Despre depresie

Iar de la Freud încoace, latura feminina a bărbatilor a capatat din când în când permisiunea de a le cauza o depresie majora. Însă ultimii ani, mai precis de prin anii 60 încoace, constatăm ca depresia începe sa apară la varste din ce in ce mai fragede şi atacurile de depresie sunt din ce în ce mai agresive.

Astfel, s-a constatat ca 0.3% dintre sugari experimentează cel putin un episod de depresie majoră si 1.4% din copiii cu varste de 2-5 ani traiesc cu o depresie majoră, conform studiului publicat de Costello, Foley& Angold in 2006 . Sigur ca se poate deschide o amplă polemică despre ce inseamnă o depresie atunci când înca te strânge scutecul, dar luând in considerare simptomele manifestate de copii, bariera adolescentină a depresiei a coborât la grădinită.

Sigur ca orice părinte cu adolescent simte din când in când că nu-şi poate înţelege odrasla sau că odrasla traieste într-o lume diferită, paralelă si total necunoscută ce începe la uşa camerei sale, dar adevarul e că între 5 si 8% dintre adolescentii tineri trăiesc cu depresie majora, fara a lua în calcul celelalte tulburari psihice, altfel cifra ar ajunge la un nivel alarmant. In ceea ce priveşte diferenţa de sex în această statistică, s-a constatat că numarul fetelor deprimate este dublu faţă de cel al baieţilor deprimati. Din pacate, 5% dintre adolescentii cu MDD (major depressive dissorder) se sinucid in urmatorii 10 ani (Greydanus, 2005), aşa că poate e cazul sa interpretăm şi din alta perspectivă adolescenţa copiilor nostri.

Istoric vorbind, depresia a fost dintotdeauna un fel de accesoriu feminin, mai ales la începuturile psihoterapiei. Trecând peste evoluţia istorică a interpretării depresiei, in cazul femeilor situaţia trebuie nuanţată cu mai multă atenţie când vine vorba despre depresie. S-a constat că femeile cu un mariaj funcţional se confruntă mai des cu depresia decat celelalte si ca “potenţialul de depresie ” al unei femei pare mai degraba moştenit, deci există şi o determinare a mediului (Kenneth S. Kendler, MD; Michael C. Neale, PhD; Ronald C. Kessler, PhD; Andrew C. Heath, DPhil; Lindon J. Eaves, PhD, DSc ) .Ştim acum că femeile întregistrează o rata a MDD de 2 ori mai mare decat a bărbaţilor (Gove and Tudor, 1973) şi se corelează direct cu echilibrul hormonal, fazele ciclului hormonal, anotimp, starea vremii sau naşterea, menopauza, etc (Rudolf Noble, 2005). În ciuda numeroaselor încercări de a demonta procentul lui Gove & Tudor, se pare ca aceasta rată este întrucatva constantă de-a lungul istoriei documentate a depresiei.

Nici mediul professional nu ne ofera un cadru prea sigur din punct de vedere psihic, pentru ca femeile cu o carieră solidă se confruntă cu MDD în aceeasi măsura ca femeile casnice, dar înregistrează rate mai mari la tulburarile psihologice induse de stres si la tulburarile de personalitate ce ţin de stima de sine, relaţia dintre sine si mediu. (Kaplan, 1986)

Barbaţii , in schimb, înregistrează o rata mai mica decat a femeilor, dar niveluri mai acute ale MDD, in special în situaţii ce reprezintă o schimbare majoră de lifestyle – divorţ, pierderea locului de muncă, pierderea statutului social. (Bruce 1992)

Ce soluţii se abordează in prezent?

In ţările vestice se apelează masiv la medicaţie cu antidepresive si anxiolitice ,care a atins un nivel record în trecut, însa acum începe să fie tratată cu mai puţină lejeritate, de cele mai multe ori în combinaţie cu terapie; indiferent de metoda abordată, diversele terapii psihologice dau rate foarte diferite de succes in funcţie de pacient, terapeut, problema pentru care se incepe programul de terapie şi durata .

O alta metodă se referă la terapiile alternative – fie că vorbim despre diversele metode de self help , reiki, acupunctură si yoga, până la hidrocolonterapie & detox – pentru ca serotonina – substanta responsabilă cu starea de bine – se sintetizeaza in colon, ca o mini ironie a sortii.

Desigur ca o dieta echilibrată, cu un conţinut redus de zahăr, aditivi alimentari, alimente procesate, alimente organice produse local şi o hidratare corespunzatoare contribuie la o stare psihică bună, mai ales în corelaţie cu activitatea fizică moderată, practicată constant. Lindwall& Magnus au demonstrat în 2007 ca vârstnicii care au făcut mişcare constant, la un nivel moderat, au înregistrat rate mult mai mici ale depresiei în raport cu grupul de sedentari.

Antrenamentele fizice uşoare sunt responsabile şi cu eliberarea de endorfine in corpul nostru, oferindu-ne şi prilejul unei activitaţi sociale placute- mediu de socializare agreabil, ce oferă rezultate personale cuantificabile, creează un obicei sănătos care tinde sa regleze percepţia de sine şi percepţia asupra evenimentelor semnificative, îmbunataţeste stima de sine si creează apartenenţa la grup, toate aceste rezultate fiind elemente positive in procesul de vindecare a depresiei.
S-a constatat de asemenea ca femeile preferă group fitness intr-un procent mai mare decat barbaţii pentru ca îmbina mai bine aceste elemente.

Din punct de vedere nutriţional, avem la dispoziţie şi câteva wonder foods – substanţa minune este 5 hidroxitriptofan, ce se regaseşte in lactatele naturale, carnea alba si peţtele oceanic mic, in nuci si seminţe crude, in cateva legume si fructe – avocado, cantalup, legume verzi si cacao.

Spre ce ne indreptam, totuşi? Predicţiile nu par a fi prea bune, pentru că cifrele sunt in creştere, mediul social actual încurajează deconectarea tot mai violentă de propria persoană, accentuează competitivitatea exagerată şi o incurajează şi faptul că timpul acordat comunicării şi sinelui e în scădere.