General-maior Gheorghiță Vlad: Reziliența societății în contextul pandemiei COVID-19 și rolul armatei în acest proces

Lumea se confruntă, de la începutul anului 2020, cu o criză medicală – pandemie care ar putea fi clasificată în categoria known knowns – pericole cunoscute. Istoria omenirii a mai înregistrat astfel de situaţii. Ne sunt cunoscute, deoarece au fost imortalizate prin artă, literatură sau filme – atât din perspective istorice, cât şi futurist-distopice, scrie General-maiorul Gheorghiță VLAD – Locțiitorul pentru operații și instrucție al șefului Statului Major al Apărării, în editorialul din Gândirea Militară Românească.

• Roman Gofman a devenit noul director al Mossad. Netanyahu: Ridică-te și strălucește!
• Prof. Mariana Badea revine cu „Bumerang de manele… lingvistice”
• Generalul Gheorghiță Vlad: Resping toate acuzațiile! Nu pot ignora faptul că afectarea imaginii conducerii instituției Statului Major al Apărării într-un asemenea moment produce efecte care depășesc persoana mea
• Sindicaliștii din TVR amenință cu greva generală. Adriana Săftoiu, acuzată că dorește eliminarea drepturilor angajaților
• Ștefan Avrămescu, AUR: Atâta vreme cât nu suntem parte a unui guvern, nu înţelegem de ce să-l votăm

De asemenea, au existat avertismente de-a lungul timpului, din partea organizaţiilor internaţionale din domeniul sănătăţii, despre un astfel de risc privind securitatea medicală. Cu toate acestea, pandemia generată de coronavirusul SARS-CoV-2, care determină boala COVID-19, este scenariul de securitate pentru care omenirea, în general, a fost foarte puţin pregătită.

Încadrarea unei pandemii ca problemă de securitate nu înseamnă „este timpul să intraţi în panică”, nici că o pandemie ar trebui să fie echivalată cu un război sau cu o problemă militară. Cu toate acestea, este, cu siguranţă, o problemă de securitate. Ca atare, gestionarea situaţiei necesită minţi lucide şi cele mai bune informaţii posibile, deseori în condiţiile în care datele sunt incomplete sau insuficiente. 

Acest tip de criză ilustrează natura complexă a securităţii, în care sunt implicaţi mai mulţi actori, iar o bună cooperare civil-militară este esenţială pentru înţelegerea imaginii de ansamblu.

Pandemia COVID-19 nu face parte din provocările care se încadrează în mod obişnuit în securitatea militarizată (utilizarea forţei), dar ne-a dovedit că ar putea, totuşi, destabiliza societăţi întregi.

Prin urmare, nu este o mare surpriză faptul că, atunci când lucrurile au devenit cu adevărat complicate, armata a fost implicată. Acest lucru nu este fără precedent. Ori de câte ori apare un dezastru natural sau provocat de om, forţele armate devin una dintre soluţiile de bază pentru guverne în generarea răspunsului lor.

ARMATA ROMÂNĂ A SPRIJINIT AUTORITĂȚILE CENTRALE ȘI LOCALE

Majoritatea ţărilor au o legislaţie în vigoare care permite utilizarea forţelor armate pentru a sprijini autorităţile civile în crize şi situaţii de urgenţă non-militare.

Armata română a sprijinit autorităţile centrale şi locale prin instalarea a trei spitale ROL 2 în Bucureşti, Constanţa şi Timişoara, instalarea a peste 50 de unităţi de triaj epidemiologic în spitalele militare şi civile din ţară, efectuarea a aproximativ 25.000 de teste pentru depistarea COVID-19, asigurarea conducerii temporare a trei spitale judeţene din Suceava, Deva şi Focşani. 

De asemenea, militarii au acţionat, pe perioada stării de urgenţă, în aproximativ 100.000 de misiuni, au fost alături de oamenii aflaţi în dificultate, au distribuit aproximativ 4.000 de pachete cu produse alimentare şi de igienă veteranilor şi văduvelor de război în 10 judeţe. 

Militarii din Forţele Aeriene Române au efectuat peste 20 de misiuni prin care au asigurat transportul aerian a aproximativ 270 de tone de echipamente de protecţie medicală, precum şi evacuarea unor cetăţeni români din străinătate.

Cercetătorii militari au realizat, într-un timp record, o izoletă care a fost omologată şi a intrat în producţia de serie, precum şi un demonstrator tehnologic pentru un ventilator mecanic, două produse extrem de utile sistemului medical. 

Nu în ultimul rând, întrucât, în astfel de momente, este nevoie, mai mult ca oricând, de solidaritate, compasiune şi unitate, specialişti şi cadre medicale militare au fost cooptate în echipele dislocate pentru a sprijini efortul autorităţilor din Republica Moldova şi SUA privind gestionarea pandemiei.

DE CE MILITARII REUȘESC SĂ GESTIONEZE MAI EFICIENT O SITUAȚIE DE CRIZĂ

Aşadar, confruntându-se cu deficienţe critice în capacităţile instituţiilor civile în timpul unui dezastru major, guvernele apelează în mod firesc la capabilităţile militare. De ce reuşesc militarii să gestioneze mai eficient o situaţie de criză, este o întrebare la care se poate răspunde cu câteva argumente ce stau la baza existenţei şi funcţionării sistemului militar.

În primul rând, un leadership puternic este esenţial. Trecerea la condiţii de război necesită lideri în permanenţă pregătiţi pentru asta, nu decidenţi care neagă realitatea. Ca organizaţii, sistemele militare sunt configurate în mod unic pentru a face faţă celor mai dure condiţii de război, o situaţie care testează, stresează şi întinde limita tuturor facultăţilor umane – fizice, psihice şi mentale. 

Aceasta include un spectru de capacităţi şi capabilităţi pe care foarte puţine alte organizaţii le implementează – de la comandă şi control la logistică şi managementul resurselor, de la asistenţă medicală şi protecţie CBRN la transport şi inginerie, de la informaţii şi supraveghere la comunicaţii strategice şi chiar cercetare internă şi dezvoltare şi aşa mai departe.

În al doilea rând, informaţiile fac diferenţa. Deşi nu este întotdeauna completă sau pe deplin exactă, informaţia stă la baza luării tuturor deciziilor militare. Navigarea prin „ceaţa războiului” este imposibilă fără informaţii. Multe autorităţi au ignorat semnalele de avertizare timpurie ale pandemiei, iar unele guverne nu au reuşit să lanseze eforturile necesare pentru a colecta o imagine completă a răspândirii infecţiei în interiorul graniţelor lor.

În al treilea rând, militarii sunt instruiţi să considere timpul o resursă critică, ce nu poate fi recuperată atunci când este pierdută. În astfel de condiţii, disponibilitatea presupune o planificare permanentă şi riguroasă, care ajustează constant cursurile de acţiune şi alocarea de resurse, deoarece o situaţie dinamică evoluează rapid şi incertitudinea creşte exponenţial.

Prin urmare, viteza de reacţie şi o abordare proactivă contează foarte mult. Odată ce răspândirea pandemiei a dat startul unei creşteri exponenţiale în multe ţări, autorităţile respective s-au aflat constant în spatele curbei, au pierdut timp preţios ca urmare a implementării unor jumătăţi de măsură, fiind nevoite astfel să reacţioneze mai degrabă decât să modeleze evenimentele.

În altă ordine de idei, pentru militari, „logistica este componenta care asigură succesul în luptă”. Unii observatori au comparat situaţia medicilor lipsiţi de resurse cu trimiterea trupelor militare în luptă fără armament şi echipament de protecţie. 

Militarii sunt educaţi în gestionarea logisticii de război şi au avantajul că învaţă multe din istoria militară şi, nu de puţine ori, chiar din propria experienţă. De asemenea, în mentalul militarilor, stocurile de rezervă sunt foarte importante. Ei ştiu că trebuie să dispună de rezerve pentru absolut orice, deoarece pierderile vor avea loc în mod inevitabil şi vor trebui înlocuite rapid.

Nu în ultimul rând, pregătirea mentală şi moralul sunt aspecte pe care se pune mare accent. Printr-o varietate de tehnici şi practici, structurile militare îşi propun să menţină coeziunea unităţilor şi moralul indivizilor aflaţi sub spectrul războiului. Aceste tehnici pot, în anumite cazuri, să fie replicate la nivelul societăţii în timpul crizelor, cum ar fi pandemia în curs de desfăşurare. 

NIMENI NU ESTE LĂSAT ÎN URMĂ

Un exemplu în acest sens este principiul că „nimeni nu este lăsat în urmă”, care stă la baza moralului militarilor în luptă. Multe guverne şi societăţi au îmbrăţişat această tehnică în faţa pandemiei coronavirusului – nimeni nu a rămas fără sprijin în urma închiderii graniţelor, persoanele în vârstă nu au fost lăsate abandonate în auto-izolare, echipe de voluntari au distribuit alimente celor aflaţi în nevoie etc. Acesta a fost un mesaj extrem de puternic, care a contribuit la gestionarea pandemiei, astfel încât efectul acesteia să fie cât mai limitat.

Concluzia este că organizaţiile militare şi membrii acestora internalizează multe elemente de rezistenţă în situaţii limită ca parte a muncii şi vieţii lor şi, prin urmare, pot inspira, îndruma şi susţine societăţile părinte în perioadele de nevoie, dacă li se solicită sprijinul.

Dar, aşa cum militarii ştiu bine, drumul către rezilienţă începe cu mult înainte de a izbucni ostilităţile războiului şi se bazează adesea pe capacitatea de a menţine o atenţie sănătoasă asupra scenariilor pentru cele mai grave situaţii, chiar şi atunci când vremurile sunt relaxate şi paşnice.

Din actuala pandemie reiese clar că, pentru a gestiona crizele, trebuie să ne gândim critic la rolul abordărilor cuprinzătoare care implică mai mulţi actori, începând de la guverne, societate civilă, sector privat, armată şi poliţie şi, nu în ultimul rând, cetăţenii din comunităţile lor, conchide general-maiorul Gheorghiță VLAD.