Un nou elev în clasa „europeană”

Este un lucru care aduce cu sine şi oportunităţi şi provocări pentru România.

Extinderea nu ţine cont de criză

Uniunea Europeană nu a redus viteza proceselor de integrare pe durata crizei. Parcă pentru a-i sfida pe cei care o vedeau blocată sub povara datoriilor suverane, a disensiunilor privind mecanismele de armonizare şi a problemelor cu care fiecare dintre statele membre se confruntă, Bruxelles- ul a ales să nu amâne nimic din calendarul numit „extindere” – Croaţia a devenit astfel al douăzecişioptulea membru al Uniunii Europene (iar Letonia, a primit undă verde pentru a deveni al optsprezecelea membru al „zonei euro”).
În tabăra euro-scepticilor, mulţi au spus că „nu este momentul”, în cea a euro-optimiştilor, că „nici nu se putea imagina unul mai potrivit”. Şi unii şi alţii au argumente. Criza încă nu a fost alungată iar relansarea economică se lasă aşteptată. Creşterea pare să nu aibă curajul să vină într-o Europă aflată sub pelerina Reginei Austeritate. Se poate spune, aşadar, că Uniunea are o problemă de rezolvat, înainte să se gândească la paşi înainte în domeniul extinderii. Pe de altă parte, economia europeană s-a stabilizat, şi-a redefinit mecanismele de care depinde disciplina iar extinderea nu înseamnă decât o lărgire în spaţiu a terenului sigur.

Croaţia, un elev cu multe probleme

Intrarea în Uniunea Europeană surprinde Croaţia împovărată de multe probleme – la toate capitolele.
Din 2009 economia este pe minus (-6,947% în 2009, -2% în 2012), plasată în categoria „junk” de agenţiile de rating internaţionale şi destul de departe de performaţa medie la nivel european, cu un Produs Intern Brut pe cap de locuitor de 13 000 USD. Şomajul este de 15%, unul dintre cele mai ridicate din Europa, (o cifră apropiată de cele din Spania şi Grecia). Singurele aspecte pozitive în plan economic ţin de disciplina bugetară, deficitul şi datoria suverană care nu au scăpat niciodată de sub control (după „standardele” europene, deficitul bugetar trebuind să fie sub 3% din Produsul Intern Brut, iar datoria suverană sub 60% din Produsul Intern Brut, aşa cum este stipulat în Pactele de Creştere şi Stabilitate). La problemele economiei se mai adaugă şi un grad ridicat de corupţie la nivelul administraţiei şi clasei politice.
Unele voci din „cartierul bancar” european au sugerat chiar că una dintre primele mutări ale Croaţiei ca membră UE va fi solicitarea ajutorului european.

Croaţii jubilează cu jumătate de gură

Spre deosebire de români şi bulgari, care în urmă cu aproape şase ani umpleau străzile fericiţi că ţările lor intrau, în sfârşit, după complicate procese de aderare, în Uniunea Europeană, croaţii sunt mai rezervaţi. Pe lângă festivităţi, la Zagreb au existat şi proteste.
Mişcarea „Occupy Croatia” a catalogat intrarea ţării în Uniunea Europeană drept un „genocid economic” subliniind că integrarea „nu este o soluţie pentru problemele ţării”
„Intrarea în Uniunea Europeană este un adevărat genocid economic împotriva oamenilor din această ţară” indică unul dintre manifestele grupului protestatar.
Mesajul Europei către aceşti oameni a fost unul realist.
„Integrarea europeană nu oferă o soluţie magică la criză , dar va ajuta pe mulţi să iasă din sărăcie odată cu modernizarea economiei” le-a transmis, astfel, croaţilor, în declaraţia de „bun-venit”, Martin Schulz, Preşedintele Parlamentului European.

Polul sărăciei europene – România, Bulgaria şi Croaţia

Croaţia se va alătura României şi Bulgariei – exact în această ordine la „polul sărăciei” din Uniunea Europeană. Cele trei ţări au multe probleme asemănătoare şi vor putea, cel puţin în principiu, să facă front comun pentru susţinerea acestora pe agenda consiliilor europene. Spunem „în principiu”, pentru că experienţa a arătat că România şi Bulgaria, două state „cuplate” informal de europeni au activat mai degrabă separat, preferând să îşi susţină cauzele în cooperare cu alte state. Problemele asemănătoare nu sunt astfel o promisiune a cooperării în trei.
Ceea ce va lucra cu singuranţă în favoare binelui comun al celor trei va fi că, indiferent de grupul de state căruia i se vor alătura, vor ridica probleme asemănătoare şi vor pleda pentru soluţii asemănătoare.
Intrarea în Uniunea Europeană va consolida poziţia Croaţiei în grupul „Europei Emergente” în care ţara există deja de mai bine de un deceniu şi jumătate, de când s-a stabilizat după războiul care a spart fosta Iugoslavie. Pentru analişti şi mai ales pentru investitori acest lucru nu va schimba cu mult calculele atât timp cât fundamentele economice nu se vor îmbunătăţi. Calificativul „junk” dat de agenţiile de rating reprezintă pentru cei care îşi asumă riscuri în economia mondială un argument mult mai puternic decât simpla aderare la Uniunea Europeană.
Cu eticheta „junk” pe piaţa internaţională, Croaţia va miza pe fondurile europene ca sursă principală de aport de capital extern. Acest lucru ar putea creşte competiţia cu celelalte colege mai sărace, România şi Bulgaria.

Pentru piaţa de capital aderearea nu aduce schimbări majore

Analiştii şi investitorii nu consideră că aderarea Croaţiei va schimba foarte mult percepţia pieţelor internaţionale asupra acestei ţări sau a ţărilor aflate în regiune – România şi Bulgaria.

„Intrarea Croaţiei în Uniunea Europeană este un lucru bun pentru ei, în sensul că aceasta le va oferi acces la fonduri structurale, aşa cum se înâmplă în cazul României şi Bulgariei, dar, în esenţă, lucrurile nu se vor schimba foarte mult” remarcă Horia Braun-Erdei, Director General al ING Investment Management România. Acesta subliniază însă şi aspectul că, spre deosebire de România, care a avut un accord cu FMI, Croaţia a fost mult mai activă în ultima perioadă pe piaţa internaţională atrâgând atenţia asupra sa. „Sunt mai prezenţi pe pieţe decât noi. Lumea s-a uitat mai mult la ei, dar, desigur, plasându-i într-o categorie mai slabă de emitenţi”, declară  Braun-Erdei pentru Q  Magazine.

Alte viziuni pun accentul pe schimbările pe care această aderare le va produce în timp la nivelul economiei croate şi care pun problema creşterii competiţiei regionale pentru surse externe de finanţare.

„Intrarea Croaţiei în Uniunea Europeană este fără îndoială un pas care trebuie salutat. Ţara va fi capabilă să atragă mai multe investiţii străine directe şi fonduri structurale care se vor dovedi benefice pentru economie. Însă, deşi direcţia este bună, drumul este abia la început. Există speranţa că aderarea la Uniunea Europeană va da imbold creşterii economice după ani de recesiune” a declarat, pentru Q Magazine, Mindaugas Lepeska, analist în cadrul Threadneedle Investments din Londra. Totuşi, pieţele nu pot uita fisurile care strică frumoasa poză a economiei croate. „Sunt multe lucruri de făcut în Croaţia. În special în domeniul reformelor structurale au fost foarte înceţi şi lipsiţi de viziune pe termen lung”, a continuat el. În aceste condiţii este greu de imaginat o schimbare la nivel regional. „În ce priveşte regiune, este greu de crezut că vom asista la o schimbare majoră. Dar dacă economia croată revine pe creştere, Croaţia ar putea trage după ea şi alte ţări”.

Croaţia în câteva cifre

1,976% – creşterea PIB în 2012
15% – rata şomajului în 2012
2,7% – nivelul deficitului bugetar în 2012
„junk” – categoria în care este plasată ţara de agenţiile de rating