Studiile filosofice arată că medievalii au fost primii operatori ai mediului virtual. „Existența digitală”, o nouă carte despre viața (ne)reală

Dacă secolul nostru va fi al virtualității sau nu va fi deloc, e un pariu încă deschis.

• La câteva ore după ultimatumul dat de Trump, Hamas răspunde: Eliberăm ostaticii!
• Guvernul Bolojan, la 100 de zile. „Fără aceste măsuri am fi fost într-o situație dificilă”
• Politico: Ursula von der Leyen va pierde sau nu votul de încredere?
• Alegerile legislative din Cehia l-ar putea readuce la putere pe fostul premier, miliardarul Andrej Babis
• Iohannis, executat silit

PRIMA LECȚIE DE FILOSOFIE A VIRTUALITĂȚII

Zuckerberg a pariat că Facebookul și metaversul ne vor face lumea mai bună. Cercetători și profesori de la Facultatea de Filosofie a Universității din București au decis să ofere o replică.

În aprilie s-a lansat volumul „Existența digitală, Studii de filosofia virtualității”, editat de Cornel-Florin Moraru și publicat în colaborare cu Oana Șerban, Paul-Gabriel Sandu, Cristina Cristea și Dragoș Grusea, la editura Eikon. Avertismentul lor este că filosofia virtualității e un șantier în lucru, însă tehnologia avansează mult mai repede decât ne putem educa să o folosim în avantajul vieții noastre.

Pentru a surprinde miezul problemei, cercetătorii proiectului „BE YOU” (A fi tu însuți în era rețelelor sociale – o abordare a esteticii autenticității din perspectiva ontologiei virtuale), au preferat să facă un pas înapoi și să identifice chiar originea filosofică a studiilor despre virtualitate, plasată, în mod surprinzător, în dezbaterile post-aristotelice referitoare la existența îngerilor din Summele Sfântului Thoma. Nu am fi zis că atunci când stăm la butoanele rețelelor de socializare ducem mai departe o moștenire medievală.

Potrivit lui Cornel-Florin Moraru, plecând de la relația dintre ceea ce este actual și ceea ce este posibil, înrădăcinată în  filosofia lui Aristotel, „gândirea medievală a preluat această sugestie și a dezvoltat pentru prima oară conceptul propriu-zis de virtualitate în coordonatele filosofiei creștine, pentru a desemna modalitatea în care entitățile spirituale (sufletul, îngerii, Dumnezeu însuși) se manifestă în realitatea fizică prin efectele pe care le produc”.

Cu fiecare glisare a ecranului digital suntem mai aproape de medievali sau, fără să ne fie frică să o spunem, medievalii au fost primii operatori ai mediului virtual.

Suntem, totuși, prin locuirea mediului virtual, mai străini de propriul corp și de propria realitate? Una dintre provocările acestui volum este aceea de a ne face conștienți că orice contemplare a corpului ar trebui să cuprindă în mod necesar și o reflecție asupra virtualității, iar tărâmul virtualității digitale și al spațiului virtual nu pot fi înțelese în mod eficient decât atunci când sunt privite prin prisma corpului. „Întruparea” conștiinței noastre în lumea avatarurilor ne face să ne întrebăm cât dintre plăcerile, dorințele și instinctele noastre ne urmează în spațiul virtual? Mai exact, cât de autentici rămânem în metavers?

Oana Camelia Șerban, coautor al Studiilor filosofice despre experiența în virtual Foto Q Magazine

„INFLUENCEREALA” E UN JOC CAPITALIST

Din această perspectivă, Oana Șerban explică faptul că imperativele morale ale autenticității – „Fii tu însuți!”, „Cunoaște-te pe tine însuți!”, „Îngrijește-te de propriul sine!” – sunt convertite în funcții ale unui brand personal, în plină civilizație capitalistă, consumeristă și digitală. Întrebându-se ironic „cine are autenticitate de vânzare?”, Oana Șerban declară că paradoxul autenticității în spațiul digital se rezumă la pretenția ca influencerii să fie urmăriți, „apostolat” care se cuantifică în recompense financiare: „Comunitățile virtuale devin mici întreprinderi, iar influencerii trăiesc de pe urma reproducerii unui capital de autenticitate.”

Fără a fi exclusiv pesimiști, există câteva rădăcini nobile ale lumii virtuale pe care avem datoria de a le recunoaște. Pe de o parte, ne obligă la încorporarea lumii artei în viața noastră: nu postăm la întâmplare nimic, pretenția frumuseții în majoritatea conținuturilor virtuale este nelipsită, și deși nu avem sentimentul că am generat conținut estetic, toți așteptăm ca postările noastre să fie privite oarecum artistic. Prin aceasta, mixăm, fără să ne dăm seama, trei gesturi avangardiste: dependența de rutină și cotidian, împrumutată de la mișcarea Dada daily vlog-urilor, respectiv tehnica dicteului automat al suprarealismului și adicția futuristă față de tehnologie, care devin unelte în mâinile creatorilor de conținut.

Pe de altă parte, chiar dacă suntem mai aproape de cultură, suntem mai departe de mediul politic: democrațiile digitale, observă autorii, sunt tot mai greu de gestionat, pe măsură ce fake-news-urile și societatea fluidă a lumii 2.0 inundă consensul social și nevoia de adevăr. Tocmai de aceea, Cornel Moraru observă că noul contract social nu poate evolua decât plecând de la aporia dintre vină și responsabilitate.

Fără să ne dăm seama, comunitățile virtuale rescriu și testează noi forme ale contractului social bazate nu pe influența celor aleși, ci pe notorietatea celor care se impun.

Așadar, mai înainte de a adera pasiv la noi comunități, nu uitați că influencerul zilelor noastre are o responsabilitate morală atunci când oferă modele pentru o viață ready-made: orice urmărire (follow), orice judecată de gust (like) e o urmare, impune o consecință a virtualului asupra realului. Mai simplu spus, orice model deja fabricat în lumea virtuală ne ține mai departe de propria autenticitate.

O CARTE PENTRU TOȚI CEI CARE TRĂIESC ÎN MEDIUL VIRTUAL ȘI ÎN AFARA LUI

În cele 250 de pagini de studii de filosofia virtualității, autorii volumului „Existența digitală” rescriu polemic, prin instrumente etice, estetice și fenomenologice, istoria lumii 2.0, în speranța că cititorii se vor feri de riscul ca societatea simulacrelor să îi trăiască. O carte pe gustul internauților, un manual de responsabilitate morală pentru influenceri, un ghid pentru observarea relației dintre cultură și contracultură în spațiul virtual. La capătul acestei cărți veți înțelege de ce valoarea care unește realul și virtualul e libertatea, în exercițiul ei intim și public deopotrivă.  

Rankingul celor mai folosite platforme de social-media în aprilie 2024: Facebook – 3,065; Youtube – 2,504; Instagram – 2,000; Tik-Tok – 1,582; Messenger – 1,101; Telegram – 900; X – Twitter  – 611,  Pininterest 498 Sursa: Datare Global Portal & Smart Insigts