Care va fi semnificația „istorică” pentru alegători?

Alegerile prezidențiale s-au încheiat. Nicușor Dan a câștigat, recuperând peste 30 de puncte procentuale și depășindu-l, în final, pe George Simion. O performanță „istorică”, determinată de coalizarea alegătorilor, politicienilor și instituțiilor (media și de alt gen), preocupate de eventualele consecințe ale câștigării alegerilor de către Simion.

• Nazare a anunțat desființarea unui număr important de sedii ale ANAF
• Tuneluri Hezbollah ascunse sub un magazin de haine
• Radu Oprea: Oana Gheorghiu a introdus pe sub radar în ședința de guvern lista exploratorie a companiilor ce ar putea fi listate la bursă
• Promisiunea lui Macron: Nu voi mai face politică, după plecarea de la Elysee
• AUR a readus în Parlament un nume pe care sistemul a încercat să-l scoată din memoria românilor: Mircea Eliade

În opinia mea, dacă în primul tur a existat un val de protest împotriva guvernării și a partidelor istorice, al doilea val, apărut în turul al doilea, a fost îndreptat, de data aceasta, ca reacție la unele dintre atitudinile și gafele lui George Simion.

Practic, George Simion a greșit lansând ideea dezbaterilor cu contra-candidatul său și fugind apoi de la dezbaterile la care a fost invitat. El a dat prioritate electoratului din diaspora – important fără îndoială – dar neglijând astfel electoratul din țară, așa cum a neglijat și electoratul din Republica Moldova.

Declarațiile lui din străinătate, conținând atacuri la adresa țării, declarațiile de justificare a retragerii României din programul Visa Waiver sau declarațiile de la televiziunea franceză prin care l-a criticat, într-un mod inadmisibil, pe președintele Franței – toate acestea au arătat inabilitatea sa de a acționa eficient în cadrul diplomatic în care trebuie să se desfășoare, la nivel internațional, activitatea președintelui.

Pe de altă parte, lansarea ideii de eliminare a 500.000 de posturi de bugetari a creat o mare nervozitate în plan intern, cu atât mai mult cu cat o astfel de decizie nu ține de atribuțiile președintelui.

Un alt handicap al său în turul al doilea a fost sublinierea faptului că el este „garantat Georgescu,” că este un intermediar care ar urma să corecteze o nedreptate de vot promițând că, de fapt, Călin Georgescu va fi cel care va fi pus în „conducerea țării”. E adevărat că și Emil Constantinescu, înainte de a fi ales președinte, a promis că va demisiona în favoarea regelui Mihai – ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Oricum toate aceste gafe au determinat „trezirea în conștiință” a unui număr mare de alegători care nu participaseră la primul tur de scrutin și care au ieșit în număr semnificativ la turul al doilea si, în felul acesta, Nicușor Dan a ajuns de la 20% la 53,6%.

Pentru Nicușor Dan este vorba de o victorie istorică iar pentru George Simion este o înfrângere istorică. Rămâne să vedem, în lunile următoare care va fi semnificația „istorică” pentru alegători. Și să înțelegem dacă Simion a vrut să piardă alegerile sau a fost vorba de strategii greșite?!

Vom vedea din nou și dacă alegătorii au întotdeauna dreptate.

Urmează zile dificile, cu multe semne de întrebare, legate de formarea Guvernului, legate de măsurile bugetare, legate de opțiunile (interne sau de participare la guvernare) ale partidelor care în momentul acesta încă formează guvernul, legate de alegerea viitorului primar al Capitalei. Sau legate de nominalizările la conducerea serviciilor de informatii sau in conducerea justiției și a CCR.

Ceea ce este sigur este că prin votul favorabil dat lui Nicușor Dan, AUR va rămâne în opoziție, cu perspectiva ca, în viitor, să dobândească însă o și mai mare audientă. PSD va oscila între cei care vor dori să mai „ciugulească’ din guvernare (făcând diverse compromisuri) și cei care înțeleg nevoia unei perioade de reflecție și de schimbare, ca la hockey, a liniilor de jucători. Și cu pericolul de a-și pierde parlamentari și membri, pe modelul brevetat de Băsescu.

Așa încât până la alegerile viitoare drumul va fi plin de noi obstacole.

Se spune că drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă. Vom vedea dacă pentru a ajunge la Bruxelles, România va trebui să facă, mai intâi, o escală la Paris. Va trebui să vedem și felul în care se poate repara relația româno- americană.

Dar și relația româno-română. Nicușor Dan spunea că nu există decât o singură Românie. Corect, sub anumite aspecte. Alegerile au arătat însă să există, din nou, două Românii – e adevărat. pe o altă linie de fractură decât în 2004.