Economia Chinei pierde viteză

Este rezultatul unor decizii politice luate la cel mai înalt nivel la Beijing – decizii care în condiţiile globalizării vor produce efecte mult dincolo de frontierele Chinei.

China – al patrulea an consecutiv de încetinire
2013 ar fi, dacă estimările oficialităţilor şi ale analiştilor se vor îndeplini, al patrulea an la rând de pierdere de ritm a economiei chineze. În 2011, când a început această decelerare, lucrurile păreau încă să sugereze o revenire la nivelul de 9% înregistrat consecutiv în 2008 şi 2009 înainte de o accelerare la peste 10% în 2010. Nu a fost vorba însă despre nicio stabilizare, ci despre începutul unei tendinţe de pierdere de viteză fără precedent din 1980 şi până acum. În ultimii patru ani, creşterea economică a Chinei a pierdut cam un procent la fiecare douăsprezece luni: în 2010 a fost 10,4%, în 2011 de 9,29%, în 2012 de 7,8%, iar în 2013, analiştii aşteaptă o cifră de 7%-6%, într-o tendinţă în care în câţiva ani se va ajunge chiar la 6,5%. După două decenii în care economia chineză a crescut în mod accelerat – această acceleraţie schimbând profund structura comerţului internaţional –, este inevitabil ca pierderea de viteză să nu aibă efecte resimţite la scară globală. Toate acestea s-ar datora prevederilor ultimului plan cincinal (2011-2015) şi a „revoluţiei” conţinute de acesta vizând mutarea accentului în susţinerea creşterii economice asupra producţiei generate de sectorul corporatist (companii), după ani de investiţii publice în infrastructură.

O schimbare de curs pe oceanul agitat de criza economică
Schimbarea de strategie  decisă de liderii de la Beijing se produce într-un moment în care apele economiei mondiale sunt încă tulburate de furtuna crizei economice. Datorită interconexiunilor stabilite în economia mondială, încetinirea unei economii, considerate al doilea motor de creştere al lumii, după Statele Unite, poate da naştere unor complicaţii nedorite de nimeni. China a încetat să mai fie un simplu atelier al  producţiei denaţionalizate a transnaţionalelor europene, americane şi nipone, pe lângă această componentă, care a contribuit la susţinerea exporturilor sale, a devenit ea însăşi o piaţă care atrage ce produc alţii – este cel mai mare cumpărător mondial de materii prime – de la minerale la soia – şi cea mai importantă piaţă de produse premium şi de lux, este, de asemenea, unul dintre cei mai puternici magneţi ai investiţiilor străine directe, în proiecte greenfield şi plasamente de capital. O scădere a vitezei de creştere economică, din ce în ce mai accentuată, în China, transmite pe releul cererii şi investiţiilor, scăderi în economiile partenere.

China ia măsuri de susţinere a creşterii – dar sunt ele suficiente?
Numeroase voci din economia mondială au cerut autorităţilor de la Beijing să nu ignore pe parcursul acestei restructurări problemele ce decurg din încetinirea creşterii economice. Drept răspuns, au fost luate deja măsuri. Consiliul de Stat a anunţat suplimentarea programului de investiţii dedicat dezvoltării sistemului regional de căi ferate – 112 miliarde de dolari. Ar fi o măsură clasică de susţinere a creşterii economice, dar care, totuşi, nu va schimba sensul evoluţiei graficului PIB.  Potrivit estimărilor pieţei, producţia industrială a continuat să scadă în iulie pentru a cincea lună consecutiv (Indicele HSBC PMI martie – 51,6; aprilie – 50,4; mai – 49,2; iunie – 48,2; iulie – 47,7), atingând cea mai mică valoare din ultimele 11 luni. Este un semn că, în profunzimea economiei, lucrurile se mişcă din ce în ce mai lent, situație care nu le scapă analiştilor. „Ne aşteptăm ca pe măsură ce nivelul investiţiilor va fi redus, economia chineză să piardă din ce în ce mai mult din ritmul de creştere, ajungând la aproape 6,5% în câţiva ani”, a declarat pentru Q Magazine, Qinwei Wang, economist în cadrul Capital Economics din Londra.

Cine va fi cel mai mult afectat de schimbările din China
Analiştii atrag atenţia că efectele negative care vor trece dincolo de frontierele Chinei se vor resimţi diferenţiat la nivelul ramurilor economice şi al ţărilor partenere în funcţie de structura exporturilor realizate către această ţară.  „Trebuie privită cauza acestei încetiniri a ritmului de creştere a economiei chineze – în China se doreşte o schimbare structurală majoră. Se doreşte o creştere care să fie generată mai puţin de investiţiile realizate de stat şi mai mult de producţia realizată de economie şi de consumul intern”, a atras atenţia Qinwei Wang. Aceasta va selecta victimele colaterale ale reformelor iniţiate de autorităţile chineze în funcţie de tipul de exporturi realizate în China. „Producătorii de materii prime dedicate lucrărilor de infrastructură vor fi cei mai afectaţi de această schimbare structurală – Brazilia, Chile, exportatorii de minereuri. Uniunea Europeană va fi afectată mult mai puţin datorită structurii exporturilor realizate de economiile care o compun în China. Germania exportă în principal maşini şi echipamente – efectul acestei încetiniri a economiei chineze se va resimţi mult mai puţin, pentru că cererea de pe piaţa chineză va fi mai puţin afectată de rebalansarea dinspre investiţii în infrastructură spre producţie”, a adăugat Qinwei Wang.

Afectaţi mai mult sau mai puţin – dar afectaţi
China este cel mai mare cumpărător de minereu de fier (64% din importurile mondiale) – printre partenerii săi cei mai importanţi numărându-se Australia, Brazilia, Africa de Sud. Minereurile de fier reprezintă pentru aceste ţări primul sau al doilea produs de export, vânzările către China acontând între două treimi (Australia) şi jumătate din acestea (Brazilia şi China).  Acestea ar fi doar consecinţele de la nivelul epidermei economiei mondiale. În condiţiile în care lucrările de infrastructură erau unul dintre vectorii cei mai importanţi de creştere a economiei chineze, o parte la fel de importantă de investiţii străine directe atrase de China avea ca ţintă sectoarele conectate la acestea – furnizori de materii prime, echipamente, servicii etc. Este aşadar de aşteptat ca şi randamentul acestor investiţii să scadă. Se pune aşadar problema efectelor acestor decizii asupra sinergiilor create în economie – nu doar în cea chineză, ci şi în cea mondială.

Europenii atrag atenţia asupra importanţei sinergiilor  
În punctul de vedere solicitat de Q Magazine, trimis via e-mail de directoratul de afaceri economice şi financiare, Comisia Europeană  indică disponibilitatea de dialog pe orice problemă cu partea chineză, subliniind importanţa contribuţiei statelor membre la creşterea înregistrată de economia chineză. „Investiţiile europene, tehnologia europeană şi deschiderea europeană faţă de comerţ au oferit o foarte importantă contribuţie la creşterea realizată de China”, fiind contabilizat  faptul că, „în ultimii 10 ani, schimburile de bunuri dintre cele două economii au crescut cu 280%, cele de servicii cu 380%, iar investiţiile directe realizate de europeni în China cu 290%”. În punctul de vedere se mai face referire, ca memento şi la scrisoarea comună adresată, în martie (2013) de preşedinţii Comisiei şi cel al Consiliului European, José Manuel Barroso şi  Herman Van Rompuy, preşedintelui Xi Jinping, în momentul preluării de către acesta a funcţiei: „Avem încrederea că, sub conducerea dumneavoastră, UE şi China vor continua să îşi desfăşoare eforturile comune pentru a promova pacea şi securitatea, a întări parteneriatul economic şi comercial”. În punctul de vedere solicitat, mai este amintit summitul UE-China, din toamna acestui an, ca ocazie şi cadru de discutare a problemelor de interes pentru cele două părţi.