Strigătul disperat al „muzeelor”: Situația este mult mai dramatică, pe lângă furtul pieselor din Tezaurul Dacic

Mihaela Simion este muzeograf 1A și arheolog, expert al Muzeului Național de Istorie a României, unde lucrează din 1996. Actualmente este la Arad, unde conduce, din partea MNIR, lucrările de cercetare pe lotul CFR Arad-Timișoara.

Nu am lucrat la expoziția din Olanda. Dar aș fi putut lucra, dacă primeam această sarcină. Nu noi, personalul de specialitate, hotărâm când și unde se face o expoziție internațională. Dar câteva lucruri trebuie neapărat spuse, în invazia de ieri și azi de păreri de tot felul, firești, dealtfel având în vedere grozăvia tragediei ce ne-a lovit.

• Nazare a anunțat desființarea unui număr important de sedii ale ANAF
• Tuneluri Hezbollah ascunse sub un magazin de haine
• Radu Oprea: Oana Gheorghiu a introdus pe sub radar în ședința de guvern lista exploratorie a companiilor ce ar putea fi listate la bursă
• Promisiunea lui Macron: Nu voi mai face politică, după plecarea de la Elysee
• AUR a readus în Parlament un nume pe care sistemul a încercat să-l scoată din memoria românilor: Mircea Eliade

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), astăzi, cu toate tunurile puse pe el, are o colecție de 17.000.0000 de obiecte (adăugând aici imensa și inestimabila colecție filatelică).

De 20 de ani stă închis, cu un patrimoniu inestimabil în cutii, cu un personal subdimensionat și din ce în ce mai puțin. De 20 de ani atragem atenția asupra acestui fapt. Ni se spune, de către toții purtătorii vremelnici de pix, că un muzeu și patrimoniul național nu sunt o prioritate a statului.

Astăzi, întreaga societate descoperă, tragic, valoarea inestimabilă a obiectelor cărora ne-am dedicat toți viața și rămânem lângă ele doar dintr-un soi de romantism și pasiune, azi mai greu vizibilă la generațiile mai noi.

Au fost furate patru piese excepționale! În cazul unui cutremur sau al oricărei nenorociri din clădirea care se clatină șub pașii noștri se pierdea TOT!!!!!!!! Dar TOT! Tot tezaurul istoric și restul sutelor de mii de artefacte de mare valoare.

Doar Dumnezeu ne-a ferit și după cum se vede, nici el nu mai are răbdare cu noi.

Nimeni nu ne-a auzit. Nu am existat!

Expoziții superbe știm să facem. Inclusiv pentru publicul român, ultima expoziție, „Dacia – ultima frontieră a romanității” , a arătat acest fapt, chiar așa, în veșnicul hol.

Cerem la fiecare ministru, un spațiu securizat, decent în care să facem depozitele si laboratoarele, unde să ducem în siguranță restul tezaurului cât se va tropăi prin clădirea de pe Victoriei în muuult așteptata reabilitare.

Ni se spune că nu sunt bani și nu e o prioritate. Ba chiar ni s-a sugerat că putem să le tinem în containere!

Acum însă, toată lumea plânge!

Poate, din nenorocirea asta se înțelege că măcar restul trebuie salvat! Că profesionismul este esential în acest domeniu și se construiește greu. Că politica și politruceala nu au ce căuta în acest domeniu, care, strigăm de peste 10 ani, este parte a securității naționale!

Iată două instantanee cu piesele, luate din expozitia de la București, expoziție la care am avut privilegiul să lucrez alături de câțiva dintre colegii mei.

Brățările dacice expuse la București.

Toată lumea plânge, toți vorbesc despre patrimoniu, se spun prăpăstii și băznăi peste fire, pentru că s-a întâmplat o mare nenonorocire. Dar, dragi Guvernanți, dragă Presă, dragă Societate, când la 18 mai 2024 toată suflarea muzeelor din Romania era în stradă, strigînd amarnic despre toate acestea pe care le dezbateți acum, de ce nu ați auzit? De ce nu ne-ați auzit? Ba chiar ne-ați ridiculizat!

Să vă aduc aminte declarația manifest?

Acum căutați acari păuni, cereți demisii, dar primul ministru ne spunea că vine să deschidă el muzeele, că atât se înțelege din munca într-un muzeu! Acum vrea celule de criză – dacă o fac iar cu băgători de seamă, e clar ce celulă de criză e!

Situația e critică, peste tot. Cancerul e extins, iar nouă, câtorva dintre aceia puțini (cam 2000 și ceva de specialiști în toată țara) ni se rupe inima că nu va mai rămâne nimic.

Redau ceea ce scriam și urlam în 18 mai.

Ne auziți, în sfârșit?

SINDICATELE DIN DOMENIUL PROTECȚIEI PATRIMONIULUI CULTURAL NAȚIONAL asociate în cadrul Federației Naționale a Sindicatelor din Cultură și Mass-Media „CulturMedia” – CNS Cartel Alfa, declară pe 18 Mai –NOAPTE ÎN MUZEELE DIN ROMÂNIA!

La 18 MAI se sărbătorește ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MUZEELOR. În jurul acestei date, publicul din Europa este invitat la NOAPTEA EUROPEANĂ A MUZEELOR ce se desfășoară, la nivel internațional, în 2024, sub deviza „Muzeele, Sustenabilitatea și Starea de bine”.

Ar fi trebuit să fie un eveniment generos, organizat la nivel național, o sărbătoare a muzeelor și a oamenilor ce slujesc acest domeniu și un moment aniversar de referință – 20 de ani de Noaptea Muzeelor în România!

Mihaela Simion, în timpul săpăturilor arheologice pe tronsonul CFR Arad-Timișoara Foto Arhiva personală

Din păcate, suntem obligați, având în vedere tratamentul umilitor și discriminatoriu la care suntem supuși, să oferim guvernanților un eveniment memorabil – la fel de aniversar – „Noapte în Muzeele din România” în (prin) care, de fapt, noi, lucrătorii din domeniul protecției patrimoniului cultural, COMEMORĂM :

• 20 de ani de degradare continuă a mediului de muncă în instituțiile cu rol în gestionarea patrimoniului cultural național;

• 20 de ani de subfinanțare cronică a instituțiilor cu rol în gestionarea patrimoniului cultural național;

• 20 de ani de tratament discriminatoriu între instituțiile de spectacol și muzee și biblioteci;

• 20 de ani de umilințe și ignorare a profesiilor legate de protejarea patrimoniului cultural național;

• 20 de ani de politici culturale și salariale inadecvate;

20 de ani de mizerie la care sunt condamnați lucrătorii din domeniu, în ciuda complexității pregătirii profesionale și a dificultății profesiilor specifice domeniului

• 20 de ani de condamnare la extincție prematură a specialiștilor din domeniu, ce ies din sistem cu pensii mizere;

• 20 de ani de depopulare și deprofesionalizare dramatică a domeniului, având în vedere lipsa de perspective și „politizarea” modalității prin care se realizează adesea recrutarea de personal, în numele și în slujba unei descentralizări ce a aservit total instituțiile de cultură baronilor locali;

• 20 de ani de privare a publicului de un Muzeu Național de Istorie a României!

• 20 de ani de presiune birocratică inutilă și de natură să blocheze posibilitățile de performanță a instituțiilor culturale;

• 20 de ani de ignorare discriminatorie a nevoilor domeniului cultural și a profesioniștilor ce slujesc domeniul, redus, în viziunea majorității decidenților doar la instituțiile de spectacol;

• 20 de ani de promovare în spațiul public a unor non valori culturale;

• 20 de ani de devalizare și degradare continuă a patrimoniului cultural prin neputința de a se adopta un Cod al Patrimoniului și o Lege a Managementului în Instituțiile de Cultură, cu specificații clare pentru domeniul patrimoniului cultural;

• 20 de ani de legiferare fără consultarea profesioniștilor din domeniu, fără identificarea problemelor de jos în sus și fără cunoașterea nevoilor reale a întregului domeniu;

• 20 de ani de confiscare a rezultatelor muncii specialiștilor din domeniu doar în scop propagandistic, confiscare urmată de o absolută amnezie când se discută nevoile reale ale domeniului;

• 20 de ani de lipsă a unor planuri reale de situație de urgență, mai ales în actualul context, pentru protecția patrimoniului cultural;

• 20 de ani de inexistență a unor depozite regionale de urgență pentru evacuarea patrimoniului cultural în cazul unor dezastre;

• 20 de ani de NESUSTENABILITATE!

• 20 de ani de STARE DE RĂU!

• 20 de ani de LEHAMITE și UITARE;

AJUNGE!