După amplele mișcări sociale de protest la adresa regimului condus de Alexandr Lukașenko, izbucnite pe 24 mai 2020, aflate în atenția liderilor europeni după alegerile prezidențiale din 9 august 2020, eforturile societății civile au fost zadarnice. În prezent, după ce a redus opoziția și mass media la tăcere, Lukașenko se arată preocupat de organizarea Congresului Popular la „un nivel excepțional de înalt”, potrivit unui comunicat publicat pe pagina oficială a Președintelui Belarusului.
- Hagi, noul selecționer al echipei naționale
- Zamfir: Depunerea unei moțiuni de cenzură de către PSD e un fapt posibil
- Șapte centre de plasament și cinci clinici medicale din Ilfov, în vizorul poliției
- Nicușor Dan, la ASE: Ne aflăm în plin război informațional
- PSD-Imposibila întoarcere
Zâmbetul lui Lukașenko și dictatura în numele „poporului”
Din 1994, Aleksandr Lukașenko conduce cu o mână de fier, iar fraudarea alegerilor a devenit o normalitate, practică utilizată la cinci din cele șase alegeri câșigate. A fost acuzat în mod repetat pentru mimarea democrației, dar a continuat să conducă într-un stil dictatorial, iar acțiunile sale au dus la încălcări repetate ale drepturilor omului.
Începând din 24 mai 2020, societatea civilă a găsit puterea de a protesta, fără să producă însă o schimbare de regim. În schimb, opoziția a mimat confruntarea cu liderul suprem, fiind lipsită de instrumentele politice necesare.

Pe plan european, izolarea față de statelele membre ale Uniunii Europene a început încă din 2004, în momentul în care UE a impus primele măsuri restrictive (necesare, dar nicidecum suficiente) care au crescut, de facto, dependența față de Rusia.
Prelungite până la 28 februarie 2021, restricțiile UE au vizat embargoul asupra armelor, interzicerea exportului de bunuri utilizate pentru represiune internă, înghețarea activelor și interdicția de călătorie impusă pe numele unor persoane fizice din anturajul lui Lukașenko.
La Minsk, nimic nou sub soare! În lipsa unor premise pentru schimbări ample, criticile UE s-au diminuat considerabil. Lukașenko a reușit să impună revenirea la starea de „normalitate”, renunțarea la violență realizându-se doar după ce a reușit să-i reducă la tăcere pe protestatari.
Mirajul democratizării: Congresul Popular și premeditarea eșecului adoptării unei noi Constituții
După ce a anunțat intenția de a renunța la putere după adoptarea unei noi Constituții, al cărui proiect urmează să fie finalizat în acest an (potrivit agenției RIA Novosti, citată de Reuters și preluată de Mediafax), Lukașenko premeditează, de fapt, eșecul proiectului de democratizare.
Concret, după ce au fost arestați 30.000 de protestatari, teroarea instaurată de regimul lui Lukașenko a reprezentat o amenințare inclusiv la adresa jurnaliștilor, acțiunile de intimidare fiind parte a unui „teribil război” împoriva libertății de exprimare, informează euronews.

Pentru a gestiona tensiunile existente în societate, Președintele Belarusului se implică personal în demersurile privind pregătirea și desfășurarea Congresului Popular, menit să devină „un forum al dezbaterii”, la care vor fi invitați să participe reprezentanți ai societății civile, ai asociațiilor publice, partidelor politice, întreprinderilor de muncă și regiunilor individuale.
Declarându-se un susținător al participării tuturor categoriilor sociale, Lukașenko pledează pentru a da fiecărui invitatat posibilitatea de a se exprima, însă se opune invitării la Congres a disidenților din diaspora, care și-au anunțat intenția de a boicota Congresul Popular.













































