Într-un editorial publicat de România curată, politologul Alina Mungiu Pippidi subliniază diferențele de viziune și de interese pe care le au față de războiul din Ucraina Statele Unite și Uniunea Europeană. În timp ce unii își doresc nu doar prelungirea conflictului, ci chiar escaladarea lui, pentru că astfel Rusia ar cheltui din resursele sale militare, ceilalți speră la o pace cât mai apropiată.
- Blocul Național Sindical solicită retragerea imediată a proiectului legii salarizării
- Institutul Național al Magistraturii: Tot mai puțini tineri își mai doresc să devină judecători și procurori
- Noua practică bruxelleză: lobby mascat pe lângă oficialii europeni prin intermediul presei
- Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
- Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat
Pippidi apreciază chiar sinceritatea oficialilor americani, care, prin vocea Secretarului Apărării, Lloyd Austin, au admis onest și deschis, în cadrul reuniunii de marți, 26 aprilie, de la Ramsdat, interesul lor național și strategic.

Statele Unite sunt decise să „mute munţii din loc” pentru a face ca Ucraina să câştige împotriva Rusiei, a dat asigurări marţi,26 aprilie, Secretarul Apărării american, Lloyd Austin, în faţa reprezentanţilor din 40 de ţări reuniţi la baza aeriană americană Ramstein, în vestul Germaniei, pentru a analiza mijloacele de consolidare a capacităţilor militare ale Kievului. Foto Twitter
„Iată că Lloyd Austin, șeful Pentagonului, a spus clar că scopul SUA e să vadă Rusia slăbită astfel încît să nu mai poată face vreodată așa ceva (o invazie neprovocată într-o țară vecină), și nu să încheie pace. Războiul nu e deci problema pentru administrația americană, războiul e soluția pentru a controla o Rusie care devenise prea agresivă, și prețul unei recesiuni europene e prevăzut, ca și întîrzierea țintelor în politica schimbării de climat. Nu s-a negociat pentru că nu s-a vrut, ucrainenii oricum nu au de ales dacă vor să fie altceva decît o provincie rusească, iar firmele de energie care vor salva Europa de gazul rusesc trimițînd gaz lichefiat sunt tot aceleași care pierduseră masiv cînd au trebuit să plece din Rusia, pe care au ajutat-o pînă în ultimul moment să facă fracking în Marea Arctică și să se înarmeze din acei bani.”, arată politologul în editorial.
Clarificarea e binevenită, iată că am avut dreptate și că nu avem aceleași scopuri, ONU, Occidentul european și SUA, unii vor pace, iar alții vor să dezarmeze Rusia pe această cale – că alta nu au găsit. Decît conflictul.
Amintind de victoria lui Emmanuel Macron, doar ca o consecință a păstrării votului în două tururi, și nu neapărat ca o susținere indubitabilă de care s-ar bucura în rândul electoratului francez, Alina Mungiu Pippidi crede că toate evenimentele externe vor avea consecințe asupra României și că nu trebuia să angajăm cheltuieli militare în plus fără a analiza dacă toate cheltuielile făcute până acum au avut randamentul așteptat.

Premierul Nicolae Ciucă, care a efectuat o vizită la Kiev, marți, 26 aprilie, anunța recent că bugetul pentru apărare va crește de la 2%, la 2.5% din PIB. Foto Gov.ro
„Ne bucurăm că vin alții să ne apere, că am ajuns frontiera cu Rusia sau aproape, vrem să cîștigăm din războiul ucrainean măcar cît am cîștigat din cel iugoslav (am avut ani de zile contracție economică în plus față de cauzele noastre interne din cauza embargoului, dar numai din cauza acestui război am ajuns în UE) și ai noștri au venit cu ideea ingenioasă să luăm un comision din ajutoare și reconstrucție. Dar pînă la planul cîștigător realitatea noastră zilnică nu e bună: nu trebuia să angajăm cheltuieli militare în plus cînd americanii oricum ne dau ei bani, în orice caz nu fără o analiză cost-eficiență a investiției bugetare anterioare. Un audit al banilor în plus băgați de Iohannis în armată pînă în 2022 ar fi condiția pe care un Parlament responsabil și suveran ar trebui să o pună înainte să îi aprobe alți bani. Ce ne facem, de exemplu, dacă știe și el că îi aruncă pe fereastră, dar are alte interese? O să îl căutăm la pensie sau la BXL să îi dea înapoi?”, arată politologul.
Alina Mungiu Pippidi definește, în editorialul său, Tribunalul București drept „cea mai anti PSD-istă instanță din România”, ceea ce ar trebui să provoace o reacție vehemntă a acestei instituții pentru că percepția care i se atribuie contrazice principiul egalității în fața legii stipulat în Constituție și în baza căruia ar trebui să judece orice judecător.

Actorul Tudor Chirilă protestând în fața Teatrului de Comedie, împotriva modificărilor aduse legilor justiției din România, vineri, 8 martie 2019 Foto Mihail Oprescu
Mai mult decât atât, ca un politolog considerat apropiat de zona intelectualilor opozanți ai PSD și întemeietor al mișcării civice transformate ulterior în formațiunea politică „salvatoare a României”(USR), să recunoască existența „statului paralel”, ceea ce mulți lideri PSD și ai societății civile au susținut ani la rând, fiind constraziși, stigmatizați, linșați și epurați social, este un adevărat eveniment. Mai mult, Mungiu Pippidi dezvăluie că „după ce statul paralel nu a mai fost interesat de mișcări de protest, ele au dispărut complet”, făcând aluzie la celebrele mișcări împotriva PSD pentru Legile Justiției sau împotriva guvernelor social democrate.
„Acum, că a venit războiul, brusc statul paralel militarizat e recunoscut de toată lumea: de la Ludovic Orban la USR și G4media. Mai trist e că am avut dreptate și aici și că după ce statul paralel nu a mai fost interesat de mișcări de protest, ele au dispărut complet: nimeni nu a rezistat la formarea coaliției PNL-PSD, la intervenția pe față a procuraturii ca să îl scape pe premierul general de plagiat, la transformarea SIIJ în alt SIIJ sau la eliminarea din magistratură a Cameliei Bogdan și a lui Cristi Danileț. De ICR nu mai vorbesc, revistele intelectuale Dilema și 22 se luptă de zor cu Putin, mai departe și fără pericol decît să te ocupi de Romașcanu și alți dătători de subvenții. Iar Tribunalul București, cea mai anti-PSD instanță din România, a dat numai achitări în procesul Belina între timp, că așa cum am spus atunci, a fost o făcătură judiciară.

Ce viitor are o țară care nu cheltuiește pe cultură și educație, aruncă bani pe înarmare, dar e prea ineficientă ca să se înarmeze pe bune, unde intelectualii nu mai deschid gura decît ca să fie de partea serviciilor și societatea civilă iese în stradă doar cînd o scot influencerii de la servicii?”, se întreabă Alina Mungiu Pippidi.















































