Gazele vor ieși din mare. Qui prodest?

Comentată, lăudată, contestată, amendată, completată, legea offshore – recent adoptată în Parlament –  a fost analizată, la solicitarea Q Magazine, de câțiva analiști economici.  

Legea offshore, act de independență?

Pentru cei mai mulți dintre români, legea referitoare la gazele din offshore a devenit Sfântul Graal al economiei naționale. Mai mult decât oricare decizie a Parlamentului, legea offshore a fost percepută fie ca un act de independență, fie ca un act prin care România se lasă colonizată de țările bogate din Uniunea Europeană și de Statele Unite.

Cât câștigă statul? Cât câștigă investitorii? Totul este pus în balanță, orice slăbiciune fiind speculată în funcție de interesele fiecăruia. Se estimează că din suma tuturor taxelor, statul român va câștiga 13,8 miliarde de dolari, spre deosebire de investitori care vor câștiga aproximativ 18 miliarde de dolari, după ce 7,4 miliarde vor fi alocate investițiilor.

Nicio autoritate publică abilitată nu a prezentat până acum studii din care să rezulte ce efort financiar ar fi trebuit să facă statul român pentru a derula operațiunile exclusiv cu forțe proprii. Și dacă acest efort era posibil sau nu, dacă puteau fi găsiți banii necesari și în ce măsură o astfel de investiție ar fi fost profitabilă.

Decanul presei economice din România, Ilie Șerbănescu, afirmă că există numai două cazuri în istorie când state deținătoare de asemenea resurse au valorificat prin forțe proprii: Marea Britanie, care „în perioada postbelică și-a revigorat economia pe baza perimetrelor de gaz controlate în Marea Nordului”, și Norvegia, care a procedat în mod similar.

Este legea bună sau rea? Pentru că trăim perioada lui „ori, ori”, răspunsurile, lipsite de nuanțe moderate, s-au poziționat în zona celor două extreme.

România redevine exportator de gaz

Prof. univ. dr. Ionuț Purică a explicat pentru Q Magazine că profitul nu trebuie calculat doar în bani, ci și în „disponibilitatea cantităților efective de gaz natural”. În esență, gazul extras din Marea Neagră va fi împărțit între piața internă și cea externă.

„Se prevede în lege că, din cantitățile extrase, 50% vor fi tranzacționate pe piața de gaz din România. Partajarea cantităților exploatate are antecedente legale în toată evoluția legilor din domeniu începând din 1992, cu abrogări și reveniri asupra procentului de partajare; în orice caz gazul din offshore va fi împărțit jumătate pentru piața internă și jumătate la export.

Această piață este în curs de liberalizare totală și capătă maturitate de operare cu respectarea cerințelor de concurență monitorizate de Consiliul Concurenței. Astfel, se preconizează că volatilitatea prețurilor nu va fi exagerată, iar vânzările vor putea fi făcute cu riscuri acceptabile comparabile cu alte piețe de gaz din UE. În plus, gazele din offshore pot înlocui importurile care în prezent sunt de 10-20% din consum. Prin exportul a 50% din cantitatea de gaz extrasă,  România redevine un exportator de gaz. Nu trebuie uitat că suntem prima țară din lume care în 1857 a rafinat 275t petrol și că avem o lungă istorie de exploatare a petrolului și gazului metan. În contextul exportului se ridică problema prețului și implicit a banilor. Legat de bani este de luat în considerare faptul că există în lege o prevedere (asimetrică) prin care vânzarea de gaz la prețuri mai mari decât o limită stabilită generează o taxă pe venit suplimentar care se adaugă redevențelor și conduce la alimentarea unui fond dedicat investițiilor de dezvoltare economică. Asimetria menționată mai sus se referă la faptul că atunci când tranzacționarea se face la un preț mai mic decât limita specificată nu apare o reducere de taxă proporțională.  Consumul, care crește încet la noi și care crește mai puternic în restul UE, reprezintă un factor pozitiv pentru asigurarea vânzărilor de gaz”, a declarat pentru Q Magazine profesorul Ionuț Purică.

Modificarea peisajului energetic regional

În mod evident, există posibilitatea ca prețurile să scadă, iar bugetul statului va fi puternic alimentat de noile locuri de muncă ce vor fi create, ceea ce va duce la o creștere economică generală.

„Cum se vor folosi banii care vor ajunge la buget? Sperăm că vom folosi structuri de finanțare inovative pentru a crește nivelul investițiilor și beneficiile reale ale acestora.

Trebuie menționată și situația internațională în care se desfășoară exploatarea gazelor din offshore. În UE, singurul exportator de gaz din Est este compania rusă Gazprom. Aceasta contribuie la alimentarea consumului din practic toate țările din estul UE, precum și procente substanțiale din Germania și alte țări învecinate.

Apariția gazelor din România la export va avea tendința de a schimba la nivel regional ponderile alimentării cu gaz.

În plus, sistemul de conducte TANAP-TAP în curs de finalizare va aduce gaz din Azerbaidjan către sudul UE.

Conducta BRUA, încă în curs de negociere, poate de asemenea să contribuie la schimbarea peisajului energetic pe termen mediu.  Rezultatul final așteptat este o creștere a securității de alimentare conform cu prevederile strategiei UE de securitate energetică”, a declarat Ionuț Purică pentru Q Magazine.

Ce face România cu banii?

La polul opus, cel al scepticilor, îl regăsim pe George Vulcănescu, redactor-șef Realitatea financiară, care consideră că legea offshore este „proastă, oricum ai analiza-o”. Vulcănescu atacă lipsa de viziune și de strategie în domeniu pe termen lung. Și, pentru a sublinia acest neajuns concepe un scenariu în care resursele din Marea Neagră se epuizează mai devreme decât este previzionat.

„Ministerul Finanțelor a făcut calcule și a ajuns la concluzia că zăcămintele identificate ar valora 38 miliarde de dolari. Din această sumă, 13,8 miliarde de dolari ar reveni statului, iar investitorilor le-ar rămâne 18 miliarde de dolari. Procentual asta reprezintă o repartizare 43-44% pentru stat, restul pentru investitori.

Așa, și? Ce face România cu banii ăștia dacă zăcământul se epuizează mai repede decât este previzionat? Ce obiective economice se vor fi finalizat între timp din câștigul statului român? Economia românească ar trebui să subziste și după ce gazele din Marea Neagră se vor fi epuizat.

Există acest plan? Nu. Și atunci despre ce vorbim? Cât de mult sau puțin va risipi statul român din momentul în care se va pompa gazul spre mal (chiar și acesta este un subiect neclarificat)? Risipa a fost și va rămâne un subiect predilect pentru presă, ignorat de politicieni”, a declarat Vulcănescu pentru Q Magazine.

Nehotărârea OMV

OMV a amânat luarea unei decizii privind investiţia în proiectul de explorare din Marea Neagră pentru anul viitor. Rainer Seele, CEO-ul companiei, a declarat că trebuie să evalueze condiţiile de derulare a investiţiei de „miliarde de euro”. „Suntem foarte îngrijoraţi de faptul că vor exista restricţii în comercializarea gazului. Liberalizarea pieţei gazelor este foarte importantă”, a spus Seele.

Explorarea blocului Neptun din Marea Neagră este un joint venture între OMV Petrom şi compania americană ExxonMobil.

În 2012 OMV şi ExxonMobil au anunţat că au descoperit rezerve de 42 până la 84 de miliarde de metri cubi de gaze la sonda Domion 1, situată la 170 de km în larg.