Acord la dezacord: Consiliul NATO – Rusia

După doi ani în care relațiile dintre NATO și Rusia au fost puternic deteriorate, astăzi a avut loc la Bruxelles întrunirea Consiliului NATO-Rusia.

Acest sistem de discuții a fost înființat la summit de la Paris din 1997, când atât Alianța, cât și Moscova au ratificat Actul Fondator pentru Relații bilaterale, Cooperare și Securitate, o schiță ce ulterior se va transforma în Consiliul NATO-Rusia. Acesta a fost însă închis în 2014, în urma anexării Crimeei de către Rusia.

Consiliul NATO-Rusia a fost însă reactivat astăzi, unde delegațiile alianței și al Rusiei s-au întâlnit pentru prima oară după doi ani într-un format complet și oficial. Secretarul General Jens Stoltenberg a notat că ”discuțiile au fost concise și serioase” dar nu a uitat să menționezecă ”NATO și Rusia au viziuni diferite, dar am ascultat ce a avut de zis fiecare.” Subiectele menționate au fost: Ucraina, Siria, Afghanistan dar și recentul incident din marea Baltică când un avion de vânătoare rusesc a trecut la o distanța periculos de mică de un vas american ce patrula în zonă. Aceste tipuri de incidente au  de asemenea fost adresate prin sublinierea protocolului de reducerea riscului și creșterea transparenței în mișcări militare.

Prin cadrul acestui canal de comunicare, NATO a încercat să păstreze o relație deschisă și transparentă cu Rusia, cea din urmă fiind invitată și adresată oficială la sumiturile alianței. Mai mult, a fost cerută și poziția Moscovei de câte ori Alianța dorea să lanseze o invitație oficială spre aderare unui alt stat. Prin acest mod, deși Rusia nu putea influența forul decizional, avea totuși o calitate consultativă, deci o oportunitate pe care nu a știut cum să o fructifice, chiar pentru că duce lipsa unei înțelegeri în ”soft power”.

Însă Kremlinul nu a digerat vreodată politica de lărgire a Alianței, deci implicit a căutat să o blocheze, ori diplomatic, ori militar. Exemple la aveam pretutindeni în Europa de Est și Caucaz, unde Rusia a facilitate creerea unor numeroase regiuni separatiste ce conțin un conflict ”înghețat” în interior. Aceste acțiuni de tip hibrid (ambiguu, neoficiale și multinivel), au rolul de a paraliza orientarea externă a unui stat. Strategie ce s-a dovedit de succes, Georgia și Ucraina fiind exemplele perfecte, prin complexitate, anvergură dar și rezultat.

În urma consiliului de astăzi, NATO și Rusia au ajuns la un acord să nu fie de acord. Întâlnirea a fost una sterilă, iar mai mult, aceasta era și așteptarea. Ceea ce este însă surprinzător este că Moscova i-a adus la masa discuțiilor, dar nu prin încercări diplomatice, ci prin incidentul pe care-l crease acum câteva zile în mare Baltică.  Incident ce putea duce la un conflict, sau cel puțin la necesitatea alianței de a răspunde pe măsura, lucru de multe ori speculat de Kremlin. În percepția Rusiei, Alianța joacă la cacealma, și că defapt, nu ar acționa pe măsura agresiunii lor. O posibilitate pe care Kremlinul a testat-o de multe ori, tot prin aceste incursiuni aeriene. Parțial așteptările au fost confirmate, NATO stabilind un protocol de poliție aeriană cu scopul de a intercepta, monitoriza și eventual escorta avionul intrus în afara spațiului aerian al Alianței. Pe de altă parte, Turcia a doborât un avion de vânător rusesc într-o situația controversată dar nu izolată.

Concluzia consiliului de astăzi nu este nouă. Rusia încă dorește să fie luată în serios, să revină la un nivel de putere globală, și să fie tratată ca fiind egală Statelor Unite. Rusia de asemenea dorește să fie înțeleasă ca fiind o barieră de extindere și că are nevoie de un spațiul personal de confort, chiar dacă asta înseamnă să agreseze statele vecine. Iar astfel de întâlniri îi oferă într-o anumită măsură, o confirmare a prezenței și a relevanței în Europe și în lume. Deși pe termen lung astfel de acțiuni ar putea să izoleze decât să o deschidă, cu atât mai mult că există mari prospecțiunii de implozie socială sau economică în Rusia.