Care sunt armele Iranului?

După atacurile coordonate ale Statelor Unite și Israelului, în urma cărora au fost uciși ayatollahul Ali Khamenei și mai mulți oficiali iranieni, Teheranul a trecut rapid la represalii. Conducerea iraniană a anunțat că loviturile sale au vizat atât Israelul, cât și obiective militare asociate prezenței americane în regiune, inclusiv în statele din Golf care găzduiesc baze ale armatei SUA.

• Liderii lumii șocați de atacul armat din Washington, dar ușurați că Donald Trump nu a pățit nimic
• Nicușor Dan a convocat liderii partidelor pro-europene pentru discuții privind SAFE și PNRR
• Trump evacuat de urgențǎ de la Cina Corespondenților
• Ziua mondială a proprietății intelectuale
• Hijab-ul a intrat în lumina reflectoarelor la Paris

Iran și arsenalul său de rachete. Iranul a dezvoltat, în ultimele trei decenii, o gamă variată de rachete balistice și de croazieră. Sursa: Aljazeera

Superioritatea tehnologică occidentală plasează Teheranul într-o poziție vulnerabilă. În acest dezechilibru, Iranul se vede împins să se sprijine pe singurul domeniu în care deține un avantaj strategic: un arsenal vast și diversificat de rachete balistice, rachete de croazieră și drone, considerat de numeroși analiști drept cel mai amplu din Orientul Mijlociu.

Pentru Teheran, rachetele nu sunt doar arme, ci un pilon al strategiei de supraviețuire. Ele compensează absența unei forțe aeriene moderne, afectate de sancțiuni și de lipsa accesului la tehnologie occidentală. În ultimele decenii, Iranul a investit masiv în dezvoltarea unor sisteme capabile să lovească rapid, în volum mare și pe distanțe variate, chiar și în condițiile unui atac devastator asupra infrastructurii sale militare.

Rachetele cu rază scurtă

Rachetele balistice cu rază scurtă ale Iranului, cuprinse între 150 și 800 de kilometri, precum Fateh, Zolfaghar, Qiam‑1 și Shahab‑1/2, sunt concepute pentru lovituri rapide asupra țintelor apropiate, lansări în salve menite să suprasatureze apărarea aeriană și pentru a reduce la minimum timpul de avertizare.

Eficiența acestor sisteme a fost demonstrată în 2020, când Iranul a atacat cu rachete balistice baza Ain al‑Assad din Irak, ca răspuns la uciderea lui Qassem Soleimani. Lovitura a provocat pagube importante și peste 100 de militari americani au suferit traumatisme craniene.

Rachetele balistice transportă focoase convenționale sau nucleare pe distanțe mari urmând o traiectorie balistică, adică o curba determinată de impulsul inițial și de gravitație. Propulsate de motoare rachetă, ele urcă la altitudini foarte mari și ating viteze ridicate, apoi reintră în atmosferă pe direcția țintei. Sursa: Aljazeera

Rachetele cu rază medie

Extinderea conflictului la nivel regional este facilitată de rachetele iraniene cu rază medie, capabile să lovească ținte aflate la 1.500–2.000 km distanță. Modele precum Shahab‑3, Emad, Ghadr‑1, Khorramshahr, Sejjil, Kheibar Shekan sau Haj Qassem pot atinge Israelul, bazele americane din Golf și infrastructuri energetice esențiale. În acest arsenal, Sejjil se remarcă prin utilizarea combustibilului solid, care reduce semnificativ timpul de pregătire pentru lansare și crește șansele de supraviețuire în fața unui atac preventiv.

Rachete de croazieră și drone

Rachetele de croazieră iraniene – Soumar, Ya‑Ali, Quds, Hoveyzeh, Paveh, Ra’ad – zboară la joasă altitudine și sunt dificil de detectat. Soumar poate atinge 2.500 km.

Dronele kamikaze, caracterizate prin costuri scăzute și capacitatea de a fi lansate în număr mare, reprezintă o provocare tot mai serioasă pentru sistemele de apărare, pe care le pot suprasolicita și destabiliza. Ele mențin ținte critice sub presiune constantă și generează dificultăți logistice semnificative. În acest peisaj, Iranul își consolidează avantajul strategic printr-o rețea extinsă de facilități subterane destinate protejării rachetelor. Aceste „orașe subterane” reduc vulnerabilitatea arsenalului la atacuri preventive și complică orice încercare de a limita rapid capacitatea de ripostă a Teheranului.

Mesajul Iranului: nu există „război limitat”

După uciderea lui Khamenei, Teheranul a transmis clar că orice atac pe teritoriul iranian va fi tratat ca începutul unui război total. Grupările aliate – Hezbollah, Houthi – au semnalat deja disponibilitatea de a se implica, ceea ce ar putea extinde conflictul pe mai multe fronturi.