Elon Musk, eroul libertății de exprimare

Câtă indignare într-o mare parte a societății (la nivel mondial) că a ajuns Musk la o înțelegere cu Consiliul de Administrație al Twitter. Ce înseamnă asta? Câtă libertate de exprimare va exista? Se pare că e rea libertatea de exprimare într-o doză prea mare.

• La câteva ore după ultimatumul dat de Trump, Hamas răspunde: Eliberăm ostaticii!
• Guvernul Bolojan, la 100 de zile. „Fără aceste măsuri am fi fost într-o situație dificilă”
• Politico: Ursula von der Leyen va pierde sau nu votul de încredere?
• Alegerile legislative din Cehia l-ar putea readuce la putere pe fostul premier, miliardarul Andrej Babis
• Iohannis, executat silit

Ipocriților. Libertatea de exprimare va fi exact aceea pe care Musk a demonstrat-o deja. Când era eroul tuturor că a trimis satelitul (sateliții) deasupra Ucrainei, a refuzat să blocheze sursele de informare rusești. Pentru că asta înseamnă libertate de exprimare.

Când 90% din presa mondială a preluat informația (neverificată) că cei 13 soldați de pe Insula Șerpilor au murit ca niște eroi și astfel a fost creat un basm extrem de frumos, cu eroi, cu timbre, cu emoție a fost bine. Atunci era despre a informa, despre libertatea de exprimare.

Văd profesori de la marile universități americane speriați. Ce reprezintă această achiziție? O fi bine? O fi rău? Majoritatea crede că o să fie rau. Că se întoarce Trump pe Twitter. Ce contează că până și Președintele Iranului are cont activ? Ce contează că până și talibanii din Afganistan au cont? Trump să nu se întoarcă.

Nu știu cum vor evolua lucrurile. Nu știu care sunt obiectivele ascunse ale lui Musk în afacerea asta. O vrea să le facă cont pe Twitter ălora de pe Marte. E fix treaba lui. Twitter-ul, ca și Facebook-ul (și câte probleme are Facebook-ul, dar nimeni nu mai comentează), sunt businessuri private care au principal scop obținerea de profit. Nu îți place, pleci. Nu îți place ce reprezintă, nu îți faci cont.

Libertatea de exprimare ce înseamnă? Unde se oprește libertatea de exprimare a unui individ? Oare atunci când s-a decis că libertatea de exprimare are limite, nu s-a luat această decizie pentru că a fost mai ușor? În loc să te ocupi de ceea ce contează, de educație, de accesul tuturor la educație, de oferirea accesului la informație reală tuturor, e mai ușor să tai accesul. Să limitezi libertatea de exprimare e mai ușor.

Ce contează că o informație catalogată astăzi ca manipulare, ca știre falsă, se demonstrează ulterior că e reală? A fost cu un scop corect, adevărul, nu? Ce contează că o știre prezentată ca adevăr se demonstrează ulterior că e falsă? A avut același scop minunat, adevărul! Adevărul unei părți a societății. Adevărul ideologic îmbrățișat de cei care au puterea.

O să reiau acest exemplu mereu. În 2009 binele era Traian Băsescu. Răul era Mircea Geoană. Cel puțin așa s-a construit narativul. Si s-a construit un adevăr. Mircea Geoană e omul rușilor că a făcut o vizită la Moscova. E omul rușilor, clar. Mircea Geoană nu a ajuns Președintele României. La ceva ani distanță, același om al rușilor a ajuns al doilea om la NATO. Ceea ce ar trebui să demonstreze oricui, dar oricui, că nu e omul rușilor. Ba din contră! Și-a cerut cineva scuze? A spus careva, „m-am înșelat, am transmis informații false”? Nu. Ei, asta e libertatea de exprimare pe care unii si-o doresc pentru ei, dar nu pentru ceilalți.

Unde o să ducă ipocrizia asta? Haideți să luam exemplul Franței, că e recent. 60% dintre francezi au votat candidați văzuți ca fiind extremiști. Știu că rezultatul e frumos. A câștigat Macron. Dar asta doar pentru că ceilalți au fost divizați. Adevărul este că 60% au votat în primul tur candidați catalogați ca fiind extremiști.

În toamnă sunt alegeri în SUA. Să urmărim cu atenție. Se aleg toate locurile din Cameră și o treime din Senat. Să urmărim cu atenție! Cred că sunt cele mai importante alegeri din ultimii 30 de ani (daca nu și mai mult). Pentru că vor avea loc niște schimbări extrem de importante.