Donald Trump ține serviciile secrete la ușă

Surse oficiale americane au adus în atenția opiniei publice faptul că președintele ales Donald Trump a refuzat să-l primească pe directorul comunității naționale de informații al SUA pentru a fi informat privind documentul top secret President’s Daily Brief  (PDB) care este prezentat zilnic, la ora 07.45, atât președintelui în funcție cât și celui nou ales, din ziua câștigării alegerilor până la investitură.

Acest document este rezultatul sintezei informațiilor oferite de Agenția Centrală de Informații (CIA), Agenția de Informații a Apărării (DIA), Agenția Națională de Securitate (NSA-Pentagon), Biroul Federal de Informații (FBI) și alte agenții care fac parte din Comunitatea Națională de Informații a SUA. Documentul are un format specific care a fost conceput de către agentul CIA Richard Lehman la 17 iunie 1961 (pe vremea când directorul CIA era Huntington D.Sheldon).

Cu toate că pare a fi destinat doar președintelui SUA – după cum reiese din titulatură – el este adus și atât la cunoștința ministrului apărării și ministrului de externe cât și consilierului președintelui pentru securitate națională. Documentele (foarte rare) care poartă sintagma doar pentru ochii președintelui (for the President’s eyes only) sunt destinate exclusiv acestuia dar poate fi adus, dacă președintele decide, și la cunoștința altor demnitari.

Documentul PDB este asociat cu un alt document denumit National Intelligence Daily care conține teme similare dar este diseminat mai multor autorități.

De când a fost ales președinte Donald Trump a avut doar trei întâlniri pentru a fi informat privind PDB. Ultimele două, cu câțiva oficiali de rang înalt din sfera informațiilor naționale, au avut loc în data de 22 noiembrie 2016 înainte de a pleca spre Florida pentru Ziua Recunoștinței și în data de 29 noimebrie 2016.. Echipa de tranziție a președintelui ales apreciază această atitudine ca fiind determinată de preocuparea  majoră a viitorului președinte de a identifica viitori colaboratori. Criticii președintelui ales consideră această atitudine ca fiind expresia indiferenței sale față de problemele de securitate națională. Actualul președinte Barack Obama a declarat, în cotidianul  Post, că Donald Trump va trebui să aloce mai mult timp acestor întrevederi cu oficialii din sfera serviciilor secrete pentru a-și forma, cât mai rapid, o imagine relevantă asupra problematicii securității naționale și globale.

În contrast cu Donald Trump, vicepreședintele ales Mike Pence a fost preocupat de această punere în temă zilnic, motiv pentru care au apărut deja speculații privind intenția președintelui ales de a-i da responsabilități sporite lui Mike Pence în domeniul securității naționale. Atitudinea lui Donald Trump față de comunitatea națională de informații dovedește o anumită reținere, fapt subliniat și în campania electorală, când a afirmat că nu are încredere în această structură a sistemului național de securitate întrucât ea a făcut greșeli grave în trecut.

A decide ca aceste informări să fie prezentate vicepreședintelui SUA este un fenomen mai puțin obișnuit, mai ales că Mike Pence are o bogată experiență de congresman ( cu o mentalitate specifică legislativului) în cadrul Comitetului pentru Afaceri Externe a Camerei Reprezentanților. Pe de altă parte se pare că Donald Trump dovedește o oarecare dependență de Mike Pence întrucât l-a numit șeful echipei de tranziție.

Kellyanne Conway, unul dintre consilierii apropiați ai lui Donald Trump, a insistat pe stilul acestuia de a utiliza surse multiple, printre care și aceste PDB-uri. El nu este primul președinte care a avut, la începutul mandatului, o relație mai puțin strânsă cu serviciile secrete. Această abordare poate genera comentarii și suspiciuni având în vedere lipsa sa de experiență în domeniile securității și relațiilor externe; unii consideră că aceste întâlniri ar putea genera tensiuni între el și comunitatea națională de informații.

Donald Trump l-a numit pe gral. lt.(r) Michael Flynn în poziția de consilier pentru securitate națională. Acesta a ocupat funcția de director al Agenției de Informații a Apărării (DIA) și a beneficiat de o singură ședință de informare. Avându-l pe Michael Flynn alături este foarte probabil ca atitudinea SUA față de Siria să se schimbe radical întrucât acesta a fost demis din funcția de director al DIA, de către Barack Obama, ca răspuns la insistențele sale ca SUA să stopeze sprijinul acordat mercenarilor islamiști care luptă împotriva lui Bashar Al-Assad.

Ari Fischer, fost secretarul pentru presă a Casei Albe, sublinia într-o conferință de presă din 21 mai 2002 că acest document este documentul clasificat cel mai sensibil din cadrul Guvernului. Interesant de remarcat, pentru analiștii mai subtili, este faptul că fostul președinte al SUA George W. Bush a beneficiat de aceste informări înainte de a fi ales oficial! Aceste fapt s-a datorat deciziei administrației Clinton de a-l ajuta pe George W. Bush să se familiarizeze cât mai repede cu acest domeniu (sau poate că democrații erau foarte siguri pe victoria acestuia…).

Istoria recentă a demonstrat că de foarte multe ori comunitatea de informații a unei națiuni se află în două ipostaze extrem de dificil de gestionat.

Într-o primă ipostază avem decidenți politici care nu pun mare preț, în elaborarea deciziilor strategice, pe produsele de intelligence decât dacă ele coincid cu interesele sau prejudecățile lor. Un exemplu clasic este cazul invaziei din Irak din anul 2003, fără mandat ONU, când vicepreședintele SUA Dick Chaney a instituit o celulă de lucru a comunității de informații americane care lucra direct cu Casa Albă. Ea a avut misiunea de a oferi informații credibile  – mistificând realitatea – președintelui SUA George W.Bush care să justifice intervenția militară.

Opinia publică își aduce aminte de momentul în care fostul secretar de stat american Colin Powell, în fața reuniunii ONU, a susținut cu toată energia că SUA deține informații verificate privind potențialul Irakului de a produce arme de nimicire în masă. Evenimentele ulterioare au demonstrat cu prisosință falsitatea celor afirmate de unul dintre cei mai respectați generali din armata americană. În consecință el a și renunțat, ulterior, la demnitatea de secretar de stat al SUA.

O a doua ipostază o reprezintă influențarea excesivă a deciziilor strategice de către comunitatea națională de informații. De foarte multe ori interese de grup divergente fac ca informațiile oferite decidenților să determine o subtilă dar eficientă manipulare a acestora și să orienteze acțiunile lor politice spre orizonturi contrare intereselor naționale. Conflictele moderne nu se mai câștigă doar pe câmpul de luptă ci și în sferele puterii națiunii. Cucerirea centrilor de putere și decizie (politică, militară sau economică) constituie una din strategiile cele mai uzitate în războiul modern de cucerirea a unei națiuni. Pentru a contracara acest gen de manipulare majoritatea președinților americani procedează la schimbarea liderilor principalelor structuri de informații naționale.

În România președintele are la dispoziție, în conformitate cu cadrul legal în vigoare, o structură denumită Oficiul pentru Informații Integrate care oferă materiale de sinteză decidenților din CSAT. El este condus de un director cu rang de consilier de stat, în cadrul departamentului pentru securitate al Administrației Prezidențiale, ajutat de doi adjuncți care reprezintă SIE și SRI. La ora actuală directorul acestei structuri, formată din 40 de specialiști în intelligence, este Constantin Dudu Ionescu. Instituția este găzduită de STS la etajul patru al sediului central. Personal nu cred că vreunul dintre conducătorii SIE sau SRI, dacă deține informații sensibile și cu potențial de valorificare personal, nu se vor direct la Președinte!