Întâlnirea dintre președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, și președintele turc Erdogan din 09 august 2016 este un eveniment care a atras atenția tuturor actorilor regionali sau globali.
Deteriorarea rapidă a climatului politic din Orientul Mijlociu a demonstrat, fără echivoc, fragilitatea și ineficiența Vestului din perspectiva politicilor externe și de apărare.
Rusia a sesizat oportunitatea de a-și dovedi valențele sale de actor internațional de prim rang și de manager eficient al crizelor regionale. Implicarea Rusiei în criza din Siria dovedește viziunea strategică a planificatorilor de la Moscova și intenția ei de a promova o politică regională și internațională de tip strategic. Pentru a gestiona eficient situația din Siria, Rusia a apelat la realizarea unui “consorțiu” de state care au interese în această regiune. În acest sens, ea a apelat la Iran, Turcia și Israel.
Turcia, pe de altă parte, trece printr-o perioadă foarte dificilă, caracterizată mai ales prin pierderea încrederii și credibilității în fața aliaților actuali. Vestul se teme că într-o bună zi Turcia se va desprinde de SUA, UE și NATO și se va reorienta spre o altă alianță, de tipul Eurasian. Vestul încă așteaptă limpezirea apelor înainte de a-i întinde mâna lui Erdogan. Această atitudine precaută este în totală disonanță cu așteptările lui Erdogan.
La ora actuală, UE reconsideră promisiunile față de Turcia privind accesul la UE și vizele de liberă circulație, acuzându-l pe Erdogan de violarea repetată a drepturilor omului. Astăzi, în Turcia, sunt 18.000 de soldați și magistrați arestați, iar peste 100.000 de turci, aflați în diferite poziții din Administrație sau Educație, au fost epurați.
În repetate rânduri Erdogan a adus acuze SUA de implicare în lovitura de stat, în condițiile în care pe teritoriul Turciei există două baze militare semnificative, una a SUA și alta a NATO (Izmir). Cu mult timp înainte de lovitura de stat din 15 iulie 2016, liderul de la Istanbul a intenționat să reconsidere relațiile Turciei cu Rusia, Egipt și Israel. Lovitura de stat a accelerat acest proces.
În acest context, întâlnirea dintre Putin și Erdogan trebuie analizată. Cel din urmă așteaptă ca resetarea relațiilor ruso-turce să sprijine ieșirea Turciei din izolarea internațională și să permită recalibrarea relațiilor Turciei în spațiul din Orientul Mijlociu. Erdogan dorește să joace un rol activ în această regiune și în acest sens relațiile lui cu Putin joacă un rol de prim rang.
Putin a afirmat la această întâlnire că relațiile dintre cele două state pot atinge nivele superioare celor de dinainte de 15 iulie 2016. Cu acest prilej, a afirmat Putin, trebuie valorificată oportunitatea de rediscutare a întregului spectru al relațiilor bilaterale, inclusiv refacerea relațiilor economice sau contracararea terorismului regional.
Din perspectiva lui Erdogan, relațiile politice dintre cele două state pot contribui la soluționarea multor probleme regionale. Turcia are nevoie de suportul moral și politic al Rusiei, în timp ce Rusia dorește ca Ankara să recunoască interesele sale naționale, care sunt evidente în conflictul din Siria.
În urma acestei întâlniri, înalți oficiali au menționat că discuțiile despre discountul oferit de Rusia în ceea ce privește prețul gazelor naturale (aprox. 10%) se vor relua, iar nivelul relațiilor comerciale va fi restabilit în maximum doi ani. Cei doi președinți au convenit, ca o primă etapă, reluarea întâlnirilor Comisiei de Comerț Interguvernamentale.
Președintele Putin a afirmat, cu substrat, că distrugerea unei relații este relativ facilăm în timp ce refacerea ei este un proces de durată și costisitor. Întâlnirea celor doi lideri are semnificația ei, dar nu trebuie supraevaluată întrucât, așa cum afirma liderul de la Kremlin, suntem într-o etapă de restartare, iar procesul de refacere necesită eforturi și încrederea părților în finalitatea pozitivă.













































