Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții: Un nume prea mare pentru un fond atât de mic

Programul electoral al PSD și ulterior Programul de guvernare al Cabinetului Sorin Grindeanu s-au angajat să dezvolte un Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI), prezentat ca un mijloc providențial de finanțare a proiectelor investiționale.

Ideea nu este nouă, dar este binevenită. România ar avea nevoie de un instrument extrabugetar conceput exclusiv pentru finanțarea investițiilor, iar experiența pe care alte state o au în acest domeniu este notabilă.

Programul de guvernare PSD-ALDE propune proiectele a două fonduri de investiții ale statului român. Resursele de capitalizare a celor două fonduri ar urma să fie obținute din dividendele companiilor de stat, care acum merg la bugetul de stat, ca și din vânzarea de participații ale statului.

Resursele fondurilor ar putea veni, eventual, şi din profiturile realizate pe piaţa de capital, prin managementul performant al plasamentelor.

Drumul de la idee la faptă

De la idee la faptă nu este numai un drum lung, ci, câteodată, nici nu prea există drum. Cred că în actuala situație politică, economică și chiar geopolitică în care ne aflăm, drumul de la idee la faptă este blocat. Nu cred că acum se poate vorbi despre posibilitatea funcționării în România a unui adevărat Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții.

Asta ar însemna un fond finanțat de Stat cu garanția menținerii pe termen lung a alimentării constante și la nivel suficient cu resurse, ca și garanția unui management transparent și responsabil al unor fonduri ce aparțin proprietății naționale.

46

România va deveni al 46-lea stat al lumii care are un fond suveran de investiţii

Câte din aceste condiții sunt acum îndeplinite?

Să le analizăm:

• Țările care deţin fonduri suverane de investiţii au o concepție și un mecanism de funcționare al acestora diferite de cele pe care le prezintă programul actualului guvern.
• Norvegia și-a alimentat fondul suveran cu veniturile sigure din petrolul şi gazele naturale extrase din Marea Nordului.
• Tot cu venituri din vânzări certe de petrol au fost alimentate şi fondurile suverane ale Abu Dhabi, Kuweit, Arabia Saudită și Qatar.
• Fondurile suverane chineze sunt bazate pe venituri din creșterea economică record pe termen lung și pe efectele măsurilor guvernului chinez de subevaluare a monedei naționale în raport cu dolarul.
• Este evident că statele care au dezvoltat fonduri suverane au fost și sunt preocupate de garantarea siguranței și constanței alimentării acestora din surse considerate certe, cel puțin pe o perioadă de termen mediu.

Probabilistica evaluărilor

În România, sursele principale sunt dividentele companiilor de stat și, eventual, vânzarea unor participații ale statului. Suntem confruntați cu o situație de tip probabilistic, incapabilă să ne ofere certitudini. O evaluare ex-ante a dividendelor este greu de realizat, pe de o parte din cauza stării de ineficiență, devenită tradițională, a companiilor cu capital de stat, iar pe de altă parte, din pricina incertitudinii situației lor patrimoniale.

Încă nu este clar dacă se va trece la listare sau la vânzarea unor companii importante cum sunt Hidroelectrica, CFR Marfă, Poșta Română și altele. Probabilistica evaluărilor, în mare parte datorată unei prognoze prea optimiste a ritmului de creștere, apare și în modul de evaluare a efectelor bugetare. Astfel, Programul de guvernare spune că, „deși bugetul de stat se va diminua inițial cu 2,6 mld. lei, bani care nu se vor mai încasa din dividendele companiilor de stat, datorită activității economice puternice a FSDI se vor încasa la buget sume din taxe și impozite de aproximativ 9 mld. lei. În acest fel, în 2020, surplusul anual adus la bugetul de stat de FSDI va fi de cel puțin 6 mld. lei”. Nicio analiză serioasă nu va da crezare promisiunii conform căreia FSDI va avea „o activitate economică serioasă” dacă nu se clarifică modalitatea prin care guvernul înțelege să asigure alimentarea fondului cu surse certe și cuantificabile pe termene și proiecte.

Cui îi este destinat Fondul?

O altă problemă este aceea a destinației fondului. Să amintim că sursele provin (cel puțin teoretic) din utilizarea unor active ale proprietății naționale. Deci vor trebui investite în folosul direct și nemijlocit al proprietarilor, adică al românilor. Cum aflăm ce este în folosul românilor atât timp cât nu dispunem de un program sau un proiect de țară care să definească prioritățile pe termen lung, în context intern și internațional? Ar trebui să existe ca bază de pornire un astfel de proiect creat prin consens politic, deoarece unele dintre priorități se pot realiza doar pe perioade mai lungi decât un ciclu electoral.

Părerea mea este că obiectivele pe care actualul guvern urmărește să le realizeze prin Fondul Suveran sunt electorale sau foarte vagi (apariția a numeroase fabrici în agricultură și industrie, capitalizarea unor firme, contribuţia la construcția unui spitalul republican etc.).

Cine va manageria Fondul Suveran?

Ar trebui lămurită și problema conducerii! Este o problemă complicată în România din pricina tendinței permanente de a clienteliza sursele de finanțare. Scoaterea Fondului de sub manageriatul guvernamental este obligatorie, nu pentru că mi-ar fi frică de furt, ci de „reorientări temporare” de fonduri.

În condițiile populismului exagerat al acestei guvernări, eventuale goluri în plata pensiilor sau a salariilor ar putea fi acoperite și prin transferuri de la Fond. O practică deja întâlnită.

Poate managementul privat ar fi o soluție, dar nu aveam o experiență bună nici în acest domeniu.

În concluzie, părerea mea este că nu există până în acest moment nicio concepție clară, nicio reglementare adecvată și nici cadrul instituțional necesar existenței unui „adevărat” Fond Suveran.

Guvernul ar putea încerca punerea în practică a unui fond suveran „hibrid”, care să experimenteze metoda finanțării extrabugetare a investițiilor, dar să nu ne mai jucăm cu conceptele și cuvintele.

Economia, chiar dacă nu este o știință exactă, are legile și regulile ei.

Conceptul de Fond Suveran este prea mare pentru o simplă mutare a unor dividende de la un buget la un alt buget.

Sursele de finanțare potrivit proiectului

Dividende

În următorii 4 ani, FSDI va încasa dividende în valoare totală de aproximativ 10 miliarde lei (bani care altfel ar fi fost încasaţi la bugetul de stat, fără a avea însă o destinaţie precisă).

Atragerea altor parteneri

Implicarea altor parteneri de afaceri, în special din mediul privat, care să participe alături de FSDI la proiectele investiţionale (construcţia de autostrăzi, de pildă).

Emiterea de obligaţiuni

Vor fi cumpărate de alte fonduri de investiţii, în special de fondurile de pensii private, care în prezent au în portofoliu 35 de miliarde lei şi care ar fi interesate să investească în obligaţiunile FSDI.

Valorificarea unor active neperformante

În special unităţi dezafectate din turism, care pot fi vândute cu condiţia unei investiţii şi reabilitări ulterioare vânzării de investitorul privat.

„FSDI nu este un proiect miracol care va şterge cu buretele, peste noapte, toate hibele economiei româneşti şi toate deciziile eronate de management public. Statul român are, din păcate, un background nefericit atunci când este vorba de administrare directă de bunuri, privatizări sau parteneriate public-private. De aceea, un asemenea proiect trebuie să înceapă transparent, onest şi fluid”.
Alexandru Petrescu, ministrul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, pentru Q Magazine