„Performanțele” școlii pe telefon, în testele PISA. Jumătate dintre elevii români sunt stresați când nu au acces la mobil în clasă. La fel de stresați ca cei din Teritoriile Palestiniene

Rezultatele testelor PISA din 2022, publicate la 5 decembrie 2023, au plasat România pe un dezonorant loc penultim în UE la performanța școlară. Aproximativ jumătate dintre elevii români de 15 ani nu înțeleg ce citesc, ce socotesc și cum funcționează lucrurile din punct de vedere al științelor naturii.

• Rolls-Royce SMR și CEZ deschid un nou capitol în energia nuclearǎ a Cehiei
• Nazare a anunțat desființarea unui număr important de sedii ale ANAF
• Tuneluri Hezbollah ascunse sub un magazin de haine
• Radu Oprea: Oana Gheorghiu a introdus pe sub radar în ședința de guvern lista exploratorie a companiilor ce ar putea fi listate la bursă
• Promisiunea lui Macron: Nu voi mai face politică, după plecarea de la Elysee

ȘCOALA PE TELEFON

Discuția care a urmat publicării acestor rezultate a constat, ca de obicei, într-o cacofonie de dezvinovățiri, de promisiuni pentru măsuri luate la repezeală, care trădează mai degrabă lipsa de profesionalism a personalului pus să conducă meschina existență a școlii românești de azi, și de advertoriale ale acelorași vânzători de snake oil digital și psihopedagogic care promit marea cu sarea la fiece cotitură neizbutită a școlii românești, de parcă nu ar fi deja, de mulți ani, parte a unei formule total necâștigătoare, bazate pe cheltuieli frivole și inovații vătămătoare.

Rezultatele la testarea PISA din 2022 vin după ce, în perioada 2014-2020, Ministerul Educaței a cheltuit doar pe proiectele cu finanțare externă menite a îmbunătăți calitatea sistemului de educație din România, aproximativ 670 de milioane de Euro. La ora actuală, România este unul dintre așii globali ai ignoranței gras stipendiate de la bugetul statului și din „fondurile” suprastatului.

„Sfinții Trei Ierarhi”, povestea unei școli în care copiii nu fac meditații și intră la două facultăți, în același timp – Q Magazine

Conform relatărilor presei, ME ar fi încercat să ascundă rezultatele catastrofale ale României la testele PISA oferind jurnaliștilor o versiune în limba română din care erau eliminate statisticile și numerele cele mai dezonorante pentru noi sau, de fapt, pentru ei. Chiar și în aceste condiții, discuția mi se pare că s-a concentrat prea mult pe actualul ministru sau pe actuala lege și prea puțin pe ce ne spun datele PISA despre starea școlii românești ca rezultat al deceniilor de reforme ale educației, reforme care au avut vectori și profitori – cum ar fi experții, sindicatele din învățământ, lobbyurile editoriale sau de IT, ONG-urile și instituțiile internaționale – încă activi în modelarea școlii românești.

Rapoartele PISA arată că la ora actuală:

1.  În România, Hong Kong și Republica Dominicană, numărul de tablete depășește numărul de elevi. În 66 din alte țări OECD raportul e de doi elevi la o tabletă și în alte 10 țări OECD, de zece elevi la o tabletă. Deci stăm bine la tablete.

2.  Din 2018 și până acum, România se numără, alături de Franța și Germania, Brunei, Vietnam, Bulgaria și Macedonia de Nord, printre țările care și-au sporit cu 50% platformele de învățare online. Suntem, așadar, fruntași la investițiile în digitalizare, alături de țări care sunt plasate mai bine decât noi în clasamentele PISA (Brunei și Vietnam) dar care au cunoscut scăderi dramatice de punctaj (Franța și Germania) și de țări care sunt după noi în clasamentele PISA (Bulgaria și Macedonia de Nord).

3.  Practica, frecventă în România, de a permite și chiar de a cere elevilor folosirea celularelor în clasă, la ore, este dezastruoasă. Rapoartele PISA arată că țările în care telefoanele sunt teoretic interzise, dar practic sunt folosite la ore, cu sau fără voia profesorilor, au rezultate slabe la învățătură. Elevii sunt distrași și distrag și pe alții de la ore, telefonul și aparatura electronică folosită în voia cea bună determinând scăderea puterii de concentrare a elevilor care le folosesc și a colegilor lor.

Elevii distrași de telefoanele colegilor au, în medie, cu 15 puncte mai puțin la testele PISA de matematică decât colegii lor care nu au de-a face cu acest fapt.

Dacă în Japonia doar 5% dintre elevi sunt deranjați de colegii lor cu telefoanele celulare, 35% dintre elevii români sunt deranjați de telefoanele colegilor, ceea ce ne plasează în rândul țărilor fruntașe la perturbarea orelor cu ajutorul mobilelor.

Orice elev care folosește celularul la ore are efecte negative asupra colegilor săi, pe care îi deranjează și îi împiedică să învețe. Cu alte cuvinte, uriașul procent de analfabetism funcțional al României la testele PISA este imaginea clară a naturii colective a neghiobiei, care se ia.

Este ilogic să ceri incluziunea copiilor cu CES (n.r. cerințe educaționale speciale) în școală în virtutea influenței pozitive pe care o au copiii normali asupra lor și să ignori chestiunea aspectului comunitar al învățării la clasă. Inteligența e mai individuală decât neghiobia și imoralitatea, care se transmit din releele câtorva elevi asupra întregii clase, dând naștere la presiunea socială de a te conforma unui anumit model de neghiob de succes sau distrugând puterea de concentrare a celorlalți.

Țările asiatice care sunt în topul rezultatelor PISA au cele mai mici procente de folosire a telefoanelor în clasă.

Rapoartele PISA arată că țările în care telefoanele sunt teoretic interzise dar practic sunt folosite la ore, cu sau fără voia profesorilor, au rezultate slabe la învățătură.

4.  Rapoartele PISA arată că aproape jumătate dintre elevii români sunt stresați când nu au acces la telefonul celular în clasă. Sunt la fel de stresați ca elevii din Teritoriile Palestiniene, de exemplu, deși nu trăiesc în condiții similare. Rapoartele PISA fac legătura clară dintre acest nivel de stres și dependență. Elevii români au fost lăsați și încurajați de părinți și de profesori, de familiile lor și de școala finanțată de tot felul de companii de telefonie celulară care ne fac reforma învățământului de ani de zile, să devină dependenți de telefoane.

Dependența elevilor români de drogul ecranului duce la scăderea performanței școlare, a memoriei, a atenției, a rezistenței la stres, a capacității de a concepe și rezolva o problemă.

Rapoartele PISA arată că elevii care petrec mai mult de trei ore pe zi pe ecrane, chiar cu scopul de a învăța, nu pentru distracție, au rezultate slab spre dezastruoase la învățare.

La ora actuală, elevii din România sunt, fruntași, pe locul 11 în lume la numărul de ore petrecute la școală pe ecrane.

Elevii noștri sunt printre cei mai mari navigatori internautici din lume. Elevii români petrec două ore pe zi la școală în scop educațional, și două ore pe zi în scop recreativ. Deci patru ore pe zi doar la școală, fără a mai socoti ce se întâmplă acasă. Mai mult ca elevii români petrec pe ecrane elevii bulgari. Într-o situație similară elevilor români se află elevii din Filipine, Indonezia, Guatemala, El Salvador, Mexic, Jamaica, Panama, Republica Dominicană. Sunt, toate, economii subalterne, bazate pe bani trimiși de cei emigrați la munci de jos.

Rapoartele PISA arată că aproape jumătate dintre elevii români sunt stresați când nu au acces la telefonul celular în clasă. Sunt la fel de stresați ca elevii din Teritoriile Palestiniene, de exemplu, deși nu trăiesc în condiții similare.

5.  Testele PISA și analiza lor cuprinsă în rapoarte sugerează și că performanța școlară nu crește odată cu numărul de ore petrecut în școală sau cu investiția în educație. Depinde ce faci la școală, în acele ore, cu acei bani. De exemplu, învățământul remedial, pentru cei cu rezultate slabe, poate avea rostul lui. Pe de altă parte, timpul petrecut cu activități sportive sau citind sau mergând la spectacole, nu stând pe celular și pe ecran, are și el valoarea lui, extrem de importantă.

Rapoartele mai arată și că dincolo de un anumit prag, calculat de OECD a fi de aproximativ 75.000 de USD/deceniu, investițiile în educație nu produc neapărat rezultate mai bune. SUA, arată raportul, investește dublu pe cap de elev, adică aproximativ 150.000 de USD/deceniu. Și performanța școlară nu se îmbunătățește proporțional, ba chiar stagnează sau scade. România investește cam 40.000 de USD/deceniu pe cap de elev, dar costurile vieții în România sunt ceva mai mici decât în alte părți din UE. Japonia investește mai puțin decât SUA și are rezultate mult mai bune. Deci refrenul, preluat și de sindicatele noastre de la sindicatele woke din SUA, că trebuie să cheltuim mult mai mulți bani pentru a avea școală mult mai bună este un mit.

6.  Rapoartele PISA arată că nu există o corelație directă între prosperitatea economică a unei țări și calitatea sistemului de educație, că distincția nu se mai face între țări bogate și bine educate și țări sărace și prost educate.

Există țări bogate și prost educate, precum SUA, și există țări sărace și cu un sistem de educație foarte bun, cum au fost cu decenii în urmă Coreea de Sud și Singapore. Există, de asemenea, țări în care elevii săraci au rezultate excelente la matematică, precum Kosovo, Albania, Jamaica, Cambodgia, Maroc, Uzbekistan, Tailanda, Chile, Georgia, Moldova și altele.

Rapoartele PISA indică însă faptul că în România copiii săraci au rezultate extrem de proaste la învățătură: doar 7% dintre copiii români săraci au rezultate bune la școală, ceea ce ne plasează pe locul 78 din 79 de țări. Foto World Vision

Cu alte cuvinte, la școală copiilor li se predă prost și de aceea au nevoie de meditații. Iar săracii nu au bani de meditații. Dar mai ales cei care își permit să plătească meditații pot învăța, pentru că la meditații profesorii nu predau interactiv, digital, prin proiecte de grup și punând accentul pe starea de bine. În țările în care predatul la clasă nu a fost distrus de o combinație de neopedagogie progresistă și mercenariat al cadrelor didactice care nu mai au interesul să predea cum trebuie la ore ca să-și îngroașe rândurile elevilor veniți la meditații, elevii, fie ei săraci sau bogați, au posibilitatea de a învăța ceva în timpul orelor de clasă.

7.  Un alt mit se dovedește a fi și modelul finlandez, atât de popularizat în România și despre care am scris acum șase ani arătând că rezultatele pozitive de la testele PISA veneau nu din modelul finlandez nou, ci din inerția sistemului finlandez vechi, clasic, de învățământ. După reformarea lui, rezultatele au fost din ce în ce mai proaste, Finlanda înscriindu-se pe o perpetuă curbă descendentă. Acum, România, ca și Finlanda pe care a copiat-o, se numără printre sistemele care pun cel mai mult accentul pe „starea de bine” și care au rezultatele cele mai dezamăgitoare de la an la an.

Țările asiatice care sunt în topul rezultatelor PISA au cele mai mici procente de folosire a telefoanelor în clasă.

8.  50% din elevii români au avut școlile închise pentru trei luni sau mai puțin de trei luni în timpul COVID. Ceea ce înseamnă că restul de 50% au avut școlile închise pentru mai mult de trei luni, ceea ce a contribuit la scăderea nivelului elevilor dovedind încă o dată efectul dezastruos al petrecerii timpului pe calculator, fie că e vorba de învățare sau de distracție.

CALITATEA PROFESORILOR

9.  România e printre puținele țări cu surplus de cadre didactice. Cu alte cuvinte, avem de unde alege pentru salariile disponibile în învățământ. Țări mai bine plasate decât noi în clasamentele PISA au deficit de profesori.

Problema, deci, nu e că din cauza salariilor nu se duc în învățământ profesori buni, problema e că de pe băncile facultăților ies absolvenți prost pregătiți, care se duc în învățământ să lucreze pe bază de programe, planificări și manuale proaste, date peste cap, care nu așază lucrurile în secvența potrivită pentru a putea fi asimilate prin înțelegere, nu cu ajutorul memorării mecanice. Nu avem de ce să mărim salariile pentru a atrage profesori mai buni în învățământ. Trebuie operată o selecție mai riguroasă din bazinul de absolvenți de facultate disponibil și trebuie lucrat la programe, manuale și integritatea pedagogică și didactică a actului educațional, total descompus de reformele continue.

Nu mărirea salariilor va însănătoși școala românească, ci redobândirea sensului școlii românești, actualmente pierdut între sifonarea experților cu reforma și pretențiile  salariale ale sindicaliștilor complici ai reformelor continue care au dărâmat școala românească.

După cum arată rapoartele OECD, sporirea sumelor cheltuite pe învățământ nu rezolvă nimic fără o consolidare pedagogică și didactică a lui. Ceea ce nimeni nu are în vedere, sindicatele fiind cele mai urzicate ori de câte ori cineva le atrage atenția că în statutul lor nu e prevăzută doar lupta pentru salarii, ci și lupta pentru integritatea actului educațional.

10.  Aproximativ 18% din elevii români vin la școală flămânzi sau sar mese în timpul zilei din cauză de sărăcie.  El Salvador și Republica Dominicană stau mai bine decât noi. Vietnam și Jamaica stau mai rău. Suntem la nivelul secolului al XIX-lea, când școlile primare ale lui Kogălniceanu și ale lui Haret erau pline de copii de țărani flămânzi. Școala clasică i-a scos pe acei copii din sărăcie. Școala reformei continue ne adâncește pe toți în mizerie.