarea vicepremierului. Înregistrarea a făcut și ocolul televiziunilor italiene. Și mai surprinzătoare a fost prestația lui Giuseppe Conte la G7, când a stăruit pe lângă președintele Donald Trump (pe care l-a lingușit fără încetare) ca să nu introducă taxe pe mașinile germane care ajung pe piața americană. Ce alte înțelegeri oculte au avut loc la Biarritz este greu de precizat.

Ceea ce se știe precis este că, la plecare, președintele Trump a postat pe Twitter că „talentatul” Giuseppe Conte își iubește țara și lucrează foarte bine cu americanii și că, se pare, își va păstra funcția de prim-ministru.

Mesajul lui Trump a fost prins din zbor de către liderul M5S, Di Maio, care într-un acces de slugărnicie maximă a afirmat că dacă președintele Trump (și, implicit, UE) îl doresc plecat pe Matteo Salvini, înseamnă că aceasta este calea corectă.

Comisarul european Guenther Oettinger, membru al conservatorilor cancelarului Merkel din Germania, a salutat perspectiva noului guvern „pro-european” care să preia conducerea în Italia, afirmând că „Bruxelles-ul este gata să facă totul pentru a face mai ușoară munca noului guvern Conti bis și pentru a o recompensa”.

Salvini a acuzat PD că a pierdut alegerile, dar a ajuns la putere împotriva voinței italienilor. El a numit noul guvern „un nou cabinet Monti” referindu-se la guvernul de austeritate impus de UE, format în substituția guvernului Berlusconi.

Consecințe

Observăm fără mare greutate că pe parcursul guvernării, LEGA și-a dublat electoratul, măsurile privind reforma învățământului, pensiilor, investițiile în infrastructură, în stimularea economiei fiind corect percepute de populație. La fel și opoziția față de transformarea Italiei în tabără de migranți africani. În schimb, M5S s-a opus tuturor acestor măsuri și, în consecință, în mod la fel de corect, și-a pierdut jumătate din electorat. Fratelli d’Italia, așa-zișii „fasciști”, și-au adăugat cca. 2 procente, fiind sprijinitori ai proceselor de reformă, alături de „extrema dreaptă, antieuropeană” – adică LEGA suveranistă.

Partidul Democrat rămâne o formațiune de centru-stânga, fără mare aderență, iar M5S este o formațiune politică în disoluție, ambele formațiuni fiind conduse de personaje marginale.

Di Maio (M5S) a și solicitat ca în noul cabinet să fie numit vicepremier și Ministru de Interne, exact pe modelul Salvini! E greu de imaginat, chiar cu sprijin european, că o astfel de coaliție s-ar putea menține la putere mult timp.

M5S riscă să își piardă și mai mult din electorat, acesta văzând că Mișcarea se îndepărtează de cauza populistă. Pentru cei din PD, riscul este că trebuie să ajungă la un numitor comun cu niște populiști cu care nu au deloc valori comune!

De la noul guvern se așteaptă fapte mai mari decât ar putea realiza: o soluție pentru sudul sărac, reformarea Justiției, stimularea investițiilor, gestionarea migranților.

Liderul PD, Nicola Zingaretti, a enunțat deja trei condiții pentru participarea la guvernare:

– M5S trebuie să fie de acord să abroge legile privind securitatea și imigrația adoptate în timpul coaliției sale cu LEGA,

– să se elaboreze un plan de reducere a numărului parlamentarilor,

– angajarea unui acord-cadru PD-M5S privind bugetul pe 2020.

Nu sunt excluse nici măsuri judiciare îndreptate împotriva lui Salvini, mai ales că ONG-urile ar putea formula plângeri împotriva fostului Ministru de Interne pentru „sechestrare de persoane”, cum am mai văzut, pentru situațiile în care navele cu migranți nu au fost lăsate să debarce africani pe țărmurile Italiei.

Două greșeli a comis Salvini în socotelile sale! În primul rând, nu a luat în calcul că Democrații și 5 Stele s-ar putea coaliza, aceștia fiind adversari politici cu o rivalitate profundă, aflați pe poziții ce păreau ireconciliabile. Apoi, chiar dacă s-ar fi unit împotriva lui, nici Luigi di Maio, nici Nicola Zingaretti nu ar fi reușit să coalizeze noua grupare în jurul vreunuia dintre cei doi lideri de partid.

Același Salvini părea că se ridică, fie cu ajutor rusesc, fie cu sprijin american, împotriva establishmentului european, încercând nu doar să coaguleze o alianță suveranistă în UE, dar să o și conducă. Iată suficiente motive care să genereze un consens politic pentru a-l îndepărta de pe prima scenă.

Cum arată cifrele

Sondajele din ultimele două luni arată clar de ce nici M5S și nici PD nu își doresc alegeri anticipate. Notăm că ambele partide se adresează aceluiași electorat, de stânga.

În iulie 2019, PD reprezenta 23,3% din intențiile de vot, M5S 14,8%, în timp ce LEGA lui Salvini strângea 38,9%, Fratelli d’Italia 7,4%. Singura forță semnificativă pentru intenții de vot mai fiind Forza Italia cu 6,7%.

În august, Forza Italia avea 6,8%, Salvini a scăzut la 33,7%, dar voturile s-au dus către Fratelli d’Italia – 8,3% și 2% către M5S care a crescut la 16,6%. PD a rămas la 24%. Comparând cu situația din Parlament, realitatea este mult schimbată! Astfel, la data alegerilor, M5S avea 34,29%, PD – 17,61%, Forza Italia – 16,51%, LEGA – 19,84%, iar Fratelli d’Italia – 5,24%.