Acordul cu FMI nu a livrat ce a promis

FMI, prin intermediul programelor sale, oferă finanțare pentru menținerea echilibrului balanței externe și necesită, pe lângă punerea în aplicare a unor reforme, reducând deficitul public – în mod implicit reducerea cheltuielilor publice, venituri mai mari la buget sau ambele. Această formulă de consolidare fiscală a fost aplicată, cel puțin la nivel declarativ, şi  în România.

Evaluările FMI în timpul programului și la sfârșitul primului acord stand-by arată că România a îndeplinit condițiile convenite de ambele părți, dar creșterea economică nu a fost restabilită. Astfel, legătura directă de la reformă la creșterea economică, pe care o sugera FMI în 2009, nu a putut fi observată în cazul țării noastre. Acest lucru se explică prin faptul că România nu a implementat până la capăt niciuna dintre măsurile sugerate de FMIcare ar fi dus la creștere economică. Altfel spus, economia României nu s-a reformat în perioada 2009-2012.

Primele indicii au apărutcând, de la o vizită la alta, FMI mărea lista de obiective. De exemplu,în 2010 a introdus ținte pentru reducerea arieratelor care aparțineau companiilor de stat – FMI se uita numai la 22 de companii care au acționar majoritar statul. Iar la ultima evaluare din februarie 2013, partea română a prezentat cel mai slab progres din2009, cu doarşase  obiective atinse din 17.

Dar situația este mult mai gravă. În continuare, România,ţară cu economie de piaţăfuncțională,controlează preţurile la energie. Niciuna dintre companiile pe care FMI le-a cerut privatizate nu au fost privatizate iar programul „management privat” la stat a creat un mod legal de a promova colegii de partid în funcții de conducere. Şi tot în aceeași perioadă, datoria publicăa crescut de la 13% din PIB, la începutul lui 2009, până la peste 36%în 2012.

Pe de cealaltă parte, FMI şi statul român aratăcătredeficitul bugetar care a scăzut din 2009 şi până astăzi ca o dovadă a consolidării fiscale. Dar a scăzut deficitul bugetar pentru că statul a scăzut cheltuielile? Nu, cheltuielile,în termeni nominali, au crescut în fiecare an. Mai mult, unele cheltuieli nu au fost făcuteşi au fost înregistrate ca arierate.

Acordul cu FMI include şi ținte ale arieratelor. Acestea sunt plăți pe care statul român le amână. Arieratele au crescut atât la nivelul administraţiilor locale şi centrale, cât şi pentru companiile de stat. Aceste ținte nu au fost atinse în niciun an în care România a fost în acord cu FMI. Mai mult, pentru a ajuta Guvernul român, FMI a relaxat țintele pentru arierate – le-a crescut – de la o vizită la alta. Dacăîn oricare dintre ani statul românar fi plătit aceste arierate, deficitul bugetar nu ar mai fi scăzutşi teoria consolidării fiscale ar fi fost eliminată mai uşor.

Există, totuși, un beneficiu de pe urma relației cu FMI: stoparea retragerilor de capital în primăvara lui 2009. Din păcate,prețul pentru un beneficiu pe termen scurt este mult prea mare. În toată această perioadă, datoria publică a crescut vertiginos, iarTVA a fost crescută pentru a menține nivelul cheltuielilor publice. Ambele cu efecte negative asupra creșterii economice, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, pe durata acordului cu FMI. Reprezintă, de fapt,prețulplătit pentru calmarea investitorilor străini.

Deși aici am folosit un exemplu simplu, cel al arieratelor, este clar pentru mine că acordul cu FMI a fost folosit doar pentru a ascunde reticenţa clasei politice din România la reformă. Pentru a avea o șansă să devină o economie de piață, România trebuie săreducă influenţa statului în economie. Un nou acord cu FMI nu ar promova o asemenea strategie. În aceste condiții,România trebuie să se îndrepte către CE pentru a putea avea progresul reformelor controlat de aceastăinstituție. În același timp, deși nu este un obiectiv pe termen scurt, îndeplinireacondițiilor de aderare la zona euro ar duce la o reformă naturală, nominalăşi reală, a economiei locale.

Florin Cîţu este economist independent, cu experiență de lucru în SUA, Noua Zeelandă,Luxemburg şi România. Conduce „Florin Cîţu Advisory”, firmă de consultanţăşi analiză economică independentă.