De ce sprijină guvernul construirea Catedralei Mântuirii Neamului

Victor Opaschi, secretarul de stat pentru culte, explică pentru cititorii Q Magazine de ce Guvernul sprijină construirea Catedralei Mântuirii Neamului, dar şi mult-controversata „mega-moschee” de la Bucureşti.

Există multe voci care reclamă faptul că finanțarea Bisericii de stat încalcă libertatea religioasă. Este fondată o astfel de abordare?

Libertatea religioasă este unul dintre cele mai vechi drepturi şi libertăţi, aflate la baza construcţiei democraţiei moderne. Toate guvernele din țările democratice au instituții guvernamentale, cum este Secretariatul de Stat pentru Culte în România, prin care facilitează exercitarea libertății religioase. Libertatea religioasă înseamnă dreptul cetățenilor de a se asocia în numele unei credințe comune, un drept aflat la temelia democrației.

AU PORNIT OFENSIVA. CINE SUNT CEI CARE VOR SĂ DOBOARE BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ

Punerea în discuție a acțiunilor cultelor religioase, contestările care apar, faptul că unii activiști nu vor să vadă decât lucrurile pe care organizațiile religioase nu le fac sau le fac altfel decât pe gustul lor este parte a libertății de opinie, însă constatăm că aceștia folosesc frecvent un tip de retorică demult inactuală, cea a anticlericalismului, și astfel se ajunge foarte rapid la degradarea calității dezbaterii publice asupra rolului religiei în societate.

„Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?“ (Lc 18, 8)

În majoritatea statelor europene, cultele sunt recunoscute ca parte a societăţii civile şi ca partener al statului în diverse domenii: spiritual, cultural, educațional, filantropic, contribuind la binele comun al societății.

Am uneori impresia că aceste tipuri de lozinci seculariste sau avalanşa de reproşuri la adresa Bisericii Ortodoxe în special sunt rezultatul unei acute lipse de alfabetizare în domeniul relaţiei dintre Biserică şi Stat, dar și în privința exercitării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor într-o societate europeană.

Europa, în vremea vrajbei

Dar Europa de astăzi nu mai seamănă nici ea cu cea din anii ’90. Se multiplică manifestări ale extremismului de sorginte religioasă, ca și ale xenofobiei accelerate ca urmare a crizei migraţiei…

Aceasta este o temă foarte serioasă, care a început să îi afecteze tot mai mult pe români – pe cei din afara granițelor, pe cei din Occident în mod direct, dar nu numai; a început să devină o urgență reală și pentru România. Iar această criză este direct legată de libertatea religioasă.

În actualul context, punctul cel mai sensibil al libertății religioase îl constituie dimensiunea publică a acesteia. De zeci de ani se discută în Europa și în lume cu privire la rostul și limitele acțiunii publice ale comunităților religioase.

EUROPA TREMURĂ SUB ASALTUL LOR. CINE SUNT ŞI CE VOR!

Sub presiunea migrației, Europa se confruntă cu o creștere a pluralismului manifestărilor de sorginte religioasă, în special musulmane, care repun în discuție cadrele legale – naționale și europene – ale libertății religioase și ale relațiilor dintre state și comunitățile religioase.

Aproape 3.000 de imigranţi s-au înecat în Marea Mediterană în cursul anului 2016, iar alţi 250.000 au reuşit să ajungă în Europa, estimează Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM).

Se pune problema limitelor libertății religioase în raport cu celelalte drepturi și libertăți cetățenești, precum libertatea conștiinței sau cu problema securității naționale. Pe de altă parte, asistăm și la o creștere a numărului manifestărilor de xenofobie în spațiul public.

Este nevoie de găsirea unui nou echilibru între necesitățile de securitate, legate de prevenirea și combaterea actelor care vizează distrugerea sistemelor și valorilor democratice și respectiv de imperativul garantării libertății religioase ca principiu fundamental al democrației.

Cum este relaţia noastră cu musulmanii din România?

Am demarat împreună cu Muftiatul Cultului Musulman, de mai bine de doi ani, un amplu dialog cu organizaţiile religioase musulmane din ţara noastră, care funcţionează în baza O.G. 26/2000, ca ONG-uri. O cât mai aprofundată cunoaştere a dinamicii religioase din ţara noastră este esenţială pentru articularea unor politici publice adecvate.

CÂŢI MUSULMANI TRĂIESC ÎN CAPITALĂ ŞI DE CE AU NEVOIE DE O MEGA-MOSCHEE

Deja lucrăm la nivelul instituției la redactarea și publicarea unei noi ediții a volumului „Statul și cultele religioase”, apărut în anul 2014, actualizat cu date la zi și tradus în limba engleză sub titlul „State and Religion in Romania” (2015). Volumul este foarte util nu doar la nivelul decidenților politici, ambasadelor, cultelor religioase sau universitarilor, ci și publicului larg, care este interesat de activitatea noastră, dar mai ales de dinamica relației stat-culte în România.

Un lăcaș de cult la o mie de credincioși

Totuși, în termeni practici, la peste 150 de ani de ani de la secularizarea lui Cuza, pentru ce mai este nevoie ca statul să finanţeze cultele religioase? 

Sprijinind reapariția în spațiul public a bisericilor, a lăcașurilor de cult, statul român sprijină, în fapt, tocmai recuperarea memoriei și a rădăcinilor spirituale și culturale ale românilor, sufocate în perioada comunistă și readuse la viață în libertate.

În București sunt circa 300 de biserici (cele mai multe într-o capitală din UE), deci cam una la 6.000 de ortodocși.

Vorbim despre reparații pe care statul le datorează în primul rând cetățenilor săi, care într-o proporţie de peste 99% se declară membri ai cultelor religioase. Secretariatul de Stat pentru Culte sprijină financiar construcţia şi reparaţia lăcaşurilor de cult pentru toate cultele religioase, nu doar cele ortodoxe, tocmai pentru a sublinia faptul că libertatea religioasă este unul dintre fundamentele democraţiei.

În România sunt astăzi peste 27.000 de lăcaşuri de cult. Avem nevoie de mai multe?

Mai întâi, vorbim despre construcții și despre reparații, două dimensiuni distincte. Haideți să ne uităm la ce înseamnă concret numărul acesta de biserici! Dacă luăm doar cazul Bisericii Ortodoxe, care are cel mai mare număr de credincioși, o centralizare a numărului de lăcașuri de cult, realizată de Secretariatul de Stat ne arată că aceasta are, în medie, un lăcaș de cult la o mie de credincioși, în condițiile în care într-o biserică obișnuită încap de obicei maximum 200-300 de oameni. Dar sunt oraşe precum Bucureştiul, în care cele mai multe biserici se găsesc în zona veche, în timp ce cartierele de blocuri cu o densitate foarte mare a populaţiei, au foarte puţine lăcaşuri de cult.

Rotonda din Geoagiu, cea mai veche biserică medievală din România, construită în secolele XI-XII

În plus, ca să vorbim și despre reparații, sunt multe biserici-monumente istorice, care au nevoie de atenție permanentă, sunt comunități în care există lăcașuri de cult vechi, de mare valoare, chiar acolo unde comunitățile s-au restrâns numeric, având nevoie de renovări. Avem obligaţia de a nu abandona patrimoniul cultural și spiritual.

Dar nu vorbim doar despre biserici de patrimoniu, ci și despre construcţii foarte mari, cum este Catedrala Mântuirii Neamului, unde statul a dat deja sume de ordinul multor milioane de lei!

Principiile enunțate mai sus funcționează și aici. Și este important să vorbim despre toate bisericile, nu doar despre una singură.

Iată, de exemplu, suntem în pragul Centenarului Marii Uniri: celebrarea Centenarului va avea și o dimensiune religioasă importantă, pentru că nu doar Biserica Ortodoxă, ci și cea Greco-Catolică au fost participante de prim rang la edificarea conștiinței naționale și la înfăptuirea Unirii. De aceea, sperăm ca, pentru anul viitor, atât Biserica Ortodoxă Română, cât şi Biserica Greco-Catolică să reuşească să finalizeze două lăcaşuri de cult foarte importante.

DEZBINARE ÎN SÂNUL BISERICII. CARE ESTE MOTIVUL!

Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti este o biserică promisă românilor de aproape 140 de ani nu doar de Biserica Ortodoxă, ci și de Stat, și atâta vreme amânată. Este adevărat că Guvernul României a sprijinit și sprijină substanțial construirea Catedralei nu doar ca o formă de reparație simbolică, ci și ca o necesitate practică. Istoric, Catedrala Națională stă sub dublul semn al Independenței și al Unirii. Simbolic, realizarea acestui proiect în orizontul Centenarului este expresia directă a redobândirii libertății religioase într-o Românie care a avut atât de mult de suferit în perioada comunistă.

Foarte importantă pentru noi este însă și sprijinirea finalizării lucrărilor la Catedrala din Cluj a Bisericii Greco-Catolice, o Biserică nedreptăţită de istorie. Și acesta e tot un proiect monumental, cu foarte mare încărcătură simbolică. Vreau să menţionez aici şi importanţa finalizării Catedralei Ortodoxe Române din Madrid, o regiune în jurul căreia gravitează foarte mulţi români. De asemenea, importante lucrări de restaurare trebuie susţinute financiar şi în centrele eparhiale din Caransebeş, Arad, Cluj Napoca şi  Alba-Iulia.

CÂND VA AVEA LOC FINALIZAREA CONSTRUCȚIEI CATEDRALEI MÂNTURII NEAMULUI

Nu vreau să minimalizez sub nicio formă contribuţia celorlalte culte la Marea Unire şi mai ales la devenirea naţiunii române moderne şi europene. România a fost și este un spațiu al pluralismului religios, și cred că e important să punem acest lucru în valoare, în perspectiva Centenarului, făcând din anul 2018 un an al libertăţii religioase, al pluralismului şi al toleranţei.

Căci, până la urmă o naţiune nu este doar rezultatul unui consens politic istoric, ci se construieşte în fiecare zi prin efortul cetăţenilor de a se asocia şi de a se simţi împreună, inclusiv în Biserică.

Catedrala Mântuirii Neamului va avea o suprafață de 38.000 mp, de 10 ori mai puțin decât Palatul Parlamentului.

⇓

Costul lucrărilor la Catedrală este astăzi estimat la 100 milioane de dolari „la roșu” și probabil încă 100 milioane de dolari pentru finisaje, adică un cost total de 4.500-5.000 de dolari/mp.

⇓

Spre comparație, Palatul Parlamentului (Casa Poporului pe stil vechi) a costat cam 25.000 de dolari/mp în anii ’80 ceea ce poate însemna dublu acum, în dolari 2016.

⇓

Dacă facem o comparație cu catedralele recent ridicate în Europa, o să constatăm următoarele:

– Catedrala Nuestra Señora de Almudena (construită între 1879 și 1993), punctul central al catolicismului spaniol contemporan, are un cost estimat la peste 1 miliard de dolari (dolari 2016) și dimensiuni comparabile cu viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului;

– Catedrala Hristos Mântuitorul, mândria Moscovei contemporane, care poate găzdui 10.000 persoane odată (dublu față de cea care se ridică la București) a costat 360 milioane de dolari la valoarea dolarului din anul 2000;

– Catedrala Sfântul Sava din Belgrad a costat 250 milioane de dolari în anii ’90 și este centrul ortodoxiei unui popor de două ori mai mic decât al nostru și cu 45% atei declarați.

Ne-am asumat construirea „mega-moscheii”

Merg sume foarte mari spre Biserica Ortodoxă, dar ce se întâmplă cu celelalte 17 culte?

După cum cred că știți, conform Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, susținerea financiară pe care statul o acordă cultelor se face proporțional cu numărul total de credincioși și conform nevoilor specifice ale cultelor. Ca Secretar de stat pentru Culte, am încercat mereu să respect acest principiu și am acordat finanțări pentru realizarea unor proiecte importante ale tuturor cultelor.

PENTRU PRIMA DATĂ ÎN 25 DE ANI, UN PATRIARH I-A CĂLCAT PRAGUL!

În București, de exemplu, am avut imensa satisfacţie de a vedea finalizate, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, lucrările la Templul Coral, care a putut fi inaugurat în 2014 după 8 ani de reparații capitale. Este una dintre bijuteriile arhitectonice ale Bucureștiului.

De asemenea, atribuirea terenului pentru construirea unei moschei de dimensiuni civilizate, circa 1000 de persoane, pentru comunitatea musulmană din București, a fost iarăși un fapt foarte important. Noi ne-am asumat sprijinirea proiectului construirii unui locaş decent pentru Cultul Musulman, chiar cu preţul de a fi criticaţi.

Am făcut asta după 25 de ani de amânări, negocieri și renegocieri. Pentru Secretariatul de Stat pentru Culte, sprijinirea acestui proiect prin atribuirea terenului a fost o expresie firească a susținerii pe care statul român o acordă libertății religioase. Nu putem avea un tip de atitudine față de o comunitate religioasă și să le discriminăm pe altele, comunitatea turco-tătară fiind, de altfel, una dintre cele mai loiale comunităţi etnice şi religioase ale statului român.

Tot în timpul mandatului meu a avut loc înfiinţarea noii Eparhii greco-catolice „Sf. Vasile cel Mare” din București. Aici, contribuția statului a fost, e drept, una strict administrativă, însă principiul care se aplică este același: respectarea drepturilor și demnității fiecărui cetățean, indiferent de apartenența (sau neapartenența) sa religioasă; aceasta este viziunea care stă în spatele sprijinirii tuturor acestor proiecte.

Putem spune că suntem un model de toleranţă religioasă?

Absolut! România este o țară europeană, iar Bucureștiul este o capitală care se ilustrează prin diversitatea sa culturală, socială și religioasă. Această diversitate este fertilă, e pozitivă, trebuie încurajată, nu ascunsă şi nici abandonată. Trebuie pusă în valoare. Și pentru că peste 99% din populația României se revendică de la un cult religios sau altul, e important să sprijinim și cultele religioase în exprimarea practică a acestei diversități. Identitățile puternice dau naștere la societăți puternice.