Răzvan Theodorescu: Parlamentul este catastrofal!

Q Magazine vă prezintă un interviu în exclusivitate cu fostul ministru al Culturii despre lumea religioasă, dar şi despre cea laică, frământată de legi, interese şi decădere morală.

Alegerea noului Papă Francisc a fost un moment aşteptat şi trăit intens nu doar de lumea catolică, ci şi de o mare parte din mapamond. Cum vedeţi alegerea Vaticanului şi rolul noului Papă Francisc?

Este o mare surpriză. Înainte să se anunţe numele noului Papă, am fost întrebat ce cred şi am spus că va fi un sud-american. Papa Francisc va aduce un suflu nou. Pare un om foarte echilibrat. Este iezuit, ceea ce este foarte important. Este însă un domeniu unde este foarte greu să mai faci ceva, atunci când eşti copleşit de amintirea lui Ioan Paul al II-lea. I-am fost prezentat de două ori, şi cred că este probabil cea mai mare personalitate mondială a ultimelor decenii. Este foarte greu după Ioan Paul al II-lea să mai faci ceva. A determinat, în fond, căderea regimului comunist prin celebrul său mesaj: „Nu vă temeţi!”. A dat o forţă extraordinară nu doar catolicilor, ci tuturor credincioşilor. Este interesant, oricum, că în fruntea celei mai mari Biserici vine un extraeuropean. Faptul că vine un ne-european, dar cu atâtea rădăcini în Europa… A fost un mare compromis. A fost ales nu un european, nu un italian, ci un om legat de Italia şi de Europa. Politica catolică va fi foarte schimbată, pentru că se petrecuseră nişte lucruri care nu erau permise.

Aţi afirmat odată că preferaţi să aveţi dreptate împotriva întregii lumi, decât să greşiţi odată cu ea. Au fost astfel de momente, când aţi simţit acest lucru?

Am spus acest lucru, dar este fraza unui mare medic din Renaştere, nu este a mea. Nu aş putea spune că eu am fost singur împotriva tuturor vreodată. Au existat însă momente când am fost printre cei foarte puţini care au susţinut ceva şi restul ne înconjurau cu o tăcere generală. A fost momentul marilor proteste pe care le-am iniţiat la dărâmarea monumentelor, atunci când intelectualitatea română tăcea, Biserica tăcea şi am fost câţiva care nu am tăcut. În momentele politice recente, cred că de câteva ori am avut dreptate, dar asta vom vedea în viitor.

Merită ca oamenii de cultură să facă politică?

Da. Cu certitudine, da! Intelectualii trebuie să se implice în politică. Şi încă foarte tare. La un moment dat aş fi optat pentru retragere. Eu însumi m-am retras din politică. Dar intelectualii tineri, acum, sunt obligaţi. Nimeni nu putea să îşi închipuie că vom avea un Parlament atât de catastrofal. 588 de parlamentari, dintre care nu sunt decât vreo 30-40 care ştiu cu ce se mănâncă cultura. E suficient să îi vedeţi. În această situaţie, tinerii intelectuali sunt obligaţi să intre în politică.

Aţi spus că regionalizarea din 1997 a fost o catastrofă…

Regionalizarea din 1997 este foarte prost concepută. Este mai proastă decât cea făcută de Ceauşescu în 1968. La Academie vom avea o dezbatere pe această temă. Cu titlu personal, eu am făcut o propunere Academiei şi sper că ea va fi discutată. Eu cred că trebuie cumulat criteriul istoric, şi aici mă refer inclusiv la cel cultural, cu cel economic. În propunerea mea sunt şi lucruri care pot să fie interpretate politic, deşi nu aş vrea. Eu propun o Transilvanie de Sud, care să cuprindă şi Covasna, şi una de Nord, care să includă şi Harghita. S-ar putea spune că vreau să rup istoria, dar nu asta intenţionez. În propunerea mea sunt 11 regiuni, cuprinzând şi zona metropolitană Bucureşti.

Pot face rating emisiunile de cultură?

Nu! La noi, emisiunile de cultură nu pot face rating pentru că noi nu avem moderatori culturali. Dar se poate cuprinde în chip inteligent cultura într-o televiziune generalistă cum este TVR, care acum caută să facă rating pe baze comerciale, ceea ce nu cred că este corect. Sunt câteva emisiuni interesante de cultură, dar la ore imposibile. Nu avem moderatori charismatici de cultură. S-ar putea educa dintre cei tineri, dar acum nu putem.