Alegerile din SUA, un test pentru democrația americană

În ciuda lipsei rezultatelor finale oficiale, avem un câștigător al alegerilor prezidențiale americane. La a treia încercare, Joe Biden devine liderul Americii, cel mai votat președinte din istoria țării, precum și cel mai în vârstă politician care câștigă această funcție în cea mai importantă democrație a lumii. 

• Comando bruxellez la București în ziua ruperii guvernului
• Guvernul Bolojan vrea sǎ vândă acțiunile companiilor de stat prin „plasare accelerată privată”. Ce înseamnă asta
• Nicușor Dan: Calm și vom trece prin asta!
• Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) din SUA a reautorizat comercializarea IQOS ca produs din tutun cu risc modificat
• Ce trebuie să știți despre împrumutul de 90 de miliarde de euro acordat de UE Ucrainei. Cât dă România

Noaptea alegerilor a devenit, așa cum previzionau unii, săptămâna alegerilor. Abia sâmbătă am avut deciziile editoriale ale principalelor televiziuni americane care, urmărind situația din Pennsylvania și din Nevada, au hotărât că nimic nu mai poate sta în calea victoriei fostului vicepreședinte.

A urmat un eveniment public al câștigătorilor, cu discursuri din partea lui Biden și a vicepreședintelui ales, Harris, felicitări din partea republicanilor moderați și liderilor externi, un început de discuție despre ce a facilitat victoria și despre cum va arăta mandatul lui Biden, dar și demonstrații publice de bucurie și susținere în marile orașe americane.

Un aspect de subliniat este momentul istoric al primei vicepreședinte femei, după încercările din 1984 și 2008; în plus, cu origini afro-americane și indiene, cu un tată născut în Jamaica și o mamă din India, Kamala Harris va reprezenta, de la Casa Albă, diversitatea care a caracterizat și caracterizează tot mai mult societatea americană.

Președintele Trump nu s-a împăcat cu înfrângerea și continuă să promoveze, alături de apropiații săi, narațiunea fraudării alegerilor, dar reușita politică sau judiciară a unei contestări este improbabilă. Probabil Trump însuși are nevoie să se acomodeze cu statutul de pierzător al alegerilor, chiar dacă este foarte posibil să nu vedem din partea sa o recunoaștere oficială a rezultatului. Tot ceremonialul din jurul predării de putere – ceva la care americanii țin foarte mult – s-ar putea să nu aibă loc anul viitor, dar aceste lucruri sunt mai puțin relevante în tabloul general.

UN TEST PENTRU DEMOCRAȚIA AMERICANĂ

În acest context al revenirii la „normalitate”, sunt două lucruri importante la care să ne uităm în următoarele ore, zile și săptămâni, dincolo de rezultatul alegerilor. Iar aceste concluzii nu privesc doar America.

În primul rând, am avut în aceste zile un test despre soliditatea democrației americane, un test care va continua în perioada următoare. Iar acest test nu este despre ce spune un candidat sau altul, oricât de important ar fi faptul că avem cea mai mare participare la vot din SUA din ultimii 120 ani.

Aici este vorba despre felul în care au funcționat și vor funcționa instituțiile, despre cum ele și-au făcut treaba și au asigurat un proces corect de numărare a voturilor și despre cum vor gestiona ele un transfer pașnic al puterii. Până acum, în ciuda acuzațiilor președintelui, am avut doar proteste pașnice, iar numărarea voturilor, chiar dacă ia mult timp, s-a desfășurat corect, supervizată atât de republicani, cât și de democrați.

Este o lecție aici despre cum alegerile devin polarizante nu numai din motivele binecunoscute, ci și prin prisma procesului de management electoral. În SUA, chiar procesul de votare a fost extrem de polarizat și politizat: democrații, la indicația partidului, au votat în proporții decisive prin corespondență și anticipat; republicanii, urmând sfatul lui Trump, au mers la secțiile de votare în ziua votului.

Mai mult, unele state au numărat mai întâi voturile din ziua alegerilor, ceea ce a dus la avansul substanțial al lui Trump – așa s-a întâmplat de exemplu în Wisconsin, Michigan, Georgia sau Pennsylvania. America poate deveni, deci, un exemplu pentru o contestare tot mai mare a procesului electoral, una care probabil va merge mână în mână global cu tendințe autoritare și populiste.

Avem nevoie de legi electorale clare și bine făcute, care să țină cont de evoluția tehnologiei, să flexibilizeze procesul electoral și să garanteze că nu vor exista interferențe și fraude. În contextul pandemiei, subiectul este cu atât mai relevant. Alegerile sunt un moment esențial pentru democrație, nu mai putem să îl tratăm la categoria „și altele”. Este o temă în mod cert care ar trebui să intereseze România, pe 6 decembrie si nu numai.

COMPETIȚIA, BAZA DEMOCRAȚIEI

În al doilea rând, trebuie să învățăm din experiența americană a polarizării și împingerii conflictului politic până la limită. Identitățile politice puternice pot fi o frână în calea cooperării și pot transforma orice în luptă politică. Adevărul devine mai puțin important, el primește o interpretare partizană și astfel se ajunge la dispariția căii de mijloc.

Este important cum sunt construite mecanismele pentru ca polarizarea să nu ducă la radicalizare, pentru ca instituțiile să nu fie demantelate și puse în slujba unui partid sau a altuia. În general, după tensiunea alegerilor, se vorbește despre momente de reconciliere și reașezare a lucrurilor, dar începe să fie tot mai evident că acest lucru nu este suficient.

Joe Biden, în discursul de învingător, a vorbit despre vindecare și despre cum va fi un președinte al tuturor, nu doar al democraților, dar este nevoie de gesturi concrete pentru a construi un pod deasupra prăpastiei care separă cele două mari partide americane. În viitor, sunt lucruri de făcut înaintea alegerilor pentru a păstra acordul asupra regulilor jocului.

În democrații, este esențial cum se comportă atât învinșii, cât și învingătorii. Ce putem spune la acest moment este că vedem o mare diferență între, de exemplu, discursul lui John McCain din 2008 când a pierdut în fața președintelui Obama și ce a livrat președintele Trump în acest zile opiniei publice, concentrându-se pe mobilizarea bazei electorale și mai puțin pe unificarea electoratului american.

Competiția este baza democrației, atât timp cât ea nu privește chiar principiile democrației. Provocarea rămâne, în SUA, dar și în alte locuri, ca democrația să-și păstreze dimensiunea liberală, cea în care învingătorul nu ia totul, iar drepturile minorităților de orice fel – și vocea lor – sunt ascultate, iar nu ignorate.