oamenii-timpului

Ruptă, parcă, dintr-o poveste cu prinţi şi prinţese, Stela Vesa face mereu portretul unui singur personaj.

Cultură

Oamenii timpului nostru – Stela Vesa

Fericirea.

 

La ce lucraţi în acest moment?

Am un proiect mare pentru următorii doi ani. Mă voi ocupa de personajul uman, în special de partea feminină. Lucrez la el de trei luni. Personajul principal va fi femeia, dar vor fi lucrări dedicate spaţiilor de relaxare, de bună dispoziţie, pentru o familie întreagă. Nu m-am gândit încă ce nume îi voi da, dar cred că se va numi tot Stela Vesa-Pictură.

 

Cum reușiţi să vedeţi lumea atât de colorată, când noi ceilalţi o vedem aproape în alb și negru?

Eu şi gândesc colorat și simt că este o mare nevoie de culoare în fiecare zi. În momentul în care pictez, simt o mare fericire și probabil că fericirea mea o transpun în culoare, în linie, pe tablourile mele. Starea aceasta de învăluire a personajului uman într-o aură coloristică ce creează o stare de bine cred că o transmit pentru că eu sunt așa, fericită.

 

Vă mai aduceţi aminte ce aţi pictat prima dată? Ce vă plăcea, în copilărie, să pictaţi? Peisaje, oameni, animale?

Mie mi-a plăcut să pictez de prima dată prinţese. Pe măsură ce am crescut, cred că am rămas cu prinţesa, dar i-am adăugat multe alte elemente, bucurii, îngândurări sau multă culoare. Unora multă dispoziţie, altora multă visare.

 

Când a venit momentul în care v-aţi spus că trebuie să studiaţi serios
pictura?

Am decis asta când am terminat liceul. Desenam în timpul liber, în timpul orelor. Tot timpul. Și trebuia să decid între a studia limba română sau a studia biologia, dar iubirea mea pentru pictură era foarte puternică. Și am decis să merg la Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universităţii Timişoara, în ciuda sfaturilor părinţilor…

 

 

[hidetext]

Spuneaţi într-un interviu că v-aţi izolat foarte mult și că sunteţi înbprincipiu o persoană singuratică. Arta cere sacrificii?

Nu, nu cred. Cred că așa am simţit. Este plăcerea mea. Mă simt atât de bine când pictez! Pentru mine, timpul stă în loc. Când încep o lucrare și stau în faţa ei, am o senzaţie de imponderabilitate. Asta înseamnă plăcere, și nu sacrificiu.

 

Câtă realitate există în tablourile dumneavoastră?

Nu prea multă. Cred că am mai mult un amestec de mister, de elemente care ne pun întrebarea oare de ce, oare de unde, oare în ce direcţie. Cred că mai degrabă la asta ne gândim când ne uităm la un tablou Stela Vesa. Nicidecum „Oare cine este în acest tablou?”. Nu aş putea să mă introduc foarte puternic într-o realitate în care cred că m-aş face mică. Pentru că de multe ori realitatea te copleşeşte şi atunci eu trebuie să mă rup puţin şi să creez ceea ce poate fi interiorul meu sau interiorul celui care mă vede.

 

Poate un artist să trăiască decent din artă în România?

Uneori da, alteori nu. Depinde de punctul în care reuşeşte să îşi fixeze limita „decentului” în viaţa sa. De multe ori, artistul recurge la renunţări diverse pentru a putea să creeze.

 

Care sunt curentele artistice pe care le îndrăgiţi cel mai mult?

Găsesc o perioadă foarte frumoasă în postimpresionism. Îmi place pentru deschiderea către culoare, pentru deschiderea spre sufletul meu, până la urmă. Mă simt foarte bine în faţa unor tablouri din această perioadă.

 

Cum apreciaţi „experimentele” artistice de genul JeffKoon sau DamienHirst?

Pentru mine, „experimentele” aşazis „artistice” de genul DamienHirst sunt de-a dreptul scabroase. Cele de genul JeffKoon, de altfel expirate, mă lasă indiferentă. Ele  nu vor trece testul timpului.

 

Există un cuvânt definitoriu pentru pictura Stela Vesa?

Da. Sunt trei: Nihil Sine Deo.

 

Stela Vesa – Pictură, cea mai nouă expoziţie a artistei, poate fi vizitată în cadrul Muzeului Naţional Cotroceni până pe 30 martie 2013.

[/hidetext]

 

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top