Apropierea turco-polonă: flirt de moment sau nou început de drum?

Şi totuşi – rapprochement-ul Varşoviei de Ankara din ultimul timp este începutul profeţiei friedmaniene sau doar business as usual între două naţiuni  globalizante?

Nu îşi are rost a mai rezuma văluririle conflictuale prin care Polonia, Imperiul Otoman şi statul ţarist şi-au disputat zona pontică. În deceniul trecut însă bilateralismul turco-polon s-a menţinut în parametri relaţiilor economice, aşa cum s-a întâmplat cu toate statele est-europene intrate în sfera capitalului venit de la Istanbul.

Ultimilor ani însă economia a fost dublată de interese politice. Polonia s-a remarcat drept unul dintre susţinătorii aderării Turciei la Uniunea Europeană chiar dacă mandatul său de preşedinte al UE nu a adus mari progrese în acest sens. Mai mult decât atât şocul Primăverii Arabe sau critica Europei faţă de tendinţele autoritariste ale regimului Erdogan au împotmolit trendul pozitiv.

Pe 25 octombrie 2013 Palilz – Agenţia Poloneză de Informaţii şi Investiţii Externe a organizat în Ankara un seminar dedicat potenţialului de dezvoltare a afacerilor. Evenimentul a avut loc în timpul târgului CeBIT dedicat tehnologiei informaţiei. Printre participanţii s-au numărat miniştri polonezi ai: Economiei, Administraţiei şi digitalizării, reprezentanţi ai Camerei de Comerţ Turco-Polone precum şi oameni de afaceri; de partea cealaltă au fost prezenţi ministrul turc al Transporturilor, Binali Yýldýrým secondat la rândul său de oficiali guvernamentali şi finanţişti.

Pe 8 noiembrie un pas major în direcţia încălzirii diplomatice a fost oferit prin vizita premierului turc Erdogan la Varşovia. Acesta a fost întâmpinat de către ambasadorul Yusuf Ziya Ozcan  detaşat la Varşovia. Erdogan s-a întâlnit cu omologul său Donald Tusk. Participând la o conferinţă şeful executivului de la Ankara a vorbit despre caracterul multipolar al lumii actuale şi inadecvarea unui Consiliu de Securitate al ONU bazat doar pe cinci membri permanenţi:

„Cei cinci membri permanenţi au o mare responsabilitate înaintea istoriei; chestiunea siriană va fi rezolvată de abia când cei cinci vor lua o decizie”, titrează agenţia de ştiri Anadolu.

Cortegiul lui Recep Erdogan mai cuprinde pe ministrul Economiei: Zafer Çağlayan, pe cel al energiei- Taner Yildiz, al afacerilor europene- Egemen Bağış. Vizita polonă face parte dintr-un turneu nord-european mai larg unde sunt vizate : Finlanda (5-9 decembrie) şi Suedia-Stockholm (7 noiembrie). Un moment semnificativ a fost semnarea unui acord între camerele de comerţ ale celor două naţiuni. Comerţul turco-polon a avansat de la circa 4 mld.$ în 2011 la peste 5 în 2012 cu promisiunea dublării sale în intervalul 2014-2015.

Istoricul recent nu s-a încheiat aici, Polonia numind un nou ambasador la Ankara în persoana lui Mieczyslaw Cieniuch. General în retragere şi fost şef al marelui Stat Major, Cieniuch (n.1951) a fost numit la post pe 13 septembrie de către ministrul Afacerilor Externe, Radosław Sikorski. (vezi biografia: http://www.nato.int/cps/en/SID-8BDBC520-0A55FAF0/natolive/who_is_who_49893.htm )

Numirea unui militar semnifică şi rolul acordat cooperării defensive, după cum Cieniuch însuşi s-a exprimat în faţa cotidianului de limbă engleză Today’s Zaman.

Polonia este interesată de firmele de armament turceşti pentru a-şi moderniza arsenalul. Acestea din urmă – precum ASELSAN – au reparat şi îmbunătăţit tancurile Leopard germane, blindate aflate în posesia atât Varşoviei cât şi Ankarei. Cu firma Sikorski turcii speră să poată produce elicopterul 109 UH-60 Black Hawk. Polonezii la rândul lor se arată atraşi de tehnologia anti-balistică a partenerilor anatolieni, mai ales în condiţiile în care angajamentul american faţă de scutul anti-rachetă pare să se veştejească.

Ca adaggio la cele de până acum în 2014 se vor împlini 600 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice turco-poloneze, motiv de reflecţie asupra modului cum trecutul îndepărtat configurează viitorul. Va fi rapprochementul celor două state în siajul proiectului european sau, dimpotrivă, el denotă impotenţa Bruxelles-ului în faţa revenirii mai vechilor jocuri geopolitice?