Cazanciuc: Să fii condamnat de o instanță care a încălcat legea, inacceptabil

Președintele Comisiei juridice a Senatului, Robert Cazanciuc, a explicat pentru Q Magazine care sunt consecințele deciziei Curții Constituționale privind completurile de cinci judecători.

Citește și: Decizia CCR, un demers discriminatoriu

Ceea ce a stabilit CCR este fără dubiu: a fost încălcată o dispoziție legală care prevedea în mod expres modul de compunere a completurilor de judecată.

Întrebarea este mai mult decât legitimă: ce se întâmplă totuși cu consecințele unor hotărâri pronunțate de un complet a cărui constituire se dovedește a fi fost nelegală, pornind de la principiul neretroactivității deciziilor CCR?

Din perspectiva umană este imposibil de acceptat ideea că cineva a fost condamnat de o instanță care ea însăși a încălcat legea, chiar de la începutul procesului finalizat cu o hotărâre de condamnare.

Există o decizie recentă a CCR care arată că, fără a înfrânge principiului neretroactivității sau a pune în pericol principiul stabilității raporturilor juridice, deciziile instanței constituționale în materie penală  acționează ca o veritabilă lege penală mai favorabilă.

Cred că interpretarea CCR este corectă întrucât încrederea societății în hotărârile judecătorești nu este un dat care izvorăște doar din textul Constituției care ne spune că justiția se înfăptuiește de ÎCCJ și de celelalte instanțe, ci și din obligația corelativă a acestora de a respecta ele însele cu sfințenie legea și de a reface echilibrul social pronunțând hotărâri juste pe un probatoriu dat.

În identificarea celui mai adecvat remediu trebuie pornit de la specificul acestei decizii a CCR, care nu a declarat neconstituțional un anumit text de lege, ci a constatat existența unui conflict de natură constituțională între puterile statului, ÎCCJ alegând în mod voit sau dintr-o interpretare eronată să nu aplice un text de lege aprobat de Parlament.

Textele în vigoare permit în mod clar revizuirea atunci când o hotărâre s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională, fără a avea însă un text clar care să permită un remediu pornind de la situația judecată acum de CCR.

Există și calea contestației în anulare posibilă atunci când instanța nu a fost compusă potrivit legii, dar noțiunile de  compunere a instanței sau constituire a instanței sunt definite de codul de procedură penală sau prin deciziile de interpretare date de ÎCCJ.

O concluzie la o primă analiză ne arată că  autorii codurilor mai vechi sau mai noi nu și-au putut imagina situația în care componența unui  complet ar putea fi  fi stabilită altfel decât prin tragere la sorți asa cum prevede legea.

Analiza trebuie să pornească de la numărul deciziilor pronunțate din 2014 și până în prezent de către completurile de cinci de la ÎCCJ, dar nu cred că se pune problema unui blocaj, ci mai degrabă de o anumită îngreunare a activității pentru o perioadă dată.

Indiferent cât de mic sau mare ar fi „deranjul” cred că acest efort va trebui făcut de ÎCCJ care trebuie să își asume această eroare, pornind de la rolul primordial al ÎCCJ de a înfăptui justiția în numele legii, ori când legea a fost încălcată trebuie asumată și responsabilitatea.

Orice proces este dificil dacă el pornește și se desfășoară la un interval mare de timp de la momentul producerii faptului supus judecății.

Celeritatea este importantă în procesele civile când oamenii au nevoie de soluții rapide care să poată fi puse în aplicare pentru a debloca relații economice sau sociale și a păstra încrederea în capacitatea justiției de a sprijini dezvoltarea societăți, dar și în penal unde efectul preventiv al unei pedepse este cu atât mai mare cu cât aceasta este pronunțată mai aproape de momentul săvârșirii unei fapte, ca să nu mai vorbim de dificultatea obiectivă de a administra probe, de a aduce reparații cuvenite victimelor sau de recuperare a prejudiciilor.

Oricât de dificilă ar putea fi reluarea unui proces, aceasta trebuie să aibă loc, atunci când există îndoieli privind imparțialitatea unor judecătorii și probatoriul administrat susține rezonabil o asemenea suspiciune,  nu numai pentru a aduce reparații celor care eventual au avut de suferit, dar mai ales pentru a ne păstra încrederea că dreptatea învinge.