Spania: Socialistul Sanchez a câștigat alegerile, dar Abascal de la Vox rămâne vedeta

Alegerile parlamentare din Spania, a treia rundă în 4 ani, au scos la alegeri cca. 75 la sută din cei cu drept de vot! Socialiștii nu au obținut majoritatea, iar popularii par să-și fi pierdut jumătate din electorat.

Cu cine vor merge socialiștii la guvernare?

În lupta pentru cele 350 de locuri în Congres (camera inferioară), 52 de partide nu au obținut nici un scaun! Stânga are 165 de reprezentanți aleși (Socialiști + Podemos), iar dreapta are 147 de reprezentanți (Populari + Ciudadanos+Vox). Majoritatea parlamentară înseamnă 176 de locuri.

Socialiștii (PSOE)  și-au adjudecat 123 de fotolii (28,68%), Partidul Popular 66 de locuri (16,7%) adică nici jumătate din locurile obținute în 2016, Partidul Ciudadanos, de centru-dreapta – 57 (15,86%), Podemos – 42 (14,31%), Vox – 24 (10,26%).

În rest, ERC-Sobiranistes (Republicanii de stânga – Suveraniștii Catalani) au câștigat 15 locuri (3,89%), Junts per Catalunya – 7 locuri (1,91%), PNV (Partidul Naționalist Basc) – 6 locuri (1,56%), EH Bildu (un alt partid naționalist basc, de stânga, pro independență) – 4 locuri (0,99%), CCa-PNC (Partidul Naționalist din Insulele Canare) – 2 locuri (0,53%), Navarra Suma (o coaliție de 3 partide) – 2 locuri (0,41%), Compromis 2019 (o coaliție de 3 partide din Valencia) – 1 loc (0,66%) și Partido Regionalista de Cantabria (PRC) – 1 loc (0,2%).Cu cine vor merge socialiștii la guvernare?

Premierul Pedro Sanchez ar putea să se gândească în primul rând la o coaliție cu Pablo Iglesias – Podemos, cu care ar avea împreună (aproape) majoritatea, adică 165 de mandate. Chiar renunțând la catalani, Sanchez și Iglesias ar putea să aleagă un mini-partid regional cu care să formeze majoritatea.

O a doua opțiune ar putea fi de centru-dreapta, cu Albert Rivera – Ciudadanos, numai că pozițiile celor doi lideri diferă în privința Cataloniei. În plus, electoratul socialist nu ar vrea o coaliție cu Ciudadanos! Împreună, pe de altă parte, cele două formațiuni ar avea 180 de fotolii, deci n-ar mai fi nevoie de nici un alt partener de coaliție.

Principalele teme din campania electorală

După cum era lesne de bănuit, două chestiuni au fost intens disputate: ascensiunea celor de la Vox, considerat ca fiind un partid de extremă dreapta, dar care a obținut în decembrie cifre importante în alegerile regionale, în special în Andaluzia (sudul Spaniei) și situația Cataloniei (comunitatea autonomă din NE Spaniei) cu tendințele ei secesioniste.

Vox și Santiago Abascal au promis să scape Spania de sistemul actual de competențe regionale descentralizate. Pablo Casado (Partidul Popular) și Albert Rivera (Ciudadanos) de asemenea, au promis să adopte o abordare fermă la împotriva mișcării separatiste. Pedro Sanchez (Partidul Socialist) crede însă într-o Spanie a diverselor autonomii. La fel, Pablo Iglesias (Podemos) care vede tranșarea chestiunii printr-un (nou) referendum.

Diferențe semnificative ar fi de notat și în ceea ce privește migrația. Socialistul Sanchez este susținător al liniei UE, de oferire de azil și integrare a migranților, Casado de la Populari susține că migrația trebuie să fie legală, iar migranții ar trebui recrutați direct din țările lor de origine, Iglesias de la Podemos crede că este nevoie de rute legale pentru migrație și militează pentru închiderea centrelor de detenție pentru străini, Rivera de la Ciudadanos ar fi favorabil migrației legale pe bază de merit și talent, așa încât, singur, Abascal de la Vox se pronunță pentru deportarea celor sosiți ilegal și care au comis crime pe teritoriul Spaniei.

În chestiunile de gen, nici o surpriză, Sanchez merge cu motoarele turate în direcția progresistă, inclusiv favorabilitate pentru schimbări de sex de la 16 ani, Casado are o poziție oarecum echilibrată, mergând pe ideea unor „trainguri”, Iglesias vrea să introducă feminismul ca materie de studiu în învățământ, dar ar vedea și 600 de milioane de euro pe an alocați pentru a combate violența domestică, militează pentru pluralitatea identităților de gen; Rivera își dorește ca succesiunea la tron să elimine dominația masculinității, fiind în favoarea întreguilui evantai progresist – de la chestiunile LGBTQ+ și până la interzicerea exprimării ideilor contrare în public, inclusiv pe social media; Abascal în schimb dorește eliminarea cotelor bazate pe sex la stabilirea listelor electorale, militează împotriva organizațiilor feministe radicale și proferării de acuze false.

De ce există atîta zarvă legată de Vox?

Cea mai mare teamă a progresiștilor a rămas însă Vox, așa-zisul partid de extremă dreaptă, asemuit cu mișcarea lui Francisco Franco! Totuși, cei care nu au luat astfel de petarde în serios, au afirmat că Salvini sau LePen pot fi pericole, însă Vox nu e decît o mișcare ridicolă.

Vox este condus de Santiago Abascal, un fost conservator, care a îmbrățișat sloganul „Make Spain Great Again”. S-a angajat să susțină coaliția între Populari și Ciudadanos (Cetățeni), respingînd cu fermitate eticheta de extremă dreaptă ce i se atribuie. Abascal ar fi mai curând populist, la fel ca și ceilalți lideri europeni care militează împotriva migrației ilegale și islamizării. În plus, el se opune și curentului progresist, căsătoriei între persoanele de același sex, dar și avortului.

De remarcat, însă, că o asemenea reprezentare a dreptei nu a mai existat în legislativul spaniol din 1982! Și, dacă e să considerăm Vox de extremă dreapta, din 1975! Deci, ca să vorbim direct, teama stângii este că dreapta ar putea prinde viață. Mai mult, Abascal este tot mai popular și în cercul liderilor europeni din zona Salvini-Orban, astfel încât, Vox ar putea îngroșa rândurile parlamentarilor europeni care se opun popularilor, socialiștilor și celor de la ALDE.

Piedici online, dar susținere din partea suveraniștilor europeni

Deși Vox nu a reușit să strângă numărul de voturi la care se aștepta, Abascal crede că datorită dreptei, Spania va supraviețui ca și entitate națională. Olandezul Geert Wilders (Partij voor de Vrijheid – PVV, adică Partidul Libertății și Democrației)a fost primul care l-a felicitat pe Santi Abascal! Wilders face parte din coaliția Europe of Nations and Freedom ce regrupează politicieni din 9 țări, printre care din FPO (Austria), partidul populiștilor flamanzi din Belgia – Vlaams Belang, Lega Salvini (Italia),  Frontul Național condus de Marine LePen.

Paginile așa-zisei „extreme drepte” compusă din Unidad Nacional Espanola, Todos contra Podemos și Lucha por Espana au fost îndepărtate de pe Facebook din cauza unor „îngrijorări” că ar transmite mesaje anti-islamiste, anti-LGBTQ+, anti-migranți și contra feminismului. Acțiunea celor de la Facebook a survenit după ce Avaaz (fondată de ResPublica și MoveOn.org – ambele stipendiate Soros) a cerut îndepărtarea celor trei platforme și ștergerea tuturor conturilor asociate.