Sanna Marin, pe făraș. „Icoana conducerii progresiste” din Finlanda a pierdut alegerile

Sanna Marin a fost păpușa celor de la Davos, a Comisiei Europene, a NATO, fiind supusă politicilor progresiste globale, ratând însă obiectivul de a fi cu adevărat un prim-ministru al Finlandei. Ceea ce, s-a văzut la urne!

A transformat social-democrația în ideologie woke

Sanna Marin corespundea din punct de vedere ideologic cerințelor globaliste, fiind femeie și fiind crescută de mama ei și de partenera mamei, adică provenind dintr-un surogat de familie bazată pe o combinație de persoane de același sex („rainbow family”), nefiind nici atrasă de Biserică.

Premierul finlandez Sanna Marin, la Davos, unde a devenit una dintre tinerele speranțe ale lui Klaus Schwab / Foto: Facebook

Apariția ei publică la chefuri unde se consuma cocaină a stârnit controverse vii, Sanna Marin fiind nevoită să facă teste privind consumul de droguri. La fel de controversate au fost și fotografiile de la petreceri organizate la rezidența ei, în care apăreau femei topless sărutându-se.

N-au trecut neobservate nici sumele exorbitante cheltuite pentru hrană, din fonduri publice, peste 14.000 de euro lunar doar pentru mic dejun și cină! Dar, Sanna Marin a fost exonerată de răspundere, chipurile cheltuielile fiind făcute de funcționarii publici care au fost mustrați pentru aceste „acțiuni ilegale”.

Revista Time și apoi ABC au numit-o pe Sanna Marin „icoana conducerii progresiste”. Nu s-au înșelat câtuși de puțin! După o scurtă carieră într-un consiliu local, Sanna Marin ajunge în Parlament, iar de aici prim-ministru, din 2019. Cabinetul Marin avea să fie preponderent compus din femei dintr-un soi de discriminare ideologică, „virtue signaling” sau altfel spus „corectitudine morală”.

Șeful NATO, Jens Stoltenberg, bucurându-se de docilitatea unui premier precum Sanna Marin / Foto: Facebook

Componentele de politică externă au primit o importanță mai mare în timpul guvernării, chestiuni precum înarmarea Ucrainei sau lupta cu presupusele schimbări climatice trecând mult înaintea chestiunilor ce vizau populația Finlandei. În 2020, Marin a devenit Young Global Leader al Forumului Economic Mondial de la Davos, devenind evident angajamentul ei pe traiectoria antinațională.

În materie de legislație europeană, Sanna Marin semna cu seninătate orice document provenea de la Comisia Europeană, dând astfel serioase bătăi de cap constituționaliștilor finlandezi care erau ulterior nevoiți să alinieze legea fundamentală a țării la documentele semnate de Sanna Marin și care suprimau puțin câte puțin suveranitatea țării.

Premierul finlandez și șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen / Foto: Facebook

Nu au fost populare nici măsurile luate în așa-zisa pandemie, de altminteri votul din 2 aprilie a sancționat-o nu doar pe Sanna Marin, ci și pe cei implicați în demersurile contra pandemiei, indiferent de partid. „Experții” care au apărut în mass-media în timpul pandemiei de coronavirus nu au avut nici un succes în alegeri. Mika Rämet, director al Centrului de Cercetare a Vaccinurilor – care a apărut pe lista Verzi de la Oulu, și Lasse Lehtonen, director de diagnosticare la HUS (Spitalul Universitar din Helsinki) – de pe lista Partidului Conservator de la Uusimaa, nu au fost votați.

Interesantă rămâne și poziția față de Ucraina, Sanna Marin angajând Finlanda nu doar în susținerea eforturilor militare și politice ale regimului Zelensky, ci promițând inclusiv reconstruirea infrastructurii educaționale a țării și făcând diverse promisiuni elucubrante, cum ar fi transferarea de avioane multirol McDonnell Douglas F/A-18 Hornet, ceea ce președintele Finlandei, Sauli Niinistö, a negat ulterior.

Coaliția Națională și Partidul Finlandezilor vor alcătui viitorul cabinet

Coaliția Națională a obținut 20,8% din totalul voturilor exprimate, iar Partidul Finlandezilor 20,1%. Doar pe al treilea loc regăsim partidul de guvernământ, SDP-ul condus de Sanna Marin, cu 19,9%. Așadar, Coaliția Națională a obținut 48 de locuri din parlamentul alcătuit din 200, cu 10 în plus față de legislatura precedentă, Partidul Finlandezilor obținând 46, adică o creștere de 7 locuri!

Pe scurt, viitoarea coaliție mai trebuie să se asigure de 7 voturi pentru a deține majoritatea parlamentară.

Propriu-zis, ceea ce s-a petrecut la alegerile din Finlanda, a fost o balansare dinspre stânga spectrului politic înspre dreapta. Situația este similară cu cea din Suedia.

Viitorul prim-ministru al Finlandei, Petteri Orpo, un politician pur sânge / Foto: Facebook

Petteri Orpo, liderul Coaliției Naționale, a fost ministru al Finanțelor, a militat în campanie pentru echilibrarea economiei, reducerea cheltuielilor pentru șomaj și ajutoare pentru locuințe și construirea mai multor centrale nucleare.

Partidul Finlandezilor a făcut campanie pe o platformă anti-imigrație și anti-Uniunea Europeană, bașca abordând preponderent tineretul și utilizând platforma Tik-Tok. Liderul partidului finlandez Riikka Purra a câștigat mai multe voturi decât orice alt candidat.

Partidele din fosta coaliție guvernamentală – Partidul de Centru, Alianța Stângii și Verzii, adică toate de stânga, ca și social-democrații conduși de Sanna Marin, au înregistrat pierderi mari.

Viitorul premier, Petteri Orpo, un politician de carieră

Petteri Orpo, 53 de ani, diferă radical de Sanna Marin, nefiind genul de politician vedetă. Cum nu are nici vreo carieră meteorică, fiind în politică încă din anii ’90. Dimpotrivă, este mai curând plictisitor, calm, poate prea măsurat. Este de așteptat să imprime un proiect politic bazat pe creșterea economică, încercând să contrabalanseze pornirile antieuropene ale viitorilor parteneri de coaliție, mai ales că la nivel european este afiliat PPE.

Riikka Purra, șefa Partidului Finlandezilor, potrivit propagandei progresiste – imaginea extremei drepte / Foto: Facebook

Principala problemă a conservatorilor în alcătuirea guvernului o reprezintă divergențele ideologice cu parlamentarii aparținând Partidului Finlandezilor. Având în vedere flexibilitatea manifestă în negocierile politice finlandeze, unii nu exclud, așadar, o coaliție între conservatori și social-democrații conduși de Sanna Marin. Ceea ce, ar fi în mod evident contrar votului exprimat de finlandezi, dar și contrar apetenței liderilor celor două formațiuni politice. Dar, cu aceeași cutumiară flexibilitate ar putea alcătui cabinetul și cu Partidul Finlandezilor, cum ar fi și mai corect și ar reprezenta și întoarcerea la normalitate solicitată de electorat prin votul exprimat.

Alte formațiuni nealiniate stângii ar fi creștin-democrații, care au obținut 5 locuri în Parlament, și Popularii cu 9 locuri. Acestea ar mai putea fi luate în calcul pentru alcătuirea coaliției, care din bun start va avea cel puțin trei partide componente.

Alianța Stângii (11 locuri), Verzii (13 locuri), Social-Democrații (43 de locuri), împreună cu Partidul de Centru (23 de locuri), nu au cum să alcătuiască o majoritate parlamentară.

Ce ar mai fi de notat este că, dincolo de așteptări, campania electorală nu a dezbătut situația din Ucraina sau chestiuni conexe, fiind axată mai curând pe chestiuni economice și sociale (educație, șomaj etc.). Suplimentar, Partidul Finlandezilor a ținut să discute chestiunea imigrației, ceea ce i-a și adus susținerea imediată a electoratului. Idem, Riikka Purra, a susținut amânarea chestiunilor ce țin de politicile europene privind neutralitatea carbonică.