BIBLIOTECILE din inima Europei

Bruxelles nu este doar scena atacurilor teroriste, ci și sediul unora dintre cele mai interesante biblioteci ale Europei. Le-am vizitat pentru cititorii Q Magazine.

Biblioteca Parlamentului European

Capitala regatului Belgiei a căpătat o însemnătate deosebită în conștiința Europei nu pentru că aici a locuit în ultima parte a vieții René Magritte sau pentru Muzeul instrumentelor muzicale, ci pentru că aici își are sediul majoritatea instituțiilor europene. Parlamentul European, Comisia Europeană și sediul NATO au dat o altă simbolistică oraşului Bruxelles.

Biblioteca Comisiei Europene- fondată în 1958 pentru uzul oficialilor Comunității Economice Europene (CEE), are o colecție de peste 600.000 de publicații în format fizic și numeroase resurse electronice destinate în primul rând angajaților săi.

Dintre acestea, clădirea impozantă a Parlamentului European îți lasă senzația de grandoare. Situat pe Rue Wiertz/Wiertzstraat 60, nu poți decât să rămâi uimit de arhitectura sa. E o dimineață ploioasă în Bruxelles iar la intrarea în Parlament mulți oameni formează o coadă la biroul de acreditări. După ce treci de filtrele de securitate din corpul F al Parlamentului îți poți ridica liniștit insigna de jurnalist acreditat pentru care ai aplicat cu cel puțin 24 de ore mai devreme. La intrarea principală un nou filtru de securitate, unul din agenți era român și vrând-nevrând s-a dat de gol. Alături de mine, grupuri de turiști care își așteptau răbdători ghidul pentru a fi preluați și plimbați prin Parlamentul European. Urcând la etajul 1 mi-am așteptat și eu cuminte ghidul în Parlament. Astfel, am avut prilejul de a afla că centrul de presă al Parlamentului face o parte din munca de documentare pentru jurnaliștii acreditați, ajutându-i chiar și cu suport logistic, inclusiv cu tehnicieni.

90.000 de cărți specializate

Biblioteca e situată la etajul 5 al corpului Arturo Spinelli. Urcând cu liftul mă gândeam dacă voi simți acel aer al bibliotecilor universitare, pline de studenți și cercetători cu o dorință nestăvilită de a învăța. Însă imaginea întâlnită a fost o altfel de surpriză plăcută. Deși erau doar câteva persoane la o masă de lucru am observat un spațiu aerisit, locuri pentru conferințe și multe resurse ce pot fi accesate cu un simplu click. De fapt, biblioteca Parlamentului European nu și-a propus să concureze cu cele din marile universități. Însă, prin produsele sale interne – mai ales cele rezultate în urma muncii serviciului de cercetare al Parlamentului (EPRS) se așteaptă la peste 2500 de potențiali vizitatori anual. Deschisă pentru vizitatorii ce își manifestă dorința de a o cerceta, biblioteca oferă resurse bibliografice în domenii de interes precum istoria Uniunii Europene, biografii ale personalităților marcante din istoria construcției europene și drept în spațiul comunitar. Mai nou, se pune accent pe înțelegerea legilor în spiritul celor 28 de țări membre pentru ca legislația europeană să fie cât mai ușor de asimilat de statele Uniunii, în armonie cu cea națională. Deși spațiul de studiu este suficient, se dorește ca locul destinat cărților în format fizic să fie cât mai redus pentru ca biblioteca să devină un loc unde studiul să fie reflectat de munca în grup, pe echipe chiar și online. Ea este vizitată mai mult de asistenți și angajații Parlamentului pentru că biblioteca are un serviciu special pentru cei 751 de europarlamentari. Cartea cerută le este adusă la cabinet, iar la finalul perioadei de împrumut, personalul bibliotecii vine să recupereze cartea. Pot împrumuta 4 cărți pe săptămână sau 12 într-o lună. În fond, vorbim de un serviciu intern pentru uzul membrilor Parlamentului European şi al personalului auxiliar! Vizitatorii acreditaţi ai Parlamentului European pot vizita Biblioteca şi consulta colecţiile din Bruxelles şi Strasbourg, dar nu pot împrumuta cărţi sau folosi serviciile de referinţă.

Cea mai populară căutare – Harta Uniunii Europene

Biblioteca conține cărți în 20 de limbi vorbite în Uniunea Europeană, însă o statistică ne spune că 75% din fondul de carte este disponibil doar în engleză, franceză și germană. Cu peste 100 de baze de date digitale și numărul lor crește, Biblioteca Parlamentului European are un fond de aproximativ 90.000 de cărți în Bruxelles, Strasbourg și Luxembourg. În bibliotecă se pot organiza diverse evenimente culturale proprii, dar și externe, prezentări de carte, manifestări științifice. Acest amestec de librărie – bibliotecă – sală de conferințe e completat cu spațiul unde poți citi presa europeană. Biblioteca conține de asemenea ziare din fiecare țară membră a UE, unul de stânga și celălalt de dreapta. România este reprezentată de publicațiile Adevărul și România Liberă (pentru anecdotă, întrucât cei care au selectat periodicele nu au știut care din cele două e de stânga), din ziarele cu apariție zilnică și de săptămânalul Dilema Veche. Din periodicele cu caracter științific, Revista română de drept European. O listă cu cele mai căutate cărți e disponibilă pe site-ul Bibliotecii cea mai căutată fiind… Harta Uniunii Europene. Tot acolo se pot găsi hotărâri ale Parlamentului European, directive și informații legate de activitățile din trecut și prezent ale Parlamentului. Prezentă și pe rețelele de socializare, mai ales pe twitter, Biblioteca și Serviciul de cercetare al Parlamentului acordă o atenție deosebită marketingului și promovării sale sub marca Parlamentul European. Cu doar 31 de angajați, biblioteca din Parlamentul European cuprinde resurse bibliografice de informaţii independente, obiective şi de încredere despre probleme de politici legate de Uniunea Europeană, precum şi materiale de referință generală din partea fiecărui stat membru. Iar cei ce se așteaptă să-l citească pe Shakespeare în biblioteca Parlamentului vor rămâne dezamăgiți pentru că nu există literatură de ficțiune în colecțiile bibliotecii. Principala sală de lectură a bibliotecii din Bruxelles este deschisă luni 10.00-19.00, de marți până joi 8.30-19.00 şi vineri 8.30-17.00. Filiala din Strasbourg funcționează doar în timpul sesiunilor plenare.

Comisia Europeană

Biblioteca Comisiei Europene e amplasată într-o fostă biserică, alături de care, totuși, găsești și o capelă. Inițial am crezut că intru în biserică, dar nu mică mi-a fost uimirea să fiu controlat exact ca într-un aeroport. Până la începutul anilor 90 această clădire a fost folosită ca biserică, însă proprietarii, observând faptul că nu mai era frecventată, au vândut-o unei asociații ce reunea funcționari europeni în materie de drept dar și persoane implicate în diferite nivele de responsabilitate în construcția europeană. Spațiul fostei biserici a fost recompartimentat astfel încât, astăzi, pe cele patru nivele se găsesc atât birouri, dar și biblioteca Comisiei Europene. Capela cu hramul „Învierea Domnului” a rămas ca fiind a Comisiei Europene, cu site propriu și gazdă a unor conferințe precum „Rolul creștinilor în Europa de astăzi” (în 20 ianuarie anul curent, avându-l ca principal speaker pe Herman Van Rompuy, președinte emerit al Consiliului European) și cu slujbe în fiecare zi de joi.

Fondată în 1958 pentru uzul oficialilor Comunității Economice Europene (CEE), biblioteca nu și-a pierdut din scopul inițial. Cu o colecție de peste 600.000 de publicații în format fizic și numeroase resurse electronice despre construcția europeană și politicile europene în materie de economie și drept, biblioteca Comisiei Europene conține în primul rând informații necesare angajaților săi. Cu toate acestea, fiecare cetățean al Uniunii Europene poate consulta fondul de carte al bibliotecii Comisiei printr-un simplu click pe site-ul bibliotecii, iar prin intermediul unei rezervări prealabile poate consulta cărțile de care au nevoie doar la bibliotecă. Un lucru interesant e că prin intermediul universității unde sunt înscriși, studenții pot consulta cărțile de care au nevoie sau beneficia de accesul la numeroase date de baze. Deși se așteaptă la maximum 15 vizitatori externi pe zi, studenți, cercetători, avocați ce au ca preocupare proiecte legate de Uniunea Europeană și politicile de integrare, biblioteca are o infrastructură impresionantă care permite de fapt accesul mult mai multor persoane.

Există cursuri de limbă pentru cei 56 de angajați ai bibliotecii, fie că vorbim de sediul din Bruxelles sau că ne gândim la cel din Luxemburg. 24 de limbi din Uniunea Europeană, printre care și limba română, sunt predate angajaților bibliotecii pentru ca aceștia să răspundă în limba solicitantului. Privită din această perspectivă, Comisia acordă o mare importanță pentru învățarea limbilor străine pentru personalul său. Există cursuri de limbi străine disponibile pentru toți angajații săi, inclusiv personalul bibliotecii, fie că este vorba despre site-ul de la Bruxelles sau că ne gândim la cei din Luxemburg. În funcție de nevoi, personalul poate alege din 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, inclusiv în limba engleză, să urmeze cursuri de limbi străine. Acest lucru ajută la îmbunătățirea calității serviciilor oferite de către personalul bibliotecii cetățenilor și a personalului UE. M-am întâlnit cu un grup de studenți din China aflați deja în Europa, în Franța pentru studii de drept, ce au venit într-o vizită la biblioteca Comisiei Europene. Ca și în cazul Parlamentului, biblioteca Comisiei nu și-a propus să facă concurență bibliotecilor din universități, ci să ofere informații valoroase despre tot ce înseamnă memoria Uniunii Europene – tratate, legislație, dezbateri, conferințe etc.

Biblioteca Parlamentului European are:

31 de angajați

90.000 de cărți

100 de baze de date digitale

 Dicţionar românesc  de agricultură

Există o așa numita „Day for their research”, organizată periodic, în colaborare cu universități, când studenții din toate țările pot vizita biblioteca Comisiei. Cu un program pentru public de luni până joi între 10.00 și 17.00, iar vineri de la 10.00 la 13.30, biblioteca confirmă din nou o paradigmă a post-modernității. Biblioteca nu este doar un loc de studiu, ci mai ales de interacțiune. Într-o epocă postmodernă, marile biblioteci și resurse bibliografice se găsesc pe mici dispozitive. A veni și a petrece timp într-o bibliotecă înseamnă a studia într-un spațiu unde nu se găsesc atât de multe cărți în format fizic, ci mai ales în format electronic. Pentru cei care vor totuși să studieze în „modul clasic” există opțiunea de a printa cartea dorită, de a merge într-un spațiu mai restrâns pentru a te documenta conform propriei opțiuni. Iar o altă surpriză din bibliotecile văzute în Bruxelles, a fost să pot citi rezumate ale unor hotărâri ale Comisiei Europene salvate pe un film cu ajutorul unui calculator din anii  ’70 ai secolului trecut. Nu mică mi-a fost mirarea când, plimbându-mă printre puținele rafturi, dar pline cu cărți din bibliotecă, am văzut volume despre plante medicinale, dicționar de agricultură dar și un număr din Romanian Journal of European Affairs editat de Institutul European din România.

La finalul vizitei, una din bibliotecare mi-a spus că, din experiența ei, „sunt diverse motoare de căutare foarte valoroase, precum Find-er, iar Google este eclipsat de acesta”. Pentru studenții ce au proiecte legate de istoria Uniunii Europene, aceste cuvinte se pot dovedi utile în demersul lor științific.