Alexandru Arşinel – o baricadă a încăpăţânării de a fi…

Fără ficat, fără plămâniţ fără vârstă. Ca și eterna parteneră de scenă revuistică Stela Popescu… Director al teatrului de revistă bucureștean Constantin Tănase, renovat, remaniat, updatat, europenizat. Ins care pe lângă arta comediei are o deschidere managerială completă , plus un umor social demn de numele teatrului. Căci, să nu uităm, Constantin Tănase, spune măcar legenda, a murit din cauza gurii sale neiertătoare asasinat de lipsa de umor a ocupantului sovietic. După celebrul scheci ”Davai cias, davai moșie// Halal tovărășie!”

Da, se pare că l-a pierdut acea limbă ”rea”, care nu i-a iertat nici pe politicienii vremii, nici aventurile lor politice, nici matrapazlâcurile și nici nu a evitat nici aventurile lor galante. Și nu l-a iertat nici pe Rege :scheciul de la dentist: ”nu mai pot să mai suport, ah coroana…!” . Pe vremea ”societății socialiste multilateral dezvoltate” – când, culmea!, Arșinel era secretar BOB la teatru!, ce râs o fi fost acolo…– în preajma Revoluției, el și Stela aveau un spectacol ce se juca numai cu sala plină. Un spectacol de un curaj nebun. Plin de ”șopârle” politice, de aluzii cvasi-străvezii la adresa regimului, ironii ale modul de viață comunist, la sărăcia și frigul în care se trăia. Au scpăt de pușcărie, suprimare sau de represalii numai grație răsturnării din 1989.

Libertatea exagerată, libertinajul umorului românesc, încăput pe mâna mișcării studențești de amatori și a unor televiziuni comerciale, a instaurat dictatura și teroarea banului, a ratingului mârlănesc. Era totuși un curent, un trend plin de prospețime, vigoare și umor, chiar dacă pe alocuri exagerat de vulgar stricând gustul norodului – Vacanța Mare, Divertis, Vouă – dar stricăciune care cu timpul s-a estompat. Interesul publicilui fie și cel tânăr, pentru umorul de revistă, să-l numim clasic, a supraviețuit. Totuși, cu toate vicisitudinile, cu toți ”Garcea” sau ”Leana”, cuplul Stela și Arșinel a rezistat. A luptat și a supraviețuit. Erau prea mari să dispară-n neantul lui sic transit gloria mundi…. Tocmai de aceea credem că de aici s-a susținut, adăpat și optimismul lui Arșinel, care i-a alimentat încăpățânarea de a menține teatrul de revistă viu și activ. Lumea se va liniști, eșențele tari vor obosi și revista clasică va birui. În fruntea ei, mereu tânărul , mereu luptătorul, mereu actorul Alexandru Arșinel.